Categorii

Conferinţa de presă a Sfântului Părinte în timpul zborului de întoarcere din Republica Centrafricană, Zborul papal, Luni, 30 noiembrie 2015

Papa-Africa-avion(Părintele Lombardi)

Sfinte Părinte, bun venit printre noi pentru această întâlnire care de acum este o tradiţie şi pe care toţi o aşteptăm. Suntem foarte recunoscători că după o călătorie aşa de intensă vreţi să mai găsiţi timp pentru noi şi înţelegem deci foarte bine cât de disponibil sunteţi pentru a ne ajuta.

Înainte de a începe cu seria de întrebări, voiam însă, şi în numele colegilor, să mulţumesc lui EBU, European Broadcasting Union, care a organizat transmisiunile directe din Centrafrica. Transmisiunile directe care au circulat în lume din Centrafrica s-au putut realiza graţie European Broadcasting Union, şi o avem aici pe Elena Pinardi. Îi mulţumim în numele tuturor. EBU împlineşte 65 de ani de activitate şi se vede că încă slujeşte, iar noi îi suntem foarte recunoscători.

Aşadar, acum ca de obicei, ne-am gândit să începem de la gazdele noastre din ţara în care am fost. De vreme ce avem patru kenyeni, două întrebări vin acum, la început, de la Kenya. Prima este a lui Namu Name, care este de la Kenya Daily Nation.

(Bernard Namu Name, Kenya Daily Nation)

Vă salut, Sanctitate. În Kenya, dumneavoastră aţi întâlnit familiile sărace la Kangemi. Aţi ascultat istoriile lor de excludere de la drepturile umane fundamentale cum este lipsa accesului la apa potabilă. În aceeaşi zi, dumneavoastră aţi mers la stadionul Kasarani unde i-aţi întâlnit pe tineri. Şi lor le-aţi povestit istoriile lor de excludere, din cauza avariţiei oamenilor şi a corupţiei lor. Ce aţi simţit în timp ce ascultaţi istoriile lor? Şi ce anume trebuie făcut pentru a pune capăt nedreptăţilor? Mulţumesc.

(Papa Francisc)

Despre această problemă, am vorbit de cel puţin trei ori cu putere. La prima întâlnire a mişcărilor populare, în Vatican; la a doua întâlnire a mişcărilor populare, la Santa Cruz de la Sierra, în Bolivia; şi apoi de două ori, alte două ori: în Evangelii gaudium, un pic, şi apoi în mod clar şi puternic în Laudato si’. Eu nu-mi amintesc statisticile şi pentru aceasta vă cer să nu publicaţi statisticile pe care le voi spune, pentru că nu ştiu dacă sunt adevărate, însă am auzit… cred că 80% din bogăţia lumii este în mâinile a 17% din populaţia lumii; nu ştiu dacă este adevărat, dar dacă nu este adevărat este nimerit, pentru că aşa stau lucrurile. Dacă cineva dintre voi cunoaşte această statistică, îl rog s-o spună pentru a fi corect. Este un sistem economic unde în centru este banul, dumnezeul ban. Eu îmi amintesc că odată am întâlnit un mare ambasador, vorbea franceză, şi mi-a spus această frază – nu era catolic – şi mi-a spus: Nous sommes tombés dans l’idolâtrie de l’argent. Şi dacă lucrurile continuă aşa, lumea va continua aşa. Dumneavoastră mă întrebaţi ce am simţit cu mărturiile tinerilor şi la Kangemi, unde am vorbit în mod clar şi despre drepturi. Am simţit durere. Şi mă gândesc cum de oamenii nu-şi dau seama de asta… O mare durere. Ieri, de exemplu, am mers la spitalul pediatric: unicul din Bangui şi din ţară! Şi la terapie intensivă nu au instrumentele pentru oxigen. Erau atâţia copii malnutriţi, atâţia. Şi doctoriţa mi-a spus: „Aceştia în cea mai mare parte vor muri, pentru că au malarie, puternică, şi sunt malnutriţi”. Domnul – dar nu vreau să fac o omilie – Domnul reproşa mereu poporului, poporului lui Israel – dar este cuvânt pe care noi îl acceptăm şi-l adorăm, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu – idolatria. Şi idolatria este atunci când un bărbat sau o femeie pierde „cartea de identitate”, faptul că este fiu al lui Dumnezeu, şi preferă să-şi caute un dumnezeu după propria măsură. Acesta este începutul. Pornind de aici, dacă omenirea nu se schimbă, vor continua mizeriile, tragediile, războaiele, copiii care mor de foame, nedreptatea… Ce credeţi despre acest procent care are în mâini 80% din bogăţia lumii? Şi acesta nu este comunism, acesta este adevăr. Şi adevărul nu este uşor de văzut. Eu vă mulţumesc că mi-aţi pus această întrebare, pentru că este viaţa…

