Categorii

Conferință de presă de prezentare a Directoriului pentru cateheză redactat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări (25 iunie 2020)

La 11.30, în Aula „Ioan Paul al II-lea” a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, din Via della Conciliazione 54, a avut loc o conferință de presă de prezentare a Directoriului pentru cateheză redactat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Au intervenit: E.S. Mons. Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări; E.S. Mons. Octavio Ruiz Arenas, secretar al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări; E.S. Mons. Franz-Peter Tebartz-van Elst, delegat pentru cateheză din acelaşi Consiliu Pontifical. Publicăm în continuare intervențiile:

Intervenția E.S. Mons. Rino Fisichella

Publicarea unui Directoriu pentru cateheză reprezintă un eveniment fericit pentru viaţa Bisericii. De fapt, pentru cei care sunt dedicați marii activități a catehezei poate să însemne o provocare pozitivă pentru că permite să se experimenteze dinamica mișcării catehetice care a avut mereu o prezență semnificativă în viaţa comunităţii creştine. Directoriul pentru cateheză este un document al Sfântului Scaun încredințat întregii Biserici. A cerut mult timp şi trudă şi ajunge la încheierea unei vaste consultări internaționale. Astăzi se prezintă ediția oficială în limba italiană. Oricum, sunt deja pregătite traducerile în spaniolă (ediția pentru America Latină şi Spania), în portugheză (ediția pentru Brazilia şi Portugalia), engleză (ediția pentru SUA şi Regatul Unit), franceză şi poloneză. Este adresată în primul rând episcopilor, primii cateheți în mijlocul poporului lui Dumnezeu, pentru că sunt primii responsabili ai transmiterii credinţei (cf. nr. 114). Împreună cu ei sunt implicate Conferințele Episcopale, cu respectivele comisii pentru cateheză, pentru a împărtăși şi a elabora un mult dorit proiect național care să susțină drumul fiecărei dieceze (cf. nr. 413). Oricum, cei mai direct implicați în folosirea Directoriului rămân preoţii, diaconii, persoanele consacrate şi milioanele de cateheți şi catehete care zilnic oferă cu gratuitate, trudă şi speranţă slujirea lor în diferitele comunităţi. Dedicarea cu care lucrează, mai ales într-un moment de tranziție culturală cum este acesta, este semnul tangibil a cât de mult poate transforma un catehet într-un evanghelizator genuin întâlnirea cu Domnul.

Începând de la Conciliul al II-lea din Vatican, acesta este al treilea Directoriu pe care îl prezentăm astăzi. Primul din 1971, Directoriu catehetic general, şi al doilea din 1997, Directoriu general pentru cateheză, au marcat acești ultimi cincizeci de ani de istorie a catehezei. Aceste texte au desfășurat un rol primar. Au fost un ajutor important pentru a face ca drumul catehetic să facă un pas decisiv, mai ales reînnoind metodologia şi instanța pedagogică. Procesul de înculturare care caracterizează îndeosebi cateheza şi care mai ales în zilele noastre impune o atenţie complet deosebită a cerut compunerea unui nou Directoriu.

Biserica este în faţa unei mari provocări care se concentrează în noua cultură cu care a ajuns să se întâlnească, aceea digitală. A focaliza atenţia asupra unui fenomen care se impune ca global, îi obligă pe cei care au responsabilitatea formării să nu tergiverseze. Spre deosebire de trecut, când cultura era limitată la contextul geografic, cultura digitală are o valență care este afectată de globalizarea actuală şi îi determină dezvoltarea. Instrumentele create acest deceniu manifestă o transformare radicală a comportamentelor care au incidență mai ales în formarea identităţii personale şi în raporturile interpersonale. Viteza cu care se modifică limbajul, şi cu el relațiile comportamentale, lasă să se întrevadă un nou model de comunicare şi de formare care atinge în mod inevitabil şi Biserica în lumea complexă a educației. Prezența diferitelor exprimări ecleziale în lumea vastă a internetului este cu siguranță un fapt pozitiv, însă cultura digitală merge mult mai departe. Ea atinge la rădăcină problema antropologică decisivă în fiecare context formativ, ca acela al adevărului şi al libertății. Deja a ridica această problematică impune să se verifice corespunderea propunerii formative din orice parte a proveni ea. Oricum, ea devine pentru Biserică o confruntare de care nu poate face abstracţie în virtutea „competenţei” sale asupra omului şi a pretenției sale veridice.

