Categorii

Crăciunul, mons. Pizzaballa: Cristos se naște pentru inima omului, nu pentru putere

Nașterea lui Cristos „n-a șters niciuna din dramele politice, sociale şi economice din timpul său”. El n-a venit „să revoluționeze structurile sociale din timpul său, n-a voit să cucerească puterea, ci inima omului. Aşa a schimbat lumea”. Este ceea ce scrie în mesajul de Crăciun credincioșilor din Ţara Sfântă şi trimis spre cunoștință la AsiaNews, administratorul apostolic al patriarhiei de Ierusalim a latinilor mons. Pierbattista Pizzaballa, care trasează o paralelă între timpurile lui Isus şi timpurile noastre. Prelatul îndeamnă să nu „ne resemnăm” în pofida dificultăților, pentru că „nu acesta este mesajul” sărbătorii.

Mons. Pizzaballa aminteşte că locuitorii din Ţara Sfântă trebuie „să se confrunte cu fragilitatea vieţii politice”, care este percepută „tot mai departe de viaţa reală a populaţiei” şi „incapabilă” să înfrunte „enormele probleme sociale şi economice”. În afară de asta el adaugă că este „greu, în acest context, a vedea cum este posibil chiar perspective minime de respirație problemei israeliano-palestiniene”. Există atâtea „propuneri”, dar nimic „concret”.

De la situația politică din Israel la violențele cu grupurile extremiste din Gaza, de la problema permiselor pentru credincioşii din Fâșie (189 până acum cele eliberate, din care 11 pentru catolici) la exodul creştinilor din regiune, sunt multe provocările pentru însăși supraviețuirea comunităţii. „Timpurile lui Isus – scrie mons. Pizzaballa – nu erau mai bune decât ale noastre. Era ocupația romană, era Irod, erau diferitele centre de putere… în fond omul nu pare să se fi schimbat mult de atunci”.

Cu toate acestea, există şi elemente pozitive între are „venirea a tot mai numeroşi pelerini din toată lumea” care aduc „zâmbetul în atâtea familii, care pot astfel să lucreze cu seninătate”. Locul de muncă, precizează prelatul, „rămâne problema principală” pentru cei locali şi pentru mulţi „muncitori străini şi imigrați” aşa încât ideea de a pleca „devine o ispită. Așadar, totul pare să ne spună că a vorbi despre speranţă este simplă retorică”.

„Gândul meu şi mulțumirea mea – continuă administratorul apostolic – se adresează celor mulţi şi celor multe care cu iubire, în tăcere şi fără gălăgie, îşi dăruiesc şi astăzi viaţa lor şi inima lor gratuit”. De la părinţii care-i educă pe copii la atâția lucrători şi voluntari în spitale, în casele pentru bătrâni, în casele de primire pentru invalizi ca o confirmare a marii angajări în social a Bisericii din Ţara Sfântă.

„Așadar, celor care au înțeles că a fi creştini înseamnă a dărui viaţa, a iubi gratuit, fără a aștepta nimic pentru sine, pentru că deja au tot. Sunt persoane – confirmă mons. Pizzaballa – care au în inimă o speranţă mare, o dorință sinceră şi profundă care îi duce în afara lor şi atenți faţă de celălalt”.

Printre multele noastre „contradicții” el subliniază că a întâlnit „peste tot persoane fericite, dedicate cu statornicie în slujba familiei lor, a comunităţii lor, a realității lor de viaţă”. „Ele sunt – conclude – speranţa Bisericii noastre. În ele, aici, se mai celebrează Crăciunul adevărat. Fie ca exemplul lor şi viaţa lor să continue să schimbe inima atâtora. Sunt sigur că numai aşa vom putea cu adevărat face fericită această chinuită Ţară Sfântă a noastră”.

(După AsiaNews, 24 decembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.