Categorii

Conferință de presă de prezentare a Zilei Misionare Mondiale (18 octombrie 2020)

Vineri, 16 octombrie 2020, în aula „Ioan Paul al II-lea” de la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Via della Conciliazione 54, a avut loc conferința de presă de prezentare a Zilei Misionare Mondiale care se celebrează duminică, 18 octombrie 2020, despre tema „Iată-mă, trimite-mă pe mine”. Au intervenit E.S. Mons. Protase Rugambwa, secretar al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor; E.S. Mons. Giampietro Dal Toso, preşedinte al Operelor Misionare Pontificale (OMP); părintele Tadeusz J. Nowak, O.M.I., secretar general al Operei Pontificale a Răspândirii Credinţei (POPF). Erau prezenți în sală pentru a da mărturie şi a relata experienţa lor de viaţă în misiune sr. Ana Cambongo António (Angola); pr. Vignandas Gangula (India); Marco Gibelli şi Lucia Truttero (Italia). Prezentăm în continuare intevernţiile:

Intervenția E.S. Mons. Protase Rugambwa

Astăzi prezentăm mesajul Sfântului Părinte papa Francisc pentru Ziua Misionară Mondială de duminică 18 octombrie 2020 cu titlul „Iată-mă, trimite-mă pe mine”. Inima acestui mesaj se referă la modul în care misiunea ne interpelează pe fiecare dintre noi, personal, în vocația noastră şi în apartenența noastră la Biserică în lumea de astăzi.

Celebrarea acestei zile este izvor de bucurie pentru Biserica universală, chiar dacă în Bisericile locale va fi celebrată în mod diferit, anul acesta, datorită circumstanțelor deosebite pe care le trăim din cauza pandemiei de COVID 19. Spune papa Francisc:

Ne-am dat seama că suntem în aceeași barcă, toţi fragili şi dezorientați, dar în acelaşi timp importanți şi necesari, chemaţi cu toții să vâslim împreună, având nevoie toţi să ne încurajăm reciproc. […] În acest context, chemarea la misiune, invitaţia de a ieşi din noi înșine din iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele se prezintă ca oportunitate de împărtășire, de slujire, de mijlocire (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Misionară Mondială 2020).

Misiunea încredințată Bisericii de Isus nu se opreşte niciodată. Noi, aşa cum ne amintise Sfântul Părinte în luna octombrie misionară extraordinară din anul trecut „Botezați şi trimiși: Biserica lui Cristos în misiune în lume”, anul acesta suntem chemaţi să dăm un răspuns concret „Iată-mă, trimite-mă pe mine”, aşa cum a răspuns profetul Isaia, pentru a putea duce înainte această „misiune”.

Dumnezeu care l-a „trimis” şi l-a susținut pe Isus este acelaşi care ne trimite prin intermediul Fiului său şi ne susține cu puterea Duhului Sfânt: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In 20,21). „Mi-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ. Așadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile […] învăţându-i să țină toate câte v-am poruncit. Şi, iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,18-20). Fiecare dintre noi este trimis să ducă iubirea lui Dumnezeu la toţi şi mai ales la cei mai nevoiași. Asta înseamnă a face voința lui Dumnezeu şi a acționa după planul divin de mântuire.

Nu trebuie să ne fie frică! Misiunea merge înainte grație puterii Duhului Sfânt. Fără El nu putem face nimic. „Misiunea pe care Dumnezeu o încredinţează fiecăruia face să se treacă de la eu-l fricos şi închis la eu-l regăsit şi reînnoit de dăruirea de sine” (Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru Ziua Misionară Mondială 2020). Fiecare dintre noi ar trebui să asculte glasul Duhului Sfânt şi să se lase condus de această putere sigură şi capabilă.

