Categorii

Criza Venezuela. Mons. Parra (arhiepiscop de Coro): „Maduro să se retragă pentru binele poporului”

(din Panama) Un apel adresat preşedintelui Maduro pentru ca, pentru binele poporului venezuelean, să facă un pas înapoi şi o cerere adresată liderilor mondială pentru ca să nu urmărească numai interesele personale ci să se gândească la popor. Dacă a coborât în piaţă dând naştere unei manifestaţii de dimensiuni aşa de mari este pentru că s-a săturat. S-a săturat să îndure foamea, violenţa, lipsa de medicamente. Este un fluviu ieşit din matcă monseniorul Mariano Parra, arhiepiscop de Coro (Venezuela) şi într-un interviu – dat la agenţia SIR şi la Tv2000 fiind la ZMT – se opreşte să vorbească despre situaţia socio-politică dificilă a ţării. Mons. Parra este la Panama împreună cu tinerii venezuelani. A participat în octombrie 2018 la Sinodul Episcopilor despre tineri. Însă bucuria ZMT a fost năvălită de ştirile care, în aceste zile, vin din ţară. „Sfântul Părinte la ceremonia de bun-venit a cerut tinerilor să fie mesageri ai iubirii. În contextul socio-politic din Venezuela înseamnă a căuta să se găsească o soluţie pentru ca această situaţie să se îmbunătăţească şi să evolueze în manieră paşnică, democratică şi să se ajungă la construirea unei societăţi mai drepte, mai umane, mai fraterne unde să nu mai existe situaţii de foame, de mizerie, de lipsă de medicamente, de violenţă… Cred că mesajul de ieri al Sfântului Părinte a fost foarte important şi a atins inima tinerilor să ştie că sunt chemaţi de Dumnezeu şi de Biserică să fie purtători ai acestei revoluţii a iubirii, a întâlnirii. Nu înseamnă a ridica ziduri ci a construi punţi caree să ajute şi poporul venezuelean să se reconcilieze în folosul unei societăţi mai drepte, umane, fraterne, o Venezuelă diferită”.

Mons. Parra, papa Francisc a reuşit să vorbească cu voi, episcopi venezuelani, prezenţi la Panama?

Papa a manifestat dorinţa de a vorbi cu noi. Nu ştiu dacă s-a întâlnit cu cardinalul (Baltazar Porras Cardozo, arhiepiscop de Mérida, nr). Noi până astăzi n-am avut această posibilitate. Noi, ca episcopi, cerem ca procesul politic să aibă loc într-un climat de dialog, de pace, de democraţie şi nu într-un climat de violenţă, de ură pentru că nu folosesc la nimic într-o situaţie ca aceasta.

Doi preşedinţi şi ţări din lume care s-au aliat care cu o parte, care cu alta. Cum se poate ieşi din această situaţie? Ce vreţi să spuneţi lumii?

Ceea ce aş vrea să spun lumii şi tuturor fără diferenţă: să nu se lase cuprinşi de acest sentiment egoist care apără propriul punct de vedere, propria poziţie, ci să se gândească la popor, pentru că acela care suferă este poporul. Nu suferă preşedinţii şi nici cei care ocupă posturi importante. Cel care suferă este poporul sărac. Fac apel la autorităţile de siguranţă din Venezuela: vă rog, nu trataţi cu violenţă poporul care manifestă, mai ales poporul sărac din cartierele noastre. Dacă se manifestă este pentru că se trăieşte foamea, lipsa de medicamente, o situaţie oribilă din punct de vedere socio-politic. Şi deci are tot dreptul de a manifesta, nu-l putem împiedica să facă asta. Aşadar, să ne gândim la popor, să nu ne gândim la interesele noastre personale.

Vă este frică de un război civil?

Îmi este frică de dezlănţuirea unei violenţe foarte mari. Nu ştiu dacă s-o numesc război civil. Dar îmi este foarte frică de situaţie. Şi cer, rog, implor autorităţile din Venezuela şi autorităţile internaţionale, ca să se gândească la popor, să se gândească la ceea ce a determinat poporul. Să nu se gândească la interesele personale sau de partid, sau de grup. Poporul nostru a coborât în piaţă – şi s-a spus că niciodată nu s-a văzut o manifestaţie aşa de mare – pentru că s-a săturat. Ceea ce poporul spune este că s-a săturat să trăiască o situaţie aşa de critică precum aceea pe care o trăim. O ţară aşa de bogată care trăieşte o sărăcie extremă. Aşadar, cerem tuturor actorilor politici să se gândească la popor şi să găsească soluţiile pentru ca poporul să nu mai sufere ceea ce suferă.

Mulţi tineri prezenţi la ZMT ne-au spus că speranţa lor este ca să se iasă repede din această situaţie şi ca Maduro să facă un pas înapoi.

Spun cu toată sinceritatea, personal. Cred că da, este chiar aşa. Îmi amintesc din istoria Venezuelei. Se povesteşte că la 19 aprilie 1810, când Vicente Emparam şi-a dat seama că nu mai era voit de poporul din acel timp, a spus: dacă poporul nu mă vrea, nici eu nu vreau să-l conduc. Personal eu n-aş mai vrea sceptrul de comandă şi aş sacrifica poziţia mea în folosul poporului. Cred că în faţa majorităţii imense a poporului venezuelan care a manifestat în aşa manieră, eu m-aş retrage. Nu mă vor, nu fac bine? Dacă iubesc poporul, eu mă retrag. Ceea ce i-aş cere lui Maduro este: vă rog, gândiţi-vă la această posibilitate, daţi-vă seama că poporul nu este de acord cu politica pe care o duceţi înainte şi, vă rog, treceţi mâna la o altă persoană care poate să rezolve problemele pe care le avem.

Aceasta este şi poziţia Bisericii venezuelane?

Poziţia Bisericii venezuelane este clară: aşa cum am spus şi am spus noi în diferite comunicate, considerăm că alegerile cu care a fost ales domnul Maduro, nu erau legale, erau ilegitime înainte de toate pentru că nu existau condiţiile legale cu care se pot desfăşura alegerile. În al doilea rând: a câştigat alegerile cu un procent aşa de mic încât ar trebui să-şi dea seama că nu are sprijinul poporului. Ceea ce spunem şi repetăm, ca episcopi, este să se caute soluţia la această problemă pentru că ceea ce a făcut până astăzi nu satisface poporul venezuelan. De aceea, să se retragă! Cel mai logic lucru este ca să facă un pas înapoi. Să spună: nu sunt voit, n-am făcut bine, plec.

De M. Chiara Biaggioni

(După agenţia SIR, 25 ianuarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.