Probabil, numai pentru această premisă devenea necesar un nou Directoriu pentru cateheză. În epoca digitală, douăzeci de ani sunt comparabili fără exagerare cu cel puţin jumătate se secol. De aici a derivat exigența de a redacta un Directoriu care să ia în considerare cu mare realism noul care se arată, cu tentativa de a propune o lectură a sa care să implice cateheza. Pentru acest motiv Directoriul prezintă nu numai problematicile inerente în cultura digitală, ci sugerează şi parcursurile care trebuie efectuate aşa încât cateheza să devină o propunere care să-l găsească pe interlocutor în măsură s-o înțeleagă şi să-i vadă corespunderea cu lumea proprie.

Oricum, există un motiv mai mult de ordin teologic şi eclezial care a convins să se redacteze acest Directoriu. Invitaţia de a trăi tot mai mult dimensiunea sinodală nu ne poate face să uităm ultimele Sinoade pe care le-a trăit Biserica. În 2005, cel despre Euharistie izvor şi culme a vieţii şi a misiunii Bisericii; în 2008, Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii; în 2015, Vocația şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană; în 2018, Tinerii, credinţa şi discernământul vocațional. Aşa cum se poate observa, revin constante în toate aceste adunări care ating de aproape tema evanghelizării şi a catehezei aşa cum se poate verifica din documentele care au urmat după ele. Mai în special este necesar să facem referință la două date care în manieră complementară marchează istoria din acest ultim deceniu cât priveşte cateheza: Sinodul despre Noua evanghelizare şi transmiterea credinţei în 2012, cu ulterioara exortație apostolică a papei Francisc Evangelii gaudium, şi a douăzeci şi cincea aniversare a publicării Catehismului Bisericii Catolice, ambele ating direct competența Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

Evanghelizarea ocupă locul primar în viaţa Bisericii şi în învățătura zilnică a papei Francisc. N-ar putea să fie altfel. Evanghelizarea este misiunea pe care Domnul Înviat a încredințat-o Bisericii sale pentru a fi în lumea din orice timp vestire fidelă a Evangheliei sale. A face abstracţie de acest adevăr ar echivala cu a face comunitatea creştină una din multele asociații lăudabile, întărită de cei două mii de ani de istorie ai săi, dar nu Biserica lui Cristos. Perspectiva papei Francisc, între altele, este în continuitate puternică faţă de învățătura sfântului Paul al VI-lea din Evangelii nuntiandi din 1975. Amândoi nu fac altceva decât să se refere la bogăția provenită din Conciliul al II-lea din Vatican care, cât priveşte cateheza, a găsit în Catechesi tradendae (1979) a sfântului Ioan Paul al II-lea punctul său focal.

Așadar, cateheza trebuie unită intim cu opera de evanghelizare şi nu poate face abstracţie de ea. Are nevoie să asume în sine caracteristicile înseși ale evanghelizării, fără a cădea în ispita de a deveni un înlocuitor al ei sau de a voi să se impună evanghelizării propriile premise pedagogice. În acest raport, primatul revine evanghelizării, nu catehezei. Acest lucru permite să se înțeleagă pentru ce în lumina lui Evangelii gaudium, acest Directoriu se califică pentru a susține o „cateheză kerygmatică”.

Inima catehezei este vestirea persoanei lui Isus Cristos, care depășește limitele de spațiu şi timp pentru a se prezenta fiecărei generații ca noutatea oferită pentru a ajunge la sensul vieţii. În această perspectivă, este indicată o caracteristică fundamentală pe care cateheza trebuie să şi-o însușească: milostivirea. Kerygma este vestire a milostivirii Tatălui care merge în întâmpinarea păcătosului care nu mai este considerat un exclus, ci un invitat privilegiat la ospățul mântuirii care constă în iertarea păcatelor. Dacă se vrea, în acest context capătă forță experienţa catecumenatului ca experienţă de iertare oferită şi a noii vieți de comuniune cu Dumnezeu care rezultă din ea.

