Categorii

Conferinţa de presă a Papei Francisc în zborul de întoarcere din Egipt (sâmbătă, 29 aprilie 2017)

În seara de sâmbătă 29 aprilie, în timpul zborului care de la Cairo îl aducea la Roma la sfârşitul vizitei în Egipt, Papa Francisc i-a întâlnit pe jurnaliştii prezenţi la bordul avionului într-o conferinţă de presă, a cărei transcriere o prezentăm în continuare:

Greg Burke:

Mulţumim, Sfinte Părinte. Sunt unii jurnalişti care fac călătoria pentru prima dată şi unii care au făcut aproape o sută de călătorii, peste o sută! Dumneavoastră… nu ştiu dacă ştiţi câte călătorii internaţionale aţi făcut…

Papa Francisc:

Optsprezece.

Greg Burke:

Optsprezece. Şi a nouăsprezecea este după colţ, deci şi dumneavoastră aveţi un număr frumos de călătorii papale, acum! Mulţumim pentru acest moment, care este mereu un moment forte, pentru noi.

Începem cu grupul italian: Paolo Rodari… Nu ştiu dacă dumneavoastră vreţi să spuneţi ceva, înainte…

Papa Francisc:

Da. Bună seara! Vă mulţumesc pentru muncă, pentru că au fost 27 de ore, cred, de atâta muncă. Multe mulţumiri pentru ceea ce aţi făcut. Mulţumesc. Şi sunt la dispoziţia voastră.

Greg Burke:

Mulţumim, Sfinte Părinte.

Paolo Rodari, de la „La Repubblica”:

Sfinte Părinte, mulţumesc. Voiam să vă întreb cu privire la întâlnirea de ieri cu preşedintele Al-Sisi: despre ce aţi vorbit, dacă dumneavoastră aţi amintit despre tema drepturilor umane şi, în mod deosebit, dacă aţi avut ocazia de a vorbi despre cazul lui Giulio Regeni, şi dacă după părerea dumneavoastră se va putea cunoaşte adevărul.

Papa Francisc:

Despre asta voi dat un răspuns general pentru a ajunge apoi la particular. În general, când sunt cu un şef de stat, în dialog privat, acela rămâne privat. Doar dacă, de acord, se spune: „Ceea ce spunem cu privire la acest punct vom da publicităţii”. În această călătorie am avut patru dialoguri private: cu marele imam de Al-Azhar, cu preşedintele Al-Sisi, cu patriarhul Tawadros şi cu patriarhul Ibrahim; şi cred că, dacă dialogul este privat, din respect trebuie menţinută rezerva. Este rezervat. Apoi este întrebarea cu privire la Regeni. Eu sunt preocupat. De la Sfântul Scaun m-am mişcat în privinţa acelei teme, pentru că şi părinţii mi-au cerut asta; Sfântul Scaun s-a mişcat. Nu voi spune cum nici unde, dar ne-am mişcat.

Greg Burke:

Darío Menor Torres, „El Correo” spaniol:

Darío Menor Torres, „El Correo”:

Mulţumesc, Sanctitate. Dumneavoastră ieri aţi spus că pacea, prosperitatea şi dezvoltarea merită orice jertfă şi după aceea aţi subliniat importanţa respectării drepturilor inalienabile ale omului. Asta înseamnă un sprijin al dumneavoastră dat guvernului egiptean, o recunoaştere a rolului său în Orientul Mijlociu, pentru modul în care încearcă să-i apere pe creştini, în pofida insuficientelor garanţii democratice?

Papa Francisc:

Nu, nu. Trebuie interpretate literalmente ca valori în ele însele. Am spus asta: a apăra pacea, a apăra armonia popoarelor, a apăra egalitatea cetăţenilor, oricare ar fi religia pe care o practică sunt valori. Eu am vorbit despre valori. Dacă un guvernant apără una sau alta dintre aceste valori, este o altă problemă. Am făcut optsprezece vizite în multe ţări. Uneori am: „Papa, mergând acolo, sprijină guvernul acela…”. Pentru că un guvern mereu are slăbiciunile sale sau adversarii săi politici, unii spun un lucru, alţii un alt lucru… Eu nu mă amestec. Eu vorbesc despre valori, şi fiecare să vadă şi să judece dacă acest guvern sau acest stat, sau acela sau celălