Categorii

Crăciun la Betleem: o poartă dincolo de frică

Craciun-BetleemŞaisprezece arestări a unor exponenţi salafiţi în zona Betleemului chiar în ajunul Crăciunului. Şi măsuri de securitate ridicate din partea Autorităţii naţionale palestiniene, după câteva ameninţări specifice atribuite lui ISIS. Ca şi cum n-ar fi de ajuns intifada cuţitelor – care şi ieri au secerat în Ţara Sfântă tributul său greu de sânge – în această zi de 25 decembrie în oraşul bazilicii Naşterii s-a materializat şi spectrul drapelelor negre ale aşa-zisului califat.

Numai cuvinte pentru a semăna frica sau pericol real? Fie într-un caz fie în altul este un Crăciun marcat de un climat deosebit de apăsător acela care se respiră în această noapte din 2015 la Betleem. Chiar şi în aceste zile de sărbătoare pelerinii veniţi din toată lumea sunt mult mai puţini faţă de ceilalţi ani. Şi în pofida obişnuitelor rituri şi împodobiri de Crăciun pe străzi, ecoul tragediilor care au loc şi la puţini kilometri de aici se face auzit.

Este foarte conştient de asta patriarhul latin de Ierusalim Fouad Twal. Şi nu ascunde asta deloc în omilia de la Liturghia de la miezul nopţii, celebrată în biserica „Sfânta Ecaterina”, parohia latină de lângă bazilica Naşterii, acolo unde tradiţia creştină situează naşterea lui Isus. În rândul întâi cei care-l ascultă sunt ca în fiecare an preşedintele Autorităţii palestiniene Abu Mazen, primul ministru Rami Hamdallah, diplomaţi din toată lumea. „Putem spune cu tristeţe că am pierdut umanitatea noastră şi valorile noastre spirituale – comentează cu amărăciune – şi religia a devenit un motiv pentru a ucide în numele lui Dumnezeu, în loc să invite la fraternitate. Ceea ce suferim astăzi este lipsa de milostivire, ca şi cum evenimentul lui Cristos şi mesajul Naşterii sale ar fi zadarnice”.

Pentru aceasta şi în Betleemul celor mai negre umbre, în acea Ţară Sfântă unde intifada în ultimele luni s-a transformat într-un adevărat corp la corp, răspunsul la toate aceste răni este sub semnul acelei milostiviri indicate de papa Francisc ca unicul medicament pentru lume. Aşadar, în noaptea de Crăciun, şi la Betleem s-a deschis o Poartă sfântă a Jubileului. Materialmente este poarta bisericii „Sfânta Ecaterina”; dar ideal poartă înlăuntrul său şi pe aceea a celei mai celebre bazilici de lângă: aceea care rămâne imprimată în amintirea pelerinilor, deoarece pentru a trece prin ea este necesar să se aplece.

Cu atâtea secole în urmă măsurile de siguranţă erau aşa: o poartă cu arhitrava foarte joasă pentru a bloca drumul prădătorilor care veneau pe cai. Astăzi – însă – acea aplecare asumă şi o semnificaţie mai precisă: aminteşte că pentru a trece într-adevăr prin Poarta milostivirii trebuie să ne aplecăm asupra atâtor răni ale acestui ţinut. „Inima noastră este cu milioanele de refugiaţi răspândiţi în lagăre şi în barăci, pradă unui frig înţepător – afirmă patriarhul în omilia sa de Crăciun –. E cu aceia care fug din zonele de conflict, traversând marea cu mijloace de noroc şi transformând-o într-un cimitir uriaş. În rugăciunile noastre, gândul nostru se îndreaptă spre casele demolate la Ierusalim şi în Palestina, spre terenurile expropriate şi spre cei care au fost loviţi de o pedeapsă colectivă. Gândul nostru se îndreaptă spre victimele terorismului, oriunde s-ar afla şi la oricare popor ar aparţine. Toţi sunt fraţii noştri în umanitate”.

Cheamă la o milostivire care trebuie să devină şi „o componentă a acţiunii publice” Fouad Twal. Şi este o angajare nu numai pentru creştini: „Seminţe de milostivire sunt prezente în toate religiile – aminteşte el –, mai ales în religia ebraică şi în islam, care o consideră o caracteristică eminentă a lui Dumnezeu. Înainte de a fi Atotputernicul şi Creatorul, Dumnezeu este Milostivul. Ne revine nouă să îngrijim aceste seminţe pentru ca să poată creşte în viaţa noastră publică şi privată”.

Ce înseamnă în concret o spune fără prea multe cuvinte, indicând rele extrem de concrete: invitaţia este „adresată nu numai persoanelor oneste, ci şi celor care săvârşesc răul, pentru ca să se căiască şi să schimbe drumul”. Şi este un rău pe care patriarhul îl declină şi în numele sale cele mai incomode precum indiferenţa, corupţia, comerţul cu arme. Însă „milostivirea încă există”, explică el, şi citează de exemplu efortul făcut „de Iordania, de Liban, de Turcia şi de atâtea ţări europene” pentru primirea dată refugiaţilor. Ne revine nouă – conclude el – „să-l rugăm pe Principele Păcii şi al Milostivirii pentru ca să se transforme faţa pământului, pentru ca lumea să devină un loc primitor şi sigur, unde să domnească pacea în locul rivalităţii, milostivirea în locul răzbunării şi caritatea în locul urii”.

De Giorgio Bernardelli

(După Vatican Insider, 25 decembrie 2015)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.