Oricum, centralitatea kerygmei trebuie să fie receptată în sens calitativ non temporal. De fapt, cere ca să fie prezentă în toate fazele catehezei şi a fiecărei cateheze. Este „prima vestire” care este făcută mereu pentru că Isus Cristos este unicul necesar. Credinţa nu este ceva sigur care se recuperează în momentele de nevoie, ci este un act de libertate care angajează toată viaţa. Așadar, Directoriul face din kerygma centralitatea sa care se exprimă în sens trinitar ca angajare a întregii Biserici. Cateheza aşa cum este exprimată de Directoriu, se caracterizează prin această dimensiune şi prin implicațiile pe care le are în viaţa persoanelor. Toată cateheza, în acest orizont, capătă o valență deosebită care se exprimă în aprofundarea constantă a mesajului evanghelic. Așadar, cateheza are scopul de a se ajunge la cunoașterea iubirii creştine care îi face pe cei care au primit-o să devină discipoli evanghelizatori.

Directoriul se împarte atingând diferite tematici care nu fac altceva decât să trimită la obiectivul de fond. O primă dimensiune este mistagogia care este prezentată prin două elemente complementare între ele: înainte de toate, o valorizare reînnoită a semnelor liturgice ale inițierii creştine; în afară de asta, maturizarea progresivă a procesului formativ în care toată comunitatea este implicată. Mistagogia este o cale privilegiată de urmat, însă nu este facultativă în parcursul catehetic, rămâne ca un moment obligatoriu pentru că inserează tot mai mult în misterul care se crede şi se celebrează. Este conştiinţa primatului misterului care duce cateheza să nu izoleze kerygma de contextul său natural. Vestirea credinţei este întotdeauna vestire a misterului iubirii lui Dumnezeu care se face om pentru mântuirea noastră. Răspunsul nu poate să se eschiveze să primească în sine misterul lui Cristos pentru a permite să se facă lumină asupra misterului propriei experiențe personale (cf. GS 22).

O altă caracteristică de noutate a Directoriului este legătura dintre evanghelizare şi catecumenat în diferitele sale accepţiuni (cf. nr. 62). Este urgent de făcut „convertirea pastorală” pentru a elibera cateheza de unele legături care-i împiedică eficacitatea. Prima poate să fie identificată în schema școlară, conform căreia cateheza inițierii creştine este trăită după paradigma școlii. Cateheta o înlocuiește pe învățătoare, în locul aulei din școală intră aula de catehism, calendarul școlar este identic cu acela catehetic… A doua este mentalitatea conform căreia se face cateheză pentru a primi un sacrament. Este clar că odată terminată iniţierea se creează golul pentru cateheză. A treia este instrumentalizarea sacramentului în folosul pastoraţiei, motiv pentru care timpurile sacramentului Mirului sunt stabilite de strategia pastorală de a nu pierde turma mică de tineri rămasă în parohie şi nu de semnificaţia pe care sacramentul o are în sine însuși în economia vieţii creştine.

Papa Francisc a scris că „a-l vesti pe Cristos înseamnă a arăta că a crede în El şi a-l urma nu este numai un lucru adevărat şi corect, ci şi frumos, capabil să umple viaţa cu o nouă strălucire şi cu o bucurie profundă, chiar şi în mijlocul încercărilor. În această perspectivă, toate expresiile de frumuseţe autentică pot să fie recunoscute ca o cărare care ajută la întâlnirea cu Domnul Isus… Aşadar, devine necesar ca formarea în via pulchritudinis să fie inserată în transmiterea credinţei” (EG 167). O caracteristică de valență inovatoare deosebită pentru cateheză poate să fie exprimată de calea frumuseții mai ales pentru a permite să se cunoască marele patrimoniu de artă, literatură şi muzică pe care îl are fiecare Biserică locală. În acest sens, se înţelege de ce Directoriul a pus calea frumuseții ca unul din „izvoarele” catehezei (cf. nr. 106-109).

O ultimă dimensiune oferită de Directoriu se găsește în a ajuta la inserarea progresivă în misterul credinţei. Această conotație nu poate să fie delegată la o singură dimensiune a credinţei sau a catehezei. Teologia investighează cu instrumentele rațiunii misterul revelat. Liturgia celebrează şi evocă misterul cu viaţa sacramentală. Caritatea recunoaște misterul fratelui care întinde mâna. Cateheza, în aceeași măsură, introduce progresiv la primirea şi trăirea în mod global misterul în existenţa zilnică.