(Părintele Lombardi)

Şi acum, a doua întrebare este a unui alt coleg tot din Kenya, a lui Mumo Makau, care este de la „Radio Capital” din Kenya. Şi el pune întrebarea în engleză şi traduce Matteo.

(Mumo Makau, Radio Capital din Kenya)

Multe mulţumiri pentru această oportunitate, Sfinte Părinte. Aş vrea să ştiu care a fost pentru dumneavoastră momentul cel mai memorabil în această călătorie în Africa. Vă veţi întoarce în curând pe acest continent? Şi care este următoarea ţintă?

(Papa Francisc)

Să începem de la sfârşit: dacă lucrurile merg bine, cred că următoarea călătorie va fi în Mexic. Încă nu sunt precise datele. Al doilea: mă voi întoarce în Africa? Eh, nu ştiu… Eu sunt bătrân, călătoriile sunt obositoare… Şi prima întrebare: care a fost un moment [care m-a marcat în mod deosebit]… Mă gândesc la mulţimea aceea, la bucuria aceea, la capacitatea aceea de a sărbători, de a face sărbătoare cu stomacul gol. Pentru mine Africa a fost o surpriză. Eu m-am gândit: Dumnezeu ne surprinde, dar şi Africa ne surprinde! Atâtea momente… Mulţimea, mulţimea. Se simt vizitaţi. Au un simţ al primirii foarte mare. Am văzut, în cele trei naţiuni, că aveau acest simţ al primirii, pentru că erau fericiţi să se simtă vizitaţi. Apoi, fiecare ţară are identitatea sa. Kenya este un pic mai modernă, dezvoltată. Uganda are identitatea martirilor: poporul ugandez, atât catolic cât şi anglican, îi venerează pe martiri. Am fost în cele două sanctuare, cel anglican, mai întâi, apoi cel catolic; şi memoria martirilor este cartea sa de identitate. Curajul de a da viaţa pentru un ideal. Şi Republica Centrafricană: voinţa de pace, de reconciliere, de iertare. Ei au trăit până în urmă cu patru ani, catolici, protestanţi, islamici, ca fraţii. Ieri am mers la evanghelici, care lucrează atât de bine, şi apoi au venit la Liturghie, seara. Astăzi am mers în moschee, m-am rugat în moschee; şi imamul a urcat în „papamobil” pentru a face ocolul în micul stadion… Asta este: micile gesturi, asta e ceea ce vor, pentru că este un mic grup care, care, este creştin sau spune că este creştin, care este foarte violent, n-am înţeles bine asta…, dar nu este ISIS, este altceva. Şi vor pacea. Acum se vor face alegerile, au ales un stat de tranziţie, au ales primarul [de Bangui], această doamnă, ca preşedinte al statului de tranziţie, şi ea va organiza alegerile; dar caută pacea, între ei, reconcilierea, fără ură.

(Părintele Lombardi)

Acum îi dăm cuvântul lui Philip Pulella, care este un coleg de-al nostru de la Reuters, pe care toţi îl cunoaştem.

