Categorii

„Coreea are nevoie de milostivire mai mult ca oricând”

Coreea-milostivire„Una dintre principalele intenţii de rugăciune în acest Jubileu este reconcilierea peninsulei coreene. Ne rugăm în special pentru fraţii noştri din nord: Dumnezeu să aibă milostivire de Coreea”. Invocaţia urcă pe buzele cardinalului Andrew Yeom Soo-jung, arhiepiscop de Seul, în timp ce continuă escalation a tensiunii dintre nord şi sud care preocupă astăzi pe liderii marilor puteri mondiale. De o abordare geopolitică întemeiată pe criteriul milostivirii – cum spun observatorii referindu-se la papa Francisc – există urgenţă mai mult ca oricând în Orientul extrem.

De fapt, Coreea de Nord ameninţă cu „atacuri nucleare preventive şi ofensive” împotriva Statelor Unite şi a Coreii de Sud, care au demarat exerciţii militare comune, după noile sancţiuni din zilele trecute împotriva Pyongyangului, cele mai dure din ultimii douăzeci de ani, decise în unanimitate de Consiliul de Securitate ONU, cu acordul şi al Rusiei şi Chinei.

Biserica coreeană n-a rămas să privească şi a adresat un apel insistent guvernanţilor de la Seul şi Pyongyang să parcurgă din nou „cărări de pace” în peninsula din Asia orientală.

Comisia episcopală pentru „Dreptate, pace şi reconciliere” a amintit rănile unui conflict care încă nu s-a încheiat oficial, dorind un efort de colaborare şi dialog, fundamente pentru a face să reînflorească pacea. „Pacea adevărată este posibilă numai prin iertare şi reconciliere”, au amintit episcopii, invitând să se gândească la generaţiile viitoare şi reafirmând că „prin rugăciune, Biserica participă la angajarea pentru pace”.

Asupra acestui punct, interpelat de Vatican Insider, cardinalul Andrew Yeom Soo-jung, arhiepiscop de Seul, a amintit: „S-a născut o mişcare specială de rugăciune cu ocazia Jubileului milostivirii. Probabil în nord ştiu că Biserica trăieşte un Jubileu, dar guvernul nu va permite ca să fie activităţi sau celebrări speciale. Cineva va putea deschide «Poarta Sfântă» în inima sa şi să fie în comuniune spirituală cu Biserica universală”.

„Acum lanţul rugăciunii ne uneşte cu credincioşii de dincolo de cortina de bambus. La Seul am instituit un soi de înfrăţire spirituală cu cele 57 de biserici care existau la Pyongyang. Între comunităţile din arhidieceza noastră, fiecare parohie are angajamentul de a se ruga pentru una dintre cele 57 de biserici din Coreea de Nord, chiar dacă nu mai există. Se pot distruge zidurile unei biserici, dar nu se poate distruge poporul lui Dumnezeu: ca o comunitate de persoane, pentru noi este încă vie”.

„Cealaltă modalitate cu care arătăm apropierea noastră – continuă Yeom – este ajutorul umanitar: condiţiile economice ale populaţiei din nord nu sunt bune, există mare suferinţă şi arhidieceza de Seul, precum şi tot Caritas-ul coreean, se ocupă să furnizeze ajutoare concrete pentru fraţii care se află în mai lipsuri”.

Cu privire la credincioşii catolici din nord, Yeom, care este şi administrator apostolic de Pyongyang, afirmă: „În Coreea de Nord nu există preoţi şi surori şi raporturile cu comunităţile locale sunt imposibile, guvernul nu le permite. Condiţia este în mod obiectiv dificilă. Am dori să trimitem preoţi pentru a celebra Liturghia în timpul solemnităţilor mai mari din calendarul liturgic catolic. Totuşi, din cauza situaţiei actuale, posibilităţile nu par multe. Suntem îndureraţi datorită situaţiei de tensiune, dar vom continua să ne rugăm pentru ca să se poată naşte alte oportunităţi”.

„Nu ştim câţi sunt credincioşii catolici rămaşi în nord – afirmă arhiepiscopul – şi nici care sunt: de fiecare dată când, oricum în cazuri foarte rare, un preot din sud celebrează o liturghie în catedrala construită de guvernul din nord în 1988, feţele şi persoanele se schimbă. Aşadar ne este imposibil să înţelegem dacă sunt credincioşi autentici. Navigăm pe întuneric. Ştim că în 1955 erau în Coreea de Nord circa 50 de mii de catolici. Dar cei care aveau atunci 20 de ani astăzi au 80. Conform unor estimări ar mai fi rămas circa 3 mii. Dar din păcate nu avem posibilitate de a verifica”.

Credinţa este trăită în tăcere şi în ascuns, explică Yeom: „Mulţi vor trăi credinţa ca nişte cripto-creştini: am auzit de la un preot protestant că un credincios se ruga în faţa unui zid alb pentru că sub hârtia de tapet ascunsese un crucifix. Biserica noastră a avut mereu mare grijă pastorală şi umană faţă de credincioşii din nord: sunt fiii şi fraţii noştri”.

Totuşi, speranţa nu moare: „Îmi amintesc că într-un prim moment – adaugă el – în Biserica şi în societatea coreeană se vorbea despre «misiune» în nord, în timp ce situaţia de dincolo de frontieră era deja dificilă, fie la nivel de credinţă, dar şi la nivel economic. Apoi, începând din 1995, s-a schimbat paradigma şi s-a început să se vorbească despre reconciliere. S-a născut «Comitetul pentru reconciliere»”.

„Deja în 1995 – conclude cardinalul coreean – s-a desfăşurat în Statele Unite o întâlnire dintre credincioşi din sud şi din nord, cu angajamentul de a se ruga încontinuu unii pentru alţii. De atunci, în fiecare marţi în catedrala din Seul se celebrează o Liturghie pentru reconciliere şi se face rugăciune cu cuvintele lui Francisc de Assisi, valabile şi astăzi: „Doamne, fă-ne instrumente ale păcii tale”.

De Paolo Affatato

(După Vatican Insider, 9 martie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.