Directoriul îşi însușește această viziune atunci când cere să se exprime o cateheză care să ştie să se ocupe de a menține unit misterul deşi îl articulează în diferitele faze de exprimare. Atunci când misterul este perceput în realitatea sa profundă, cere tăcerea. O adevărată cateheză nu va fi niciodată tentată să spună totul despre misterul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ea va trebui să introducă la calea contemplării misterului făcând din tăcere cucerirea sa.

De aceea, Directoriul prezintă cateheza kerygmatică nu ca o teorie abstractă, ci mai degrabă ca un instrument cu o puternică valență existențială. Această cateheză îşi are punctul său de forță în întâlnirea care permite să se experimenteze prezența lui Dumnezeu în viaţa fiecăruia. Un Dumnezeu apropiat care iubește şi care urmărește evenimentele istoriei noastre pentru că întruparea Fiului îl angajează în mod direct. Cateheza trebuie să-l implice pe fiecare, catehet şi care trebuie catehizat, trăind experienţa acestei prezențe şi simţindu-se implicat în opera de milostivire. Așadar, o cateheză de acest gen permite să se descopere că credinţa este realmente întâlnirea cu o persoană înainte de a fi o propunere morală, şi că creștinismul nu este o religie din trecut, ci un eveniment din prezent. O experienţă ca aceasta favorizează înțelegerea libertății personale, pentru că este rodul descoperirii unui adevăr care ne face liberi (cf. In 8,31).

Cateheza care dă kerygmei primatul este în opoziţie cu orice impunere, fie ea şi aceea a unei clarităţi care nu permite căi de scăpare. De fapt, alegerea de credinţă, înainte de a lua în considerare conținuturile la care să adere cu propriul asentiment, este bine de luat în considerare cu atenţie ceea ce Directoriul propune cu privire la importanţa actului de credinţă în dubla sa articulare (cf. nr. 18). Prea mult timp cateheza şi-a focalizat angajarea sa în a aduce la cunoștință conținuturile credinţei şi cu ce pedagogie să le transmită, neglijând din păcate momentul cel mai determinant cum este actul de a alege credinţa şi de a da propriul asentiment.

Ne dorim ca acest nou Directoriu pentru cateheză să poată fi un adevărat ajutor şi sprijin pentru reînnoirea catehezei în unicul proces de evanghelizare pe care Biserica nu încetează să-l realizeze de două mii de ani, pentru ca lumea să-l poată întâlni pe Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru mântuirea noastră.

***

Intervenția E.S. Mons. Octavio Ruiz Arenas

Papa Benedict al XVI-lea, transferând responsabilitatea catehezei la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, a voit să sublinieze rolul foarte important al catehezei în realizarea misiunii fundamentale a Bisericii: evanghelizarea. Chiar în una din sesiunile finale ale celei de-a XIII-lea Adunări Generale a Sinodului Episcopilor despre „Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine” a exprimat această intenție, pe care a concretizat-o la 16 ianuarie 2013 cu publicarea scrisorii apostolice Fides per Doctrinam, în care se afirmă că credinţa are nevoie să fie susținută cu o doctrină capabilă să lumineze mintea şi inima credincioșilor, deoarece momentul istoric deosebit în care trăim, marcat printre altele de o dramatică criză de credinţă, cere o conștiință care să răspundă la marile speranțe care apar în inima credincioșilor din cauza noilor întrebări care provoacă lumea şi Biserica. Așadar, înțelegerea credinţei cere mereu ca să fie exprimate conținuturile sale cu un limbaj nou, capabil să prezinte speranţa prezentă în credincioşi tuturor celor care cer motivaţia lor (cf. 1Pt 3,15).

Cateheza este chemată la o reînnoire care nu poate să constea numai într-o schimbare de strategie, sau în elaborarea de discursuri pur şi simplu mai atrăgătoare. Așadar, acest Consiliu Pontifical a avut încă de la început ca una din principalele sale prerogative transmiterea credinţei ca parte esențială a realizării misiunii pe care Domnul a încredințat-o Bisericii, împreună cu conştiinţa modului în care mărturia de credinţă este trăită în societatea de astăzi. De fapt, Biserica nu mai trăieşte într-un regim de creștinătate ci într-o societate secularizată, în care fenomenul îndepărtării de credinţă este agravat de simțul sacrului pierdut de acum şi scara valorilor pusă în discuție. Mulţi dintre credincioşi nu sunt mereu convinși pe deplin de ceea ce cred, sau conștienți de fundamentele credinţei pe care o mărturisesc şi uneori nu trăiesc o experienţă autentică a ei. Pe baza acestor lucruri trebuie să fim conștienți că mulţi botezați n-au primit niciodată o inițiere creştină, nu au fost încurajați de kerygmă, n-au ajuns la o întâlnire personală cu Cristos sau n-au avut sprijinul şi însoțirea comunităţii creştine.