(Philip Pulella, Reuters)

Sanctitate, astăzi se vorbeşte mult despre „Vatileaks”. Fără a intra în subiectul procesului aflat în desfăşurare, aş vrea să vă pun această întrebare. Dumneavoastră, în Uganda aţi vorbit liber (fără text scris), aţi spus că există corupţie peste tot, şi chiar în Vatican. Aşadar, întrebarea mea este aceasta: care este importanţa presei libere şi laice în dezrădăcinarea acestei corupţii, oriunde s-ar afla ea?

(Papa Francisc)

Presa liberă, laică şi chiar confesională, dar profesională – pentru că profesionalismul presei poate să fie laic sau confesional, important este ca să fie cu adevărat profesionişti, ca ştirile să nu fie manipulate – pentru mine este important, pentru că denunţarea nedreptăţilor, a corupţiilor, este o muncă frumoasă, pentru că spune: „Acolo este corupţie”. Şi apoi responsabilul trebuie să facă ceva, să facă un proces, să creeze un tribunal. Însă presa profesională trebuie să spună totul, fără a cădea în cele trei păcate cele mai obişnuite: dezinformarea – a spune jumătate şi a nu spune cealaltă jumătate –; calomnia – presa neprofesională: când nu există profesionalism, este murdărit celălalt cu adevăr sau fără adevăr –; şi defăimarea, care înseamnă a spune lucruri care iau faima unei persoane, lucruri care în acest moment nu fac rău, nimic, probabil lucruri din trecut… Şi acestea sunt cele trei defecte care atentează la profesionalismul presei. Şi avem nevoie de profesionalism. Ceea ce este corect: lucrul este aşa, aşa şi aşa. Şi despre corupţie, a vedea bine datele şi a le spune: da, există corupţie aici, pentru asta, asta şi asta… Apoi, un jurnalist care este un adevărat profesionist, dacă greşeşte, cere scuze: Credeam, dar apoi mi-am dat seama că nu este aşa. Şi astfel lucrurile merg foarte bine. Este foarte important.

(Părintele Lombardi)

Aşadar acum dăm cuvântul lui Philippine de Saint-Pierre, care este responsabila televiziunii catolice franceze: deci, mergem în Franţa, la Paris. Suntem foarte apropiaţi, cu toţii, de Franţa în această perioadă.

(Philippine de Saint-Pierre, responsabilă a televiziunii catolice franceze KTO)

Sfinte Părinte, bună seara. Dumneavoastră aţi adus omagiu platformei create de arhiepiscop, de imam şi de pastorul din Bangui, şi astăzi mai mult ca oricând ştim că fundamentalismul religios ameninţă întreaga planetă: am văzut asta şi la Paris. Aşadar, în faţa acestui pericol dumneavoastră credeţi că demnitarii religioşi trebuie să intervină mai mult în domeniul politic?

(Papa Francisc)

A interveni în domeniul politic: dacă înseamnă „a face politică”, nu. Să fie preot, pastor, imam, rabin: aceasta este vocaţia sa. Dar se face politică în mod indirect predicând valori, valori adevărate, şi una dintre valorile cele mai mari este fraternitatea dintre noi. Toţi suntem fii ai lui Dumnezeu, avem acelaşi Tată. Şi în acest sens, trebuie să se facă o politică de unitate, de reconciliere… – şi un cuvânt care nu-mi place, dar trebuie să-l folosesc – de toleranţă, dar nu numai toleranţă, convieţuire, prietenie! Aşa este. Fundamentalismul este o boală care există în toate religiile. Noi catolicii avem câţiva, nu câţiva, atâţia, care cred că au adevărul absolut şi merg înainte murdărindu-i pe ceilalţi cu calomnia, cu defăimarea, şi fac rău, fac rău. Şi asta o spun pentru că este Biserica mea, şi noi, cu toţii! Şi trebuie să luptăm. Fundamentalismul religios nu este religios. De ce? Pentru că lipseşte Dumnezeu. Este idolatric, aşa cum este idolatric banul. A face politică în sensul de a convinge aceşti oameni care au această tendinţă înseamnă a face o politică pe care trebuie s-o facem noi liderii religioşi. Însă fundamentalismul care se termină mereu într-o tragedie sau în delicte, este un lucru rău, dar există puţin fundamentalism în toate religiile.

