Categorii

„Creşte printre noi o cultură a distrugerii”

Între copii bombardaţi şi ucişi, migranţi, muncitori la negru şi femei victime ale exploatării, şi o creaţie tot mai maltratată, este clar de acum că „printre noi creşte o cultură a distrugerii”. Există regret în analiza, crudă dar realistă, pe care Papa Francisc o face despre realitatea de astăzi în colocviul, din Aula „Paul al VI-lea”, cu circa 7000 de copii din „Şcolile Păcii” din toată Italia. Aceasta este o iniţiativă promovată de Ministerul Instruirii Publice (de fapt în aulă este prezent ministrul Valeria Fedeli), în colaborare cu Coordonarea Naţională Entităţi Locale pentru Pace şi Drepturi Umane şi Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale de la Sfântul Scaun.

Bergoglio răspunde liber la întrebările tinerilor şi tinerelor care îl întreabă despre motivul atâtor războaie şi al atâtor nedreptăţi. Cea mai mare parte dintre ei sunt puţin mai mult decât adolescenţi, care-l primesc pe Pontif cu pancarte cu simbolul păcii şi cer de acum ritualul selfie, dar Francisc le vorbeşte ca unor adulţi pentru a le deschide ochii cu privire la mersul, desigur negativ, al lumii de astăzi. „Creşte, a crescut şi creşte printre noi o cultură a distrugerii”, denunţă de fapt Papa, care subliniază cum îndeosebi drama migranţilor este „tragedia cea mai mare după al doilea război mondial”, după cum spun înşişi sociologii.

„Noi trăim asta – evidenţiază Papa Bergoglio – lumea este în război, se bombardează şi dacă sunt dedesubt bolnavi, copii, asta nu contează: merge bomba. La un moment dat nu ştiu ce se întâmplă: se distruge atât de mult”. Nu este o noutate: lupta fratricidă „a început de la început, cu gelozia lui Cain, încât pe fratele său Abel l-a distrus cu cuţitul, l-a ucis”. Însă această cruzime, afirmă Papa, pare să crească tot mai mult: „O vedem la televizor, în fiecare zi. Astăzi am văzut ucişi copii”. Francisc le destăinuieşte oaspeţilor săi că s-a „ruşinat” profund auzind numele dat lui Moab, „superbomba” lansată în urmă cu o lună de aviaţia americană asupra Afganistanului. „Au numit-o «mama tuturor bombelor». Mama dă viaţă şi aceasta dă moarte, şi noi spunem mamă acelui aparat. M-am ruşinat…”, mărturiseşte el.

Apoi se declară la fel de zbuciumat pentru „o altă afacere cu care lumea câştigă astăzi”: exploatarea persoanelor. „Copii muncitori care lucrează de la 7, 8, 9 ani fără instruire. Traficul de persoane în muncă unde oamenii sunt plătiţi cu 2 lire pentru jumătate de zi de muncă”. De asemenea: „Traficul de arme, de droguri şi de persoane, de copii şi de femei” care „sunt vândute pentru a fi exploatate”. „Acestea sunt afaceri care-l ajută pe dumnezeul ban să crească. Acesta este cel care domină lumea”, denunţă Papa Francisc, „dar asta se întâmplă şi aici în Europa, în Italia. Aici se exploatează persoanele când sunt plătite la negru, când îţi fac contractul de muncă din septembrie până în mai şi apoi două luni fără, astfel nu este continuitate şi apoi se reîncepe din septembrie”, afirmă Pontiful. Şi aceasta este „distrugere”, şi exploatarea „se numeşte păcat de moarte”.

Cu duritate asemănătoare, Bergoglio revine apoi să stigmatizeze „terorismul bârfelor”: „Cel care este obişnuit să bârfească este un terorist”, îi avertizează pe tineri. „Bârfa este ca o bombă care explodează şi ucide. «Dar acest lucru nu este original, l-ai spus de atâtea ori». Dar, vă rog, un sfat pentru toţi, dacă vrei să spui o bârfă, muşcă-ţi limba. Vei suferi un pic, se va umfla limba dar vei învinge să nu fii un terorist”. Şi, recomandă Papa, trebuie încetat cu insultele şi cu „litania de vorbe urâte”: „Este suficient să mergi pe stradă la oră de vârf, când traficul este aşa, şi probabil o motoretă se pune într-o parte sau o maşină în altă parte şi imediat în loc să se spună «scuză-mă», începe lanţul, litania de vorbe urâte, una după alta, suntem obişnuiţi să ne insultăm”, în loc să clarificăm, „nu, insulta imediat, şi apoi adjectivarea, nu spunem «acel tânăr» sau «acel cutare», ci «acel… boom…» şi adjectivul, acele adjective pe care eu nu pot să le spun, dar cred că voi toţi le cunoaşteţi bine”.