Pentru a aprofunda raportul cateheză-evanghelizare, acest Consiliu Pontifical a organizat o serie de întâlniri cu episcopii şi responsabilii departamentelor de nouă evanghelizare şi cateheză din Conferințele Episcopale din America Latină, Europa şi Statele Unite. După aceea, în martie 2015, aici la Roma, un seminar de studiu cu experți din lumea academică şi din organizațiile pastorale în domeniul catehezei, a lucrat cu intenția de a da o viziune globală a situației catehezei. În afară de asta, s-a considerat necesar să se aprofundeze înțelegerea modului în care activitatea catehetică se inserează în procesul de nouă evanghelizare. Astfel, în mai 2015, a fost elaborată o schiță de document cu titlul „Cateheză şi nouă evanghelizare” care, pornind de la Directoriul general pentru cateheză, a asumat ceea ce este indicat de papa Francisc în exortaţia apostolică Evangelii gaudium. Acest proiect a fost prezentat membrilor acestui Consiliu Pontifical în timpul celei de-a II-a Adunări Plenare, ținută de la 27 la 29 mai 2015, şi la sfârşit s-a decis că va fi mai oportun să se efectueze o actualizare a Directoriului din 1997.

Pentru a desfășura această misiune a fost convocată la Roma o comisie de experți pentru a examina Directoriul general pentru cateheză şi a cere propunerile lor de actualizare. Această comisie era compusă din doisprezece experți care proveneau din Brazilia, Columbia, Mexic, Statele Unite şi diferite țări europene (Croația, Franţa, Italia, Polonia, Regatul Unit, Spania şi Ucraina), în afară de superiorii de la Consiliul Pontifical, un episcop din Bisericile orientale, şase preoţi, o călugăriță, trei laice şi un laic. S-au desfășurat trei întâlniri în timpul anului 2016. În prima a fost examinat Directoriul amintit mai sus şi s-a luat act de punctele care trebuie revizuite şi actualizate, în a doua au fost împărtășite diferitele sugestii, şi în sfârşit, în a treia a fost redactat un document care a încercat să reflecteze concluziile la care s-a ajuns în timpul celor trei sesiuni. Acest text a fost pe larg studiat şi s-a concluzionat că era mai oportun să se elaboreze un nou Directoriu care să răspundă în mod mai direct la provocările care se prezintă astăzi pentru Biserică, ţinând cont de marile schimbări culturale petrecute în ultimii ani, de asemenea de bogatul magisteriu pontifical din această perioadă. Fiind pregătită o primă schiță, a fost trimisă în aprilie 2017 la peste o sută de experți din cele cinci continente: cardinali, episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi laici competenţi în Sfânta Scriptură, teologie, cateheză, liturgie şi teologie pastorală. Au fost consultate şi diferite Conferințe Episcopale şi unele Universități, precum şi membrii ai Consiliului Internațional de Cateheză (Co.In.Cat.) şi comentariile primite au fost luate în considerare pentru redactarea unei alte schițe. În septembrie 2017 s-a ținut o întâlnire cu consultanții de la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări în care s-a făcut o reflecţie specială despre tema tinerilor şi a evlaviei populare, teme importante în pregătirea Directoriului.

În timpul celei de-a IV-a Adunări Plenare (27-29 septembrie 2017), membri eminenți şi excelenţi au aprobat în substanță a patra schiță a Directoriului şi în zilele de 16-17 octombrie, Consiliul Internațional de Cateheză reunit a discutat câteva teme de interes pentru noul Directoriu cum sunt realitatea tinerilor, cultura digitală, evlavia populară şi cateheza pentru şi cu persoane cu dezabilități.

Pornind de la aceste întâlniri s-a trecut la consultări ulterioare, cu corecturile necesare, ajungându-se la textul actual al noului Directoriu pentru cateheză: după douăsprezece schițe şi aproape şase ani de muncă a fost aprobat de Sfântul Părinte la 23 martie, în comemorarea liturgică a sfântului Turibiu de Mogrovejo, şi a dispus publicarea sa.