(Părintele Lombardi)

Acum îi dăm cuvântul lui Cristiana Caricato care reprezintă Tv2000, televiziunea catolică italiană a episcopilor.

(Cristiana Caricato de la Tv2000)

Sfinte Părinte, în timp ce noi în această dimineaţă eram la Bangui, la Roma se ţinea o nouă audienţă a procesului împotriva monseniorului Vallejo Balda, împotriva lui Chaouqui şi împotriva celor doi jurnalişti. Vă adresez întrebarea pe care ne-au adresat-o şi multe persoane: de ce aceste două numiri? Cum a fost posibil ca în procesul de reformă pe care dumneavoastră l-aţi demarat, două persoane de acest tip să fi putut intra într-o comisie, COSEA? Credeţi că s-a făcut o greşeală?

(Papa Francisc)

Eu cred că s-a făcut o greşeală. Monseniorul Vallejo Balda a intrat pentru funcţia pe care o avea şi pe care a avut-o până acum. El era secretar al Prefecturii Afacerilor Economice, şi el a intrat. Şi apoi, cum a intrat ea, nu sunt sigur, dar cred că nu greşesc dacă spun – dar nu sunt sigur –, el a fost cel care a prezentat-o ca o femeie care cunoştea lumea raporturilor comerciale… Au lucrat şi când s-a terminat munca, membrii acelei comisii care se numea COSEA au rămas în unele locuri, în Vatican. Vallejo Balda, la fel. Şi domana Chaouqui n-a rămas în Vatican pentru că a intrat pentru comisie şi apoi n-a rămas. Unii spun că s-ar fi înfuriat din cauza asta, dar judecătorii ne vor spune adevărul cu privire la intenţiile, cum au făcut asta… Pentru mine [ceea ce a ieşit] n-a fost o surpriză, nu mi-a luat somnul, pentru că propriu-zis au arătat lucrarea care s-a început cu Comisia Cardinalilor – acel „C9” – de a căuta corupţia şi lucruri care nu merg. Şi aici vreau să spun un lucru – nu are legătură cu Vallejo Balda şi Chaouqui, ci în general, şi apoi revin, dacă dumneavoastră vreţi –: cuvântul „corupţie” – a spus unul dintre cei doi kenyeni – cu treisprezece zile înainte de moartea sfântului Ioan Paul al II-lea, la acea Via Crucis, cardinalul de atunci Ratzinger, care conducea Via Crucis, a vorbit despre „murdăriile Bisericii”: el a denunţat asta! Cel dintâi! Apoi moare Papa în octava Paştelui – asta era în Vinerea Sfântă –, moare Papa Ioan Paul al II-lea şi el a devenit Papă. Dar la Liturghia „pro eligendo Pontifice” – el era decan – a vorbit despre acelaşi lucru şi noi l-am ales pentru această libertate a sa de a spune lucrurile. Din acel timp există în aerul Vaticanului, există acolo corupţie, există corupţie. Cu privire la acest proces, eu am dat judecătorilor acuzele concrete, pentru că ceea ce contează, pentru apărare, este formularea acuzelor. Eu nu le-am citit, acuzele concrete, tehnice. Aş fi voit ca asta să se termine înainte de 8 decembrie, pentru Anul Milostivirii, dar cred că nu se va reuşi, pentru că aş vrea ca toţi avocaţii care apără să aibă timp pentru a apăra, să existe libertate de apărare, toată libertatea. Aşa este: cum au fost aleşi şi toată istoria. Dar corupţia vine de departe.

(Cristiana Caricato)

Dar dumneavoastră ce intenţionaţi să faceţi, cum intenţionaţi să procedaţi pentru ca aceste episoade să nu se mai repete?

(Papa Francisc)

Eh… mulţumesc lui Dumnezeu că nu există Lucrezia Borgia! (râd) Nu ştiu, să continui cu cardinalii, cu comisia să fac curăţenie… Mulţumesc.

