Categorii

Conferință de presă cu titlul „A pregăti viitorul, a construi pacea în timpul de Covid-19” (7 iulie 2020)

La 7 iulie 2020, în Aula „Ioan Paul al II-lea” a Sălii de Presă a Sfântului Scaun, a avut loc o conferință de presă cu titlul „A pregăti viitorul, a construi pacea în timpul de Covid-19”. Au intervenit: cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale şi preşedinte al Comisiei Vaticane pentru Covid-19; sora Alessandra Smerilli, coordonatoare a Task-force Economia a Comisiei Vaticane pentru Covid-19 şi profesor ordinar de economie politică de la Facultatea Pontificală de Științe al Educației Auxilium; dr. Alessio Pecorario, coordonator al Task-force Siguranță a Comisiei Vaticane pentru Covid-19 şi oficial al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale. Publicăm în continuare intervențiile:

Intervenția cardinalului Peter Kodwo Appiah Turkson

Aşa cum ştim cu toții, înfruntăm una din cele mai rele crize umanitare de la al doilea război mondial. În timp ce lumea adoptă măsuri de urgență pentru a înfrunta o pandemie globală şi o recesiune economică globală, ambele susținute de o urgență climatică globală, trebuie să luăm în considerare şi implicațiile pentru pace ale acestor crize legate între ele. Comisia COVID-19 din Vatican, îndeosebi prin Task Force pentru siguranță şi economie, a analizat câteva din aceste implicații. Permiteți-mi să evidențiez următoarele puncte.

În timp ce astăzi se destinează sume fără precedent cheltuielilor militare (inclusiv cele mai mare programe de modernizare nucleară), bolnavii, săracii, marginalizații şi victimele conflictelor sunt loviți în mod disproporţionat de criza actuală. Până acum, crizele legate între ele (sanitară, socio-economică şi ecologică) lărgesc prăpastia nu numai între bogaţi şi săraci, ci şi între zonele de pace, de prosperitate şi de dreptate ambientală şi zonele de conflict, de privaţiune şi de devastare ecologică.

Nu poate exista vindecare fără pace. Reducerea conflictelor este singura posibilitate de a reduce nedreptățile şi inegalitățile. De fapt, violenţa armată, conflictele şi sărăcia sunt legate într-un ciclu care împiedică pacea, favorizează încălcarea drepturilor umane şi pune piedici dezvoltării.

Personal, primesc cu favoare recenta aprobare din partea Consiliului de Securitate al ONU a unei încetări globale a focului[1]. Nu putem combate pandemia dacă ne combatem sau dacă ne pregătim să ne combatem unul împotriva altuia. În afară de asta, primesc cu favoarea aprobarea, din partea a 170 de țări, a apelului Națiunilor Unite să reducă la tăcere armele[2]! Însă una este a chema sau o aproba o declarație de încetare a focului, altceva este a o pune în practică. Pentru a face asta, trebuie să congelăm producerea şi comerțul de arme.

Crizele actuale legate între ele despre care am vorbit (sanitară, socio-economică şi ecologică) demonstrează necesitatea urgentă a unei globalizări a solidarității care reflectă interdependența noastră globală. În ultimele două decenii, stabilitatea şi siguranța internațională s-au deteriorat[3]. Se pare că prietenia politică şi înțelegerea internațională încetează tot mai mult să fie binele suprem pe care națiunile îl doresc şi pentru care sunt gata să se angajeze. Din păcate, în loc de a fi uniţi pentru binele comun împotriva unei amenințări comune care nu are granițe, mulţi lideri aprofundează diviziunile internaționale şi interne. În acest sens, pandemia, prin decese şi complicații sanitare, recesiune economică şi conflicte, reprezintă furtuna perfectă! Avem nevoie de o conducere globală care să poată reconstrui legături de unitate, refuzând în acelaşi timp țapul ispășitor, recriminarea reciprocă, naționalismul şovin, izolaţionismul şi alte forme de egoism. Aşa cum a spus papa Francisc în noiembrie 2019 la Nagasaki, trebuie „să stricăm climatul de neîncredere” şi să prevenim „eroziunea multilateralismului”[4]. În interesul construirii unei păci sustenabile, trebuie să promovăm o „cultură a întâlnirii” în care bărbați şi femei să se descopere unul pe altul ca membri ai uneia şi aceleiași familii umane, să împărtăşească acelaşi crez. Solidaritate. Încredere. Întâlnire. Bun comun. Non-violență. Noi credem că acestea sunt fundamentele siguranței umane.