Noi toţi cei botezați am primit în dar puterea Duhului Sfânt cu botezul şi de aceea suntem chemaţi să fim protagoniști ai acestei misiuni, trebuie să-i răspundem lui Dumnezeu cu fermitate: „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8). Sfântul Părinte, în mesajul său pentru această Zi Misionară Mondială ne interpelează:

Suntem dispuși să fim trimiși pretutindeni pentru a mărturisi credinţa noastră în Dumnezeu Tatăl milostiv, pentru a proclama Evanghelia mântuirii lui Isus Cristos, pentru a împărtăși viaţa divină a Duhului Sfânt edificând Biserica? Asemenea Mariei, mama lui Isus, suntem gata să fim fără rezerve în slujba voinţei lui Dumnezeu (cf. Lc 1,38)?

Misiunea ajunge să atingă şi să transforme toate sectoarele şi zonele vieţii cu scopul de a salva omenirea şi creația: familiile, locurile de muncă, fabricile, școlile, politica, ambientul, etc.

Suntem invitați să răspundem la chemarea lui Dumnezeu, în manieră liberă şi conștientă şi să fim disponibili pentru ca Dumnezeu să ne trimită. Aceasta este misiunea: Pe cine voi trimite? Iată-mă, trimite-mă pe mine!

Primind cu bucurie acest mesaj al Sfântului Părinte şi mulţumindu-i pentru exortaţia misionară pe care ne-o oferă, vrem, şi astăzi împreună cu el, să-i invităm pe toţi credincioşii să reconfirme disponibilitatea lor şi participarea lor activă la misiunea evanghelizatoare a Bisericii, tot mai necesară şi urgentă. În ce mod? Prin rugăciune, jertfă, reflecţie, ajutorul material al ofertelor noastre pentru scopul important de a ajuta şi a susține munca misionară care este desfășurată, în numele papei, de Operele Misionare Pontificale.

Fecioara Maria Maica Bisericii şi Regina apostolilor să ne însoțească în activitățile noastre misionare pentru mântuirea întregii omeniri.

Intervenția E.S. Mons. Giampietro Dal Toso

În scurta mea intervenție voi spune câteva cuvinte despre Operele Misionare Pontificale şi despre Fondul instituit în numele Sfântului Părinte pentru a susține Bisericile locale în această perioadă de pandemie.

În mesajul său pentru Ziua Mondială a Misiunilor, papa evocă importanţa OMP şi aminteşte că, prin lungă tradiție, colecta din această duminică este destinată Operelor Misionare Pontificale. Acestea, aşa cum știți, sprijină acțiunea misionară a Bisericii de aproape două secole cu rugăciunea, caritatea şi formarea. Doresc să subliniez că la fondul universal colaborează Bisericile din toată lumea. Nu este numai un ajutor de la nord la sud, ci un criteriu de comuniune şi de circularitate, unde toţi contribuie la binele tuturor. Este un exemplu mai mult unic decât rar care realizează această formă de împărtășire, şi economică, între Biserici. Este misiunea OMP să finanțeze proiecte pastorale, așadar inerente vieţii Bisericii care stabilește lent structurile sale în diferitele părţi ale globului. Şi acesta este un element de specific. Deşi problema financiară nu este prima, nici cea prioritară pentru OMP, totuşi şi banii sunt o necesitate, aşa cum orice suflet are nevoie de un trup.

