Categorii

Decret despre înscrierea celebrării sfântului Paul al VI-lea, papă, în Calendarul roman general

CONGREGATIO DE CULTO DIVINO ET DISCIPLINA SACRAMENTORUM

Prot. nr. 29/19

Decret despre înscrierea celebrării sfântului Paul al VI-lea, papă, în Calendarul roman general

Isus Cristos, plinătate a omului, viu şi activ în Biserică, îi invită pe toţi oamenii la întâlnirea transfiguratoare cu El, „cale, adevăr şi viaţă” (In 14,6). Sfinţii au parcurs acest drum. A făcut asta Paul al VI-lea, după exemplul apostolului al cărui nume l-a asumat, în momentul în care Duhul Sfânt l-a ales ca Succesor al  lui Petru.

Paul al VI-lea (numele dinainte Giovanni Battista Montini) s-a născut la 26 septembrie 1897 la Concesio (Brescia), în Italia. La 29 mai 1920 a fost hirotonit preot. Din 1924 a prestat propria colaborare suveranilor pontifi Pius al XI-lea şi Pius al XII-lea şi, în acelaşi timp, a exercitat slujirea sacerdotală în favoarea tinerilor universitari. Numit substitut al Secretariatului de Stat, în timpul celui de-al doilea război mondial s-a angajat să caute refugiu pentru evrei persecutaţi şi pentru evacuaţi. Desemnat după aceea pro-secretar de stat pentru Afacerile Generale ale Bisericii, din cauza funcţiei sale deosebite a cunoscut şi a întâlnit şi mulţi făuritori ai mişcării ecumenice. Numit arhiepiscop de Milano, s-a îngrijit de dieceză în multe moduri. În 1958 a fost ridicat la demnitatea de cardinal al Sfintei Biserici Romane de către sfântul Ioan al XXIII-lea şi, după moartea acestuia, a fost ales la catedra lui Petru la 21 iunie 1963. Perseverând neobosit în opera începută de predecesori, a dus la împlinire îndeosebi Conciliul al II-lea din Vatican şi a demarat numeroase iniţiative, semne ale grijii sale deosebite faţă de Biserică şi faţă de lumea contemporană, între care trebuie amintite călătoriile sale în calitate de pelerin, întreprinse din cauza slujirii apostolice şi care au folosit fie la pregătirea unităţii creştinilor, fie la revendicarea importanţei drepturilor fundamentale ale oamenilor. În afară de asta, a exercitat magisteriul suprem în favoarea păcii, a promovat progresul popoarelor şi înculturarea credinţei, precum şi reforma liturgică, aprobând rituri şi rugăciuni în linie în acelaşi timp cu tradiţia şi adaptarea la noile timpuri, şi promulgând cu autoritatea sa, pentru ritul roman, Calendarul, Liturghierul, Liturgia Orelor, Pontificalul şi aproape tot Ritualul, cu scopul de a favoriza participarea activă la liturgie a poporului credincios. De asemenea, s-a îngrijit ca toate celebrările pontificale să îmbrace o formă mai simplă. La 6 august 1978, la Castel Gandolfo, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu şi, conform dispoziţiilor sale, a fost înhumat în manieră umilă aşa cum a trăit.

Păstor şi călăuză a tuturor credincioşilor, Dumnezeu încredinţează Biserica sa, peregrină în timp, celor pe care El însuşi i-a constituit vicari ai Fiului său. Între aceştia străluceşte sfântul Paul al VI-lea, care a unit în persoana sa credinţa limpede a sfântului Petru şi zelul misionar al sfântului Paul. Conştiinţa sa că este Petru apare bine dacă se aminteşte că la 10 iunie 1969, în vizită la Consiliul Ecumenic al Bisericilor la Geneva, s-a prezentat spunând: „Numele meu este Petru”. Însă misiunea pentru care se ştia ales îi deriva şi de la numele ales. Ca şi Paul şi-a dedicat viaţa pentru Evanghelia lui Cristos, trecând de noi graniţe şi făcându-se martor al său în vestire şi în dialog, profet al unei Biserici extrovertite care priveşte la cei de departe şi se îngrijeşte de cei săraci. De fapt, Biserica a fost mereu iubirea sa constantă, grija sa primordială, gândirea sa fixă, primul fir conducător fundamental al pontificatului său, pentru că voia ca Biserica să fie mai conştientă de ea însăşi pentru a extinde tot mai mult vestirea Evangheliei.

Luând în considerare sfinţenia vieţii acestui suveran pontif, mărturisită în fapte şi în cuvinte, ţinând cont de marea influenţă exercitată de slujirea sa apostolică pentru Biserica răspândită pe tot pământul, Sfântul Părinte Francisc, primind cererile şi dorinţele poporului lui Dumnezeu a dispus ca să fie înscrisă celebrarea sfântului Paul al VI-lea, papă, în Calendarul Roman General, la 29 mai, cu gradul de comemorare facultativă.

Această nouă comemorare va trebui să fie introdusă în toate calendarele şi cărţile liturgice pentru celebrarea Liturghiei şi a Liturgiei Orelor; textele liturgice de adoptat, ataşate la prezentul decret, trebuie să fie traduse, aprobate şi, după confirmarea acestui dicaster, publicate sub îngrijirea Conferinţelor Episcopale.

În pofida oricărui lucru contrar.

Din sediul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, 25 ianuarie 2019, sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul, apostol.

Cardinal Robert Sarah

Prefect

X Arthur Roche

Arhiepiscop secretar

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.