Biserica susține cu putere proiectele de construire a păcii care sunt esențiale pentru comunitățile aflate în conflict şi post-conflict pentru a răspunde la COVID-19. Fără controlul armelor, este imposibil de a garanta siguranța. Fără siguranță, răspunsurile la pandemie nu sunt complete.

Pandemia datorată lui COVID-19, recesiunea economică şi schimbarea climatică fac tot mai clară necesitatea acestei transformări redefinind pacea în termeni de recunoaştere, respect, salvgardare şi promovare a drepturilor persoanei umane (Pacem in terris, 139). Acum mai mult ca oricând a venit momentul ca națiunile din lume să treacă de la siguranța naţională cu mijloace militare la siguranța umană ca preocupare primară a politicii şi a relațiilor internaționale. Acum este momentul ca toată comunitatea internațională şi Biserica să dezvolte planuri îndrăzneţe şi pline de fantezie pentru o acțiune colectivă corespunzătoare cu însemnătatea acestei crize. Acum este momentul de a construi o lume care să reflecte mai bine o apropiere cu adevărat integrală la pace, la dezvoltare umană şi la ecologie.

Mulţumesc!

Intervenția sorei Alessandra Smerilli

Pandemia, care este un rău comun, a scos în evidență în mod de experienţă importanţa binelui comun. Aşa cum ne-a amintit papa Francisc, nimeni nu va putea reuși singur. Un rău comun şi global se înfruntă numai dacă înţelegem că toţi suntem legați: umanitate cu destin comun. Se iese din el numai cu angajarea tuturor.

Pandemia a revelat fragilităţile noastre, pornind de la sistemele sanitare: dimensiunile şi gravitatea pandemiei a pus în dificultate chiar şi sisteme sanitare bine finanțate. În afară de a exercita presiune asupra sistemelor sanitare, pandemia a provocat şi o creștere dramatică a furnizărilor medicale esențiale[5]. Am înțeles că sistemele sanitare din toată lumea au nevoie de investiții de calitate mai mari. Avem nevoie de protecție faţă de bolile transmisibile şi să investim în prevenţie: COVID-19 a revelat finanțarea insuficientă a îngrijirilor pentru bolile transmisibile în inima multor sisteme sanitare. În acest moment avem nevoie de un vaccin.

Pandemia a revelat adevărata importanță a interconexiunii noastre. Ştim că sănătatea este un bun comun global şi că şi serviciile de prevenţie şi îngrijire trebuie să fie globale. Îndeosebi, sănătatea globală trebuie să fie considerată un bun comun în sensul că toţi au dreptul la ea, dar şi responsabilitate egală în promovarea ei.

Recesiunea economică ce străbate şi va străbate toată lumea va provoca eliminarea a milioane şi milioane de locuri de muncă[6]. Criza economică şi socială ar putea avea dimensiuni dezastruoase.

Căile de ieșire există, dar cer capacitate de viziune, curaj şi colaborare internațională. Niciun stat nu va putea reuși singur. Investiții în sănătate şi îngrijire, tranziție ecologică, recalificarea muncitorilor şi ajutor dat firmelor care vor suferi iniţial daune de la tranziție. Avem nevoie de toate acestea şi pentru a le face sunt indispensabil investiții publice uriașe.