În această privință aş vrea să spun un cuvânt despre fondul instituit în numele Sfântului Părinte pentru a ajuta Bisericile locale în înfruntarea acestei perioade de pandemie. Până astăzi au fost aprobate şi finanțate 250 de proiecte cu un total de 1.299.700 US $ şi 473.410 euro. Fondurile provin din colecte desfășurate în diferite țări grație Direcţiunilor noastre naţionale, în total circa 120, şi aş vrea să menționez cu recunoștință deosebită Bisericile din Spania, Franţa şi Coreea de Sud, care au contribuit mai mult, dar şi țări precum Rwanda şi Bangladesh care au desfășura colecte ad hoc pentru a demonstra participarea lor. Munca nu este terminată, şi pentru că mulțumire fie lui Dumnezeu, avem alte fonduri disponibile, însă este realizată acum în formă diferită, pentru a nu confunda ajutoarele care în mod normal ajung la Bisericile locale în această perioadă cu ajutorul din cauza lui Covid19. Problema cea mai mare pe care multe Biserici din teritoriile de misiune au ajuns să o înfrunte a fost închiderea bisericilor şi prin urmare lipsa celebrării, cu respectiva lipsă a colectei. Aşa cum puteți să vă gândiți cu ușurință, foarte multe din aceste realităţi ecleziale trăiesc pur şi simplu din colecta duminicală şi nu au un sistem central de întreținere. De aceea ajutoarele au mers foarte mult în favoarea diecezelor pentru supraviețuirea preoţilor şi plata costurilor obișnuite, dar şi a comunităţilor călugărești, sau a școlilor catolice, precum şi pentru familii deosebit de încercate. Aş vrea să menționez trei exemple concrete:

– ajutorul dat unui convent de călugăriţe de claustrare din Maroc – aceste călugăriţe trăiesc în mod notoriu din providență, şi datorită vocației lor trăiesc substanțial în conventul lor;

– sprijinul dat familiilor creştine din Bangladesh, o minoritate minusculă şi extrem de săracă într-o ţară încercată adesea de cataclisme naturale;

– sprijinul dat diferitelor stații radio şi tv în Africa pentru transmiterea de cateheze şi celebrări liturgice.

Sunt exemple foarte simple, care vă lasă însă să înțelegeți că munca noastră merge în favoarea atâtor mici realităţi ascunse, care adesea scapă marilor fluxuri ale ajutoarelor. Toate acestea fac şi mai necesară prezența noastră. Desigur, îmi dau seama că este vorba adesea de o picătură în oceanul necesităților. Însă este un mod concret pentru a indica o comuniune în Biserică, ce ne face părtași de bucuriile şi de durerile celorlalți botezați.

Pentru acest motiv, Direcţiunile noastre naţionale desfășoară o mare muncă de sensibilizare pentru apropiata Zi Mondială, o muncă despre care puteți avea unele elemente vizitând situl nostru.

Intervenția părintelui Tadeusz J. Nowak, O.M.I.

Societatea Misionară Pontificală (Pontificium Opus a Propagatione Fidei) oferă sprijin vital pentru anumite Biserici din Asia, Oceania, Africa și părți din America de Sud și America Latină. Datorită generozității catolicilor din întreaga lume, nenumărate biserici, mănăstiri, centre pastorale, școli, clinici și alte structuri diecezane sunt acum prezente în teritorii care sunt dependente de Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor. Mii de cateheţi, preoți și călugări au participat la programe de formare și ajutor material pentru activitatea lor de evanghelizare în Bisericile lor locale. În acest fel, Bisericile particulare din țările de misiune, în special în zonele în care Evanghelia a fost recent proclamată pe scară largă, au acum o infrastructură ecleziastică necesară și își pot îndeplini mai bine mandatul de evanghelizare a națiunilor.

Deși lucrarea lui Pontificium Opus a Propagatione Fidei este în desfășurare, Sfântul Părinte a ales penultima duminică din octombrie ca zi în care întreaga Biserică celebrează misiunea. În acea zi, suntem chemați cu toții să ne rugăm și să oferim ceea ce putem pentru eforturile misionare și pentru tinerele Biserici din țările de misiune. Succesul acestei animări misionare depinde și de slujirea dedicată și zeloasă a directorilor noștri naționali, care sunt prezenți în aproximativ 120 de țări din întreaga lume. Aceștia reprezintă cele patru Opere Misionare Pontificale (Pontificia Opera Missionalia) și se asigură că este vie și activă în zilele noastre carisma fondatorilor noştri, prin animarea misionară realizată de directorii naționali și colaboratorii lor.