(Părintele Lombardi)

Mulţumesc. Aşadar, acum e rândul lui Néstor Pongutá. Néstor Pongutá este un columbian, lucrează pentru „La W Radio” şi cred că şi pentru „Caracol”, oricum este un prieten drag.

(Néstor Pongutá, „La W Radio” şi „Caracol”)

Sanctitate, înainte de toate mulţumim pentru ceea ce aţi spus în favoarea păcii în ţara mea, în Columbia, şi pentru tot ceea ce aţi făcut în lume. Însă cu această ocazie aş vrea să vă adresez o întrebare deosebită. Este o temă specifică ce are de-a face cu o schimbare politică în America Latină, inclusiv Argentina, ţara dumneavoastră, în care acum cu domnul Macri, după 12 ani de „kirchnerism”, se schimbă un pic… Ce credeţi despre aceste schimbări, despre noua direcţie pe care o ia politica latinoamericană, a continentului din care proveniţi şi dumneavoastră?

(Papa Francisc)

Eu am auzit nişte opinii, dar cu adevărat despre această geopolitică, în acest moment nu ştiu ce să spun, cu adevărat. Cu adevărat, nu ştiu. Pentru că, există probleme în multe ţări pe această linie, dar cu adevărat nu ştiu de ce sau cum a început, nu ştiu de ce. Cu adevărat. Că există multe ţări latinoamericane în această situaţie un pic de schimbare, acest lucru este adevărat, dar nu ştiu să-l explic.

(Părintele Lombardi)

Acum îi dăm cuvântul lui Jürgen Baez de la DPA, care lucrează în Africa de Sud.

(Jürgen Baez de la DPA, Africa de Sud)

Sanctitate, SIDA devastează Africa. Îngrijirea ajută astăzi multe persoane să trăiască mai îndelung. Însă epidemia continuă. Numai în Uganda, anul trecut au fost 135 de mii de noi contagieri cu SIDA. În Kenya situaţie este chiar mai rea. SIDA este prima cauză a morţii printre tinerii africani. Sanctitate, dumneavoastră aţi întâlnit copii seropozitivi şi aţi ascultat o mărturie emoţionantă în Uganda. Şi totuşi, dumneavoastră a spus foarte puţin despre această temă. Noi ştim că prevenţia este fundamentală. Ştim şi că prezervativul nu este unicul mijloc pentru a opri epidemia. Ştim însă că este o parte importantă a răspunsului. Oare nu este timpul de a schimba poziţia Bisericii în această privinţă? De a permite folosirea prezervativului cu scopul de a preveni alte contagieri?

(Papa Francisc)

Întrebarea mi se pare prea mică şi mi se pare şi o întrebare parţială. Da, este una dintre metode; morala Bisericii se află – cred – cu privire la acest punct în faţa unei perplexităţi: este porunca a cincea sau a şasea? A apăra viaţa sa ca raportul sexual să fie deschis la viaţă? Însă asta nu e problema. Problema este mai mare. Această întrebare mă face să mă gândesc la aceea pe care i-au adresat-o lui Isus, odată: „Spune-mi, Învăţătorule, este permis a vindeca sâmbăta?”. Este obligatoriu a vindeca! Această întrebare, dacă e permis a vindeca… Dar malnutriţia, exploatarea persoanelor, munca sclavă, lipsa apei potabile: acestea sunt problemele. Să nu ne întrebăm dacă se poate folosi plasturele acesta sau celălalt pentru o rană mică. Marea rană este nedreptatea socială, nedreptatea mediului, nedreptatea aşa cum am spus a exploatării şi malnutriţia. Asta este. Mie nu-mi place să cobor la reflecţii aşa de cazuistice, când oamenii mor datorită lipsei de apă sau de foame, datorită habitatului… Când toţi vor fi vindecaţi sau când nu vor mai exista aceste maladii tragice care îl provoacă pe om, fie prin nedreptate socială, fie pentru a câştiga bani – gândiţi-vă la traficul de arme! – când nu vor exista aceste probleme, cred că se va putea pune întrebarea: „Este permis a vindeca sâmbăta?”. Pentru ce se continuă să se fabrice arme şi să se facă trafic cu arme? Războaiele sunt cauza cea mai mare de mortalitate… Eu aş spune să nu ne gândim dacă este permis sau nu să se vindece sâmbăta. Eu voi spune omenirii: faceţi dreptate, şi când toţi vor fi vindecaţi, când nu va exista nedreptate în această lume, putem să vorbim despre sâmbătă.