Papa Francisc ne-a cerut soluții creative. Şi atunci ne întrebăm: dacă în loc de a face cursa înarmărilor am face cursa spre siguranța alimentară, de sănătate şi de muncă? Ce anume cer cetățenii în acest moment? Au nevoie de un stat puternic din punct de vedere militar, sau de un stat care să investească în bunuri comune? Cum ar vrea fiecare cetățean să fie cheltuiți banii săi astăzi? Are sens a continua să se facă investiții masive în arme dacă după aceea viețile umane nu pot să fie salvate pentru că lipsesc structurile sanitare şi îngrijirile adecvate? Cheltuiala militară în lume în 2019 a ajuns la cel mai ridicat nivel[7]. Dacă am o persoană bolnavă în familie şi am nevoie să cheltui pentru îngrijiri, nu voi îndrepta toate resursele mele pentru a-l îngriji pe cel din familia mea?

Nu vreau să banalizez, dar suntem în momentul în care trebuie să înţelegem unde să îndreptăm resursele într-un moment de schimbare epocală. Astăzi prima siguranță este aceea a sănătății şi a well-being. La ce folosesc arsenale pentru a fi mai siguri, dacă după aceea este suficient un grup de persoane infectate pentru a răspândi epidemia şi a provoca atâtea victime? Pandemia nu are granițe.

Ştim bine că tema este mai complicată decât ceea ce pare: cursa înarmărilor este o dilemă care vede cum statele, de frica altor state, sau pentru că vor să fie în frunte, continuă să mărească propriile arsenale militare. Însă asta generează un cerc vicios care nu se termină niciodată, ducând la creșterea tot mai mare a cheltuielilor militare. Este o competiție poziţională care determină la cheltuieli iraționale numai pentru a-şi menține propriile poziții. Acest tip de cursă se opreşte numai cu o voinţă colectivă de autodelimitare. Avem nevoie de lideri curajoși care să demonstreze că ei cred în bunul comun, care să se angajeze pentru a garanta ceea ce astăzi este mai necesar. Avem nevoie de un pact colectiv pentru a îndrepta resursele pentru siguranța în sănătate şi pentru bunăstare (well-being).

Intervenția lui dr. Alessio Pecorario

Cel mai rău impact medical de la COVID-19 încă trebuie să vină, avertizează Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Până acum impactul deja pregătește cea mai gravă perturbare economică şi socială din timpurile moderne. Fondul Monetar Internațional (FMI) a prevăzut deja o scădere globală a Produsului Intern Brut (PIB) de cel puţin 3%. La rândul său acest lucru are un impact direct asupra siguranței la toate nivelurile, de la cel intern la cel global.

Sprijinul dat încetării focului global din partea Consiliului de Securitate al ONU şi sprijinul primit de la marea majoritate a statelor[8] este o importantă măsură de stabilizare care după opinia noastră ar putea să fie completată cu congelarea sau moratoria producerii şi a comerțului de arme: aşa cum a afirmat papa, acesta nu este momentul de a fabrica arme[9].

Totuşi, Institutul Internațional de Cercetare asupra Păcii din Stockholm (SIPRI) observă o creștere continuă a cheltuielilor militare. Cheltuielile militare globale în 2019 au fost de 1,9 trilioane de dolari SUA[10] (care depășește mult cheltuielile militare globale anuale în timpul războiului rece şi este de circa 300 de ori bugetul OMS), şi unii observatori şi funcționari solicită o creștere a cheltuielilor militare ca răspuns la pandemia de COVID-19. Aceste cheltuieli merg la noile programe de arme nucleare între toţi cei care deja sunt în posesia lor, trecând prin principalele echipamente ale forțelor armate convenţionale şi armele de calibru mic cu exporturi în regiunile aflate în conflict.

Aşa-numitul „cyberwar” şi criminalitatea au făcut din COVID-19 un nou teatru de operaţiuni[11]. Şi organizațiile criminale sunt angajate în activități care nu favorizează pacea şi prosperitatea într-o zonă de vulnerabilitate acută a sistemelor informatice integrate. Tensiunile sunt în creștere cu COVID-19, în unele cazuri devenit un motiv de dispută, alimentând ceea ce Task Force pentru siguranță al Comisiei Vaticane pentru Covid a descris-o drept „capcană a conflictului”, „dilemă a siguranței”, etc.