***

Intervenția E.S. Mons. Franz-Peter Tebartz-van Elst

După prezentarea din partea președintelui şi a secretarului a conținuturilor şi a liniilor directoare ale noului Directoriu, la sfârşit aş vrea să indic pe scurt câteva aspecte care sunt importante pentru a lucra cu noul document în aceste timpuri.

Mi se pare că sunt şapte puncte asupra cărora trebuie să reflectăm.

  1. Noul Directoriu este foarte atent la semnele timpurilor şi încearcă să le interpreteze în lumina Evangheliei – aşa cum spune constituția pastorală a Conciliului al II-lea din Vatican, Gaudium et spes.

De fapt, acestea sunt principalele provocări ale unei culturi digitale, contextul transmiterii credinţei în familie în compoziţia sa inter-generaţională.

În afară de asta, noul Directoriu acordă mare atenţie tuturor problemelor referitoare la criza ecologică şi, cât priveşte cateheza, face referință la enciclica papală Laudato si’.

În această considerare a semnelor timpurilor există o orientare a Directoriului care nu asumă o poziție unilaterală şi nediferenţiată dintr-o parte, ci ajută la luarea în considerare a oportunităţilor şi limitelor în mod adecvat. Această reflecţie creează motivația pentru a acționa în mod potrivit într-un domeniu corespunzător de învățare catehetică.

  1. În acest context, noul Directoriu pentru cateheză dă mai mult curaj conţinutului credinţei. Bazat pe scrisoarea apostolică a papei Francisc Evangelii gaudium, kerygma nu este deci înţeleasă în sens strict ca o credinţă închisă în câteva fraze, ci ca o mărturie care creează noi mărturii.
  2. Cu referință la exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi din anul 1975 şi în mare parte inspirat din documentul Evangelii gaudium, noul Directoriu subliniază importanţa catehezei ca parte indispensabilă pentru un proces de evanghelizare mai amplu. Şi în acest sens Directoriul actual este continuitate şi inovație în acelaşi timp.

Subliniind responsabilitățile specifice pentru cateheză – de la episcop ca prim catehet al diecezei sale la bunici – cateheza nu poate să fie delegată, ci este esența cea mai intimă din toate formele şi modurile de a predica credinţa.

  1. Ca precedentul Directoriu din anul 1997, documentul actual orientează procesul oricărei cateheze bazat pe catecumenat drept cale originală de inițiere creştină. Mai ales sub actualele provocări ale unei pastoraţii misionare, catecumenatul devin o paradigmă în conținut şi în structură pentru a învăța şi a interioriza credinţa personal. În acest fel crește posesia unei identități creştine şi ecleziale.
  2. Pornind de la scrisoarea apostolică Amoris laetitia noul Directoriu promovează şi dezvoltarea unui catecumenat-căsătorie în acest sens în analogie cu procesul de inițiere, pentru a evidenția faza pregătitoare a căsătoriei în semnificaţia ei catehetică.
  3. Mai mult decât precedentele Directorii din 1971 şi din 1997, actualul document subliniază o idee centrală din scrisoarea apostolică Evangelii gaudium. În ea papa Francisc vorbește în mod expres despre importanţa lui via pulchritudinis ca punct central de plecare pentru evanghelizare în epoca postmodernă. Aceasta schițează înțelegerea că frumusețea nu trebuie să fie răstălmăcită ca estetism, ci mai degrabă – pe urmele papei Benedict al XVI-lea – că adevărul este frumos şi frumusețea este adevărată.
  4. Marea așteptare a noului Directoriu pentru cateheză – în special în țările anglosaxone şi din Europa de sud şi de est, în Statele Unite şi în America de Nord şi de Sud, în Africa şi în Asia – arată că are nevoie cateheza de schimbul Bisericilor din lume. Marea angajare a multor Biserici locale în dezvoltarea propriilor Directorii diecezane pentru cateheză va dobândi nouă inspirație şi motivație din noul document.

Aceasta este experienţa mea derivată din multiplele conferințe despre cateheză la care am putut să particip în ultimii ani în diferitele Biserici locale şi din considerațiile pe care mi le-au exprimat multe persoane, împreună cu marea lor așteptare şi bucurie pentru noul document.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.