(Părintele Lombardi)

Marco Ansaldo de la „La Repubblica”, iată-l aici, pentru grupul italian, care va adresa întrebarea sa.

(Marco Ansaldo)

Da, Sanctitate, vreau să vă adresez o întrebare acest tip, pentru că în ziarele din ultima săptămână au fost două mari evenimente asupra cărora mass-media s-au concentrat. Unul a fost călătoria dumneavoastră în Africa – şi desigur toţi suntem fericiţi că s-a încheiat cu un mare succes, din toate punctele de vedere; celălalt a fost o criză, la nivel internaţional, care a avut loc între Rusia şi Turcia, cu Turcia care a doborât un avion rusesc datorită încălcării spaţiului aerian turcesc timp de 17 secunde; cu acuze, fără scuze de o parte şi de cealaltă, provocând o criză de care sincer nu se simţea nevoia, în acest „al treilea război mondial pe bucăţi”, despre care vorbiţi dumneavoastră, în lumea noastră. Acum întrebarea mea este: care este poziţia Vaticanului în această privinţă? Dar aş vrea să merg şi mai departe şi să vă întreb dacă dumneavoastră v-aţi gândit cumva să mergeţi pentru cei 101 ani ai evenimentelor din Armenia, care vor fi în aprilie, anul viitor, aşa cum aţi făcut anul trecut în Turcia…

(Papa Francisc)

Anul trecut eu am promis celor trei patriarhi [armeni] că merg: promisiunea există. Nu ştiu dacă se va putea face asta, dar promisiunea există. Apoi, războaiele: războaiele vin din ambiţie, războaiele – vorbesc despre războaiele nu pentru a se apăra pe drept de un agresor nedrept – dar războaiele, războaiele sunt o „industrie”! În istorie am văzut de atâtea ori că o ţară, dacă bilanţul nu merge bine… „Eh, să facem un război!”, şi se termină „deficitul financiar”. Războiul este o afacere: o afacere cu arme. Teroriştii, fac ei armele? Da, probabil vreuna micuţă. Cine le dă armele pentru a face război? Există acolo o întreagă reţea de interese, unde în spate sunt banii, sau puterea: puterea imperială, sau puterea conjuncturală… Dar noi, de mulţi ani ne aflăm în război şi de fiecare dată mai mult: „bucăţile” sunt mai puţin bucăţi şi devin mai mari… Şi ce cred eu? Vaticanul nu ştiu ce anume crede, dar ce cred eu? Că războaiele sunt un păcat şi sunt împotriva omenirii, distrug omenirea, sunt cauza exploatărilor, a traficului de persoane, atâtea lucruri… Trebuie să se oprească. La Naţiunile Unite, de două ori am spus acest cuvânt, atât aici în Kenya cât şi la New York: ca munca voastră să nu fie un nominalism declaraţionist, ca să fie efectivă: să se facă pacea. Fac atâtea lucruri: aici în Africa am văzut cum lucrau Căştile Albastre… Însă acest lucru nu este suficient. Războaiele nu sunt ale lui Dumnezeu. Dumnezeu este Dumnezeul păcii. Dumnezeu a făcut lumea, a făcut totul frumos, totul frumos şi apoi, conform relatării biblice, un frate ucide pe un altul: primul război, primul război mondial, între fraţi. Nu ştiu, aşa îmi vine. Şi cu multă durere spun asta… Mulţumesc.

(Părintele Lombardi)

Acum, aşadar, să dăm cuvântului lui Beaudonnet, care reprezintă France Télévisions: suntem din nou în Franţa.