Trebuie să fie făcute alegeri. Furnizările medicale, siguranța alimentară şi revenirea economică centrată pe dreptatea socială şi pe economia verde cer resurse care pot să fie sustrase de la sectorul militar în contextul unui control reînnoit al armamentelor. Rezultatele obținute în controlul armamentelor şi structurile tratatelor au permis să se obțină un dividend de pace în ultima generație, așadar poate exista o renaștere în această zonă?

Siguranța alimentară este pe primul loc şi este fundamentală pentru siguranța internațională. Organizaţia Națiunilor Unite pentru Alimentație şi Agricultură (FAO), aici la Roma, a fost creată în anii ’40 pentru a evita ca foametea să alimenteze un nou conflict mondial; astăzi ea scoate în evidență creșteri, derivate de la COVID-19, în foamete şi în întreruperea furnizărilor alimentare mondiale[12]. Programul Alimentar Mondial (PAM) estimează deja o dublare a persoanelor care vor suferi de foame[13]. Dezvoltarea umană integrală cere o urgentă re-desfăşurare a resurselor globale pentru a elibera persoanele de nevoi.

Privind dincolo de nevoile imediate ale foamei, avem necesitatea unei analize aprofundate pe care probabil că vechea perspectivă a acestui oraș o poate furniza. O inovație tristă a actualei crize este că ea combină pandemia de COVID-19 cu aventurismul naționalist şi inegalitatea economică văzute ultima dată înainte de 1914 şi de 1939, cu prăbușirea economică văzută ultima dată în anii ’30, în combinaţie cu armele nucleare şi apariţia rapidă a fenomenului schimbării climatice.

Prin enciclica Populorum progressio din 26 martie 1967, care afirmă conceptul de dezvoltare umană integrală, magisteriul Bisericii anticipă ceea ce va deveni o importantă schimbare de paradigmă după al doilea război mondial, adică trecerea de la atenţia faţă de siguranța naţională la siguranța umană şi globală, de la simpla prevenire a conflictelor la construirea păcii. Împreună cu membri din Task Force pentru siguranță amintim că instituţiile internaționale de după al doilea război mondial au fost create pentru a aduce şi a susține dezvoltarea şi pacea. În lumina urgenței, a complexităţii şi a provocărilor interconectate reieșite din pandemie, am putea conclude că resursele umane şi financiare şi tehnologia ar trebui să fie folosite pentru a crea şi a stimula strategii, alianțe şi sisteme pentru a proteja viețile şi planeta, nu pentru a ucide persoanele şi ecosistemele. Așadar, pentru noi multilateralismul şi realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Sustenabilă (SDGs) sunt fundamentale în acest proces.

Mulţumesc!

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

[1] https://news.un.org/en/story/2020/07/1067552.

[2] https://news.un.org/en/story/2020/06/1066982

[3] https://press.vatican.va/content/salastampa/en/bollettino/pubblico/2019/09/27/190927b.html.

[4] http://www.vatican.va/content/francesco/en/speeches/2019/november/documents/papa-francesco_ 20191124_messaggio-arminucleari-nagasaki.html.

[5] See https://www.who.int/publications/i/item/financing-common-goods-for-health.

[6] See https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@dgreports/@dcomm/documents/briefingnote/wcms_ 749399.pdf.

[7] See https://www.sipri.org/sites/default/files/2020-06/yb20_summary_en_v2_0.pdf, pag. 10.

[8] https://news.un.org/en/story/2020/07/1067552; https://news.un.org/en/story/2020/06/1066982.

[9] http://www.vatican.va/content/francesco/en/messages/urbi/documents/papa-francesco_20200412_urbi-et-orbi-pasqua.html.

[10] https://sipri.org/sites/default/files/2020-06/yb20_summary_en_v2.pdf

[11] https://www.who.int/news-room/detail/23-04-2020-who-reports-fivefold-increase-in-cyber-attacks-urges-vigilance; https://www.ibm.com/thought-leadership/institute-business-value/report/covid-19-cyberwar.

[12] http://www.fao.org/2019-ncov/analysis/en/.

[13] https://www.wfp.org/news/covid-19-will-double-number-people-facing-food-crises-unless-swift-action-taken

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.