„A insulta înseamnă a răni, a face o rană în inima celuilalt”, avertizează Papa. Ca exemplu citează recenta dezbatere din Franţa între cei doi candidaţi la Palatul Elizeu, Marine Le Pen şi Emmanuel Macron. „Nu o spun ca Papă, ci ca o persoană care a auzit (dar nu a văzut) ce s-a întâmplat într-un dialog pre-electoral: unde era dialogul acolo? Se aruncau pietre, nu era lăsat celălalt să termine, chiar şi cuvinte un pic tari. Dar dacă la un nivel aşa de înalt se ajunge să nu se dialogheze provocarea dialogului vă revine vouă”, le spune tinerilor. Şi îi invită să-şi ia „20 de minute pentru a citi Scrisoarea apostolului Iacob. Este foarte mică… El spune că bărbatul şi femeia care-şi stăpânesc limba sunt desăvârşiţi”.

Pentru Francisc, cauza atâtor atitudini greşite se află în educaţia care nu mai orientează „spre virtutea blândeţii, a păcii, a liniştii”. Pentru aceasta reafirmă necesitatea de „a reface un pact educativ între familie, şcoală şi stat”, şi în această privinţă aminteşte o anecdotă din tinereţea sa: „Când mergeam la şcoală învăţătorul scria o notă, apoi acasă ne certau… Eram în clasa a patra, aveam 9 ani, şi am spus un lucru urât învăţătoarei, învăţătoarea a scris în caiet mamei mele, pentru că s-a gândit: «Dacă acesta la 9 ani este capabil să-mi spună ceea ce mi-a spus, ce va face la 20?». Ziua următoare a venit mama, învăţătoarea ne-a dat să facem exerciţii şi după aceea am fost chemat, şi mama în faţa învăţătoarei m-a certat şi mi-a spus să-i cer iertare învăţătoarei. Am cerut iertare, învăţătoarea mi-a dat un sărut, şi m-am întors în clasă, eu un pic învingător, «n-a fost chiar aşa de urât», dar acesta era primul act, actul al doilea s-a petrecut când m-am întors acasă…”, spune Bergoglio mimând gestul bătăii pe care a luat-o, provocând râsete şi aplauze. „Ce vreau să spun?”, continuă el, „vreau să spun că exista un pact educativ familie-şcoală, în timp ce astăzi de atâtea ori, dacă la şcoală profesorul sau profesoara îl ceartă pe elev, ziua următoare vin părinţii să-l certe pe învăţător sau pe învăţătoare pentru această «agresiune la adresa copilului meu»”.

În intervenţiile Papei Francisc nu lipseşte spaţiul pentru a încuraja la îngrijirea creaţiei, cu referinţă şi la tema întâlnirii: „Să protejăm casa noastră”. Ideea de pornire este întrebarea unei tinere care citează Laudato si’: „Noi distrugem creaţia, cadoul cel mai preţios pe care ni l-a dat Dumnezeu”, afirmă Papa fără jumătăţi de măsură, „consumismul ne duce la asta, exploatarea pământului”. Să ne gândim la experimentele chimice: „Astăzi nu poţi să mănânci un măr fără să-l cojeşti din cauza pesticidelor. Şi se întâmplă ca medicii să le sfătuiască pe mame să nu le dea copiilor pui crescuţi în ferme pentru că le creează un dezechilibru la hormoni. Şi mamele sunt îngrijorate…”. „De câte ori – întreabă Papa – aţi găsit tineri bolnavi de boli rare? De unde vin? Ce se întâmplă în Ţara Focurilor? Ce se întâmplă în Mediterana unde cantitatea de plastic este de patru ori mai mare decât maximul pe care-l poate avea? Nu numai că murdărim creaţia, ci o distrugem”.

Pontiful aminteşte şi obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă, faţă de care o tânără, Constanza, exprima „resemnare şi deziluzie” dat fiind că „responsabilii politici nu par determinaţi” să le realizeze. „Aici mă supăr eu, resemnare este cuvânt interzis pentru noi, trebuie să mergem înainte, să luptăm cu creativitate”, recomandă Papa; în orice caz, privind la angajarea politică, de fapt – spune el – „ştii ce m-am gândit? M-am gândit la marea Mina, când cânta: «Parole, parole, parole (Vorbe, vorbe, vorbe)»”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 6 mai 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.