(Beaudonet, de la France Télévisions)

Sfinte Părinte, astăzi la Paris începe Conferinţa despre schimbarea climatică. Dumneavoastră aţi făcut deja un mare efort pentru ca totul să meargă bine. Însă noi aşteptăm mai mult de la această întâlnire mondială. Suntem siguri că COP21 va fi începutul soluţiei? Multe mulţumiri.

(Papa Francisc)

Eu nu sunt sigur de asta, dar pot să vă spun că ori acum ori niciodată! De la prima, care cred că a fost la Tokyo, până acum, s-a făcut puţin şi în fiecare an problemele sunt mai grave. Vorbind într-o reuniune a universitarilor despre ce lume vrem noi să lăsăm copiilor noştri, unul a spus: „Dar dumneavoastră sunteţi sigur că vor fi copii ai acestei generaţii?”. Suntem la limită! Suntem la limita unei sinucideri, ca să spun un cuvânt puternic. Şi eu sunt sigur că aproape totalitatea celor care sunt la Paris, la COP21, au această conştiinţă şi vor să facă ceva. Alaltăieri am citit că în Groenlanda gheţarii au pierdut miliarde de tone. În Pacific există o ţară care cumpără de la o altă ţară terenuri pentru a transloca ţara, pentru că în 20 de ani acea ţară nu va mai exista… Nu, eu am încredere. Am încredere în aceşti oameni, că va face ceva; pentru că, eu aş spune, sunt sigur că au bunăvoinţă să facă şi îmi doresc ca aşa să fie. Şi mă rog pentru asta.

(Părintele Lombardi)

Mulţumesc pentru această notă de optimism. Şi acum, dăm cuvântul lui Delia Gallagher de la CNN)

(Delia Gallagher, CNN)

Mulţumesc. Dumneavoastră aţi făcut multe gesturi de respect şi de prietenie faţă de musulmani. Mă întreb: ce au de spus lumii de astăzi islamul şi învăţăturile profetului Mohamed?

(Papa Francisc)

Nu înţeleg bine întrebarea… Se poate dialoga, ei au valori. Atâtea valori. Ei au atâtea valori şi aceste valori sunt constructive. Şi eu am şi experienţa de prietenie – este un cuvânt puternic, „prietenie” – cu un islamic: este un conducător mondial… Putem vorbi: el are valorile sale, eu pe ale mele. El se roagă, eu mă rog. Atâtea valori… Rugăciunea, de exemplu. Postul. Valori religioase, şi chiar alte valori. Nu se poate şterge o religie pentru că există, într-un anumit moment din istorie, câteva grupuri – sau multe grupuri – de fundamentalişti. Este adevărat, războaiele dintre religii au existat mereu, în istorie, mereu. Şi noi trebuie să cerem iertare. Ecaterina de’ Medici nu era o sfântă! Şi acel război de treizeci de ani, acea noapte a sfântului Bartolomeu… Trebuie să cerem iertare şi noi, pentru extremismele fundamentaliste, pentru războaiele de religie. Dar ei au valori, cu ei se poate dialoga. Astăzi am fost în moschee, m-am rugat; şi imamul a voit să vină cu mine ca să facă turul micului stadion unde erau atâţia care n-au putut să intre… Şi în papamobil erau papa şi imamul. Se putea vorbi. Ca peste tot, există oameni cu valori, religioşi, şi există oameni care nu sunt aşa… Dar câte războaie, nu numai de religie, am făcut noi creştinii? Prădarea Romei n-au făcut-o musulmanii! Au valori, au valori.

(Părintele Lombardi)

Mulţumesc. Aşadar, acum o invităm pe Marta Calderón, de la Catholic News Agency.

(Marta Calderón, Catholic News Agency)

Sanctitate, ştim că veţi merge în Mexic. Ne-ar plăcea să ştim ceva mai mult despre această călătorie şi dacă în cadrul acestei linii de a vizita ţări care au probleme, vă gândiţi să vizitaţi Columbia sau, în viitor, alte ţări din America Latină, precum Peru…?

(Papa Francisc)

Ştiţi, călătoriile, la vârsta mea, nu fac bine… Unul poate face asta, dar lasă semnul… Oricum, voi merge în Mexic. Înainte de toate pentru a o vizita pe Sfânta Fecioară Maria, pentru că este Mama Americii. Pentru această merg în Ciudad de Mexico. Dacă n-ar fi pentru Fecioara de Guadalupe, eu n-aş merge în Ciudad de Mexico, pentru criteriul călătoriei: a vizita trei oraşe sau patru care n-au fost vizitate niciodată de Papi. Dar voi merge, în Mexic, pentru Sfânta Fecioară Maria. Apoi voi merge în Chiapas, în sud, la graniţa cu Guatemala; apoi voi merge la Morella; şi aproape sigur, la întoarcerea spre Roma, voi petrece probabil o zi sau un pic mai puţin la Ciudad Juarez. Cu privire la vizita în alte ţări latinoamericane: în 2017 am fost invitat să merg la Aparecida, cealaltă patroană a Americii de limbă portugheză – pentru că sunt două – şi de acolo se va putea vizita o altă ţară, să fac Liturghie la Aparecida şi după aceea… Dar nu ştiu, nu există planuri… Mulţumesc.

(Părintele Lombardi)

Acum ne întoarcem în Kenya, cu un altul dintre colegii noştri care au venit să călătorească împreună cu noi din Kenya: se numeşte Mark Masai şi este de la National Media din Kenya.

(Mark Masai, National Media Group din Kenya)

Înainte de toate, mulţumim pentru că aţi vizitat Kenya şi Africa, şi vă mai aşteptăm în Kenya, dar pentru a vă odihni, nu pentru a munci. Acum, aceasta a fost prima dumneavoastră vizită şi toţi erau preocupaţi pentru siguranţă. Ce spuneţi lumii care crede că Africa este doar sfâşiată de războaie şi plină de distrugere?

(Papa Francisc)

Africa este victimă. Africa a fost mereu exploatată de alte puteri. Din Africa veneau în America, vânduţi, sclavii. Există puteri care caută numai să ia marile bogăţii ale Africii. Nu ştiu, este continentul cel mai bogat, probabil… Dar nu se gândesc să ajute la creşterea ţării, să se poată munci, toţi să aibă loc de muncă… Exploatarea! Africa este un martir. Este martir al exploatării istoriei. Cei care spun că din Africa vin toate calamităţile şi toate războaiele, nu înţeleg bine, probabil, dauna pe care o aduc omenirii anumite forme de dezvoltare. Şi pentru aceasta eu iubesc Africa, pentru că Africa a fost o victimă a altor puteri.

(Părintele Lombardi)

Bine. Mi se pare că am ajuns practic la o oră, deci încheiem aici acum întrebările.

Mai era un omagiu pe care voiau să vi-l facă – acum – cu ocazia COP21: este o carte produsă de Paris Match pentru şefii de stat. Este o carte cu fotografii făcută pentru şefii de stat despre problemele mediului.

(Caroline Pigozzi)

1.500 de fotografii profesioniste şi neprofesioniste, alese pentru această carte de fotografii. Toţi şefii de stat o primesc astăzi. Şi dumneavoastră, Sanctitate.

(Părintele Lombardi)

Aşadar, mulţumim, Sfinte Părinte, pentru acest timp pe care ni l-aţi dăruit în pofida oboselii călătoriei. Vă urăm o întoarcere bună la Roma şi o reluare bună a activităţilor normale.

(Papa Francisc)

Eu vă mulţumesc vouă pentru muncă. Acum vine prânzul, dar se spune că astăzi voi ţineţi post, trebuie să lucraţi cu acest interviu!… Multe mulţumiri pentru munca voastră şi pentru întrebările voastre, pentru interesul vostru. Vă spun doar că răspund ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu nu spun, pentru că nu ştiu. Nu inventez. Multe mulţumiri. Mulţumesc.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.