Anul acesta este special pentru Pontificium Opus a Propagatione Fidei. În 26 mai anul trecut, Sfântul Părinte a aprobat o minune prin mijlocirea fondatoarei noastre, Pauline Marie Jaricot. Minunea a implicat o fată foarte tânără, care a suferit de sufocare acută, ceea ce a dus la pierderea cunoștinței. Starea ei era atât de sumbră încât a trebuit să fie menținută în viață prin sprijin artificial al vieții. Din punct de vedere medical, nu a existat nicio speranță de recuperare pentru fată și medicii au sugerat deconectarea ei de la sistemele de susținere a vieții. Părinții au refuzat să renunțe și au început o novenă de rugăciuni prin mijlocirea lui Pauline. Spontan și fără nicio explicație medicală, fata a reînviat și a fost readusă la o sănătate perfectă.

Minunea a fost dramatică, însă povestea vieții lui Pauline este cea care oferă substanța calității sfințeniei, o calitate pe care a iradiat-o de-a lungul vieții sale. S-a născut într-o familie de clasă mijlocie chiar după Revoluția Franceză. Pauline era un copil fericit. La vârsta de 15 ani a trăit o experiență profundă a lui Dumnezeu și la vârsta de 16 ani a făcut un jurământ privat de castitate și consacrare lui Dumnezeu pentru viață. Ea a devenit devotată Adorației Euharistice, ajutând pe cei săraci și a avut o dorință profundă ca Evanghelia lui Cristos să ajungă până la marginile pământului. În această perioadă a primit inspirația care va deveni în cele din urmă Opera Misionară Pontificală pentru Răspândirea Credinţei.

A fost un concept simplu care a avut consecințe de anvergură. Ea a început să invite zece prieteni, angajați ai fabricii de mătase a tatălui ei, să se roage pentru misiuni și fiecare să ofere câte un ban săptămânal pentru misiunea Bisericii. Fiecare membru al grupului a fost încurajat să găsească alți zece prieteni pentru a forma un alt grup și așa mai departe. Ceea ce s-a întâmplat nu a fost decât un miracol. Aceste grupuri de zece s-au înmulțit și au devenit echipe de o sută, apoi de o mie. În scurt timp, mișcarea s-a răspândit în toată dieceza de Lyon din Franța, în toată țara și, în cele din urmă, a devenit o rețea mondială de rugăciune și caritate pentru sprijinirea misiunii Bisericii. La 2 mai 1822, această organizație a fost înregistrată oficial ca Opus a Propagatione Fidei, cunoscută în limba engleză sub numele de Society for the Propagation of the Faith.

Pauline și-a dedicat întreaga viață rugăciunii, ajutând săracii, în special muncitorii, și misiunea Bisericii. În 1826, ea a fondat Rozariul viu, care continuă să înflorească în diferite părți ale lumii chiar și astăzi. În timp, ea își va cheltui întreaga avere familială pentru săraci, dorind să stabilească condiții de muncă mai bune pentru lucrătorii manuali. În mod tragic, cei pe care i-a încredințat averea familiei au delapidat fondurile și a fost nevoită să declare falimentul. În toate nenorocirile ei, ea nu s-a îndoit niciodată pentru o secundă de providența lui Dumnezeu și a rămas neclintită în rugăciune și grijă pentru ceilalți, în special pentru cei care nu auziseră încă Evanghelia sau nu l-au cunoscut pe Iisus Hristos. De fapt, a murit săracă pe 9 ianuarie 1862. Abia după trecerea ei, cei mai apropiați colaboratori au început să-și facă viața și munca mai bine cunoscute. Au considerat-o întotdeauna o sfântă.

La 3 mai 1922, la o sută de ani după înființare, Opera a fost proclamată pontificală de papa Pius al XI-lea. După ce s-au studiat cu atenție viața și scrierile ei, a fost proclamată venerabilă de sfântul papă Ioan al XXIII-lea în 1962.

Astăzi ea este o inspirație pentru noi toți, în special pentru laici. Pauline este un exemplu minunat de angajare deplină a harului Botezului pentru lucrarea Împărăției lui Dumnezeu și pentru misiunea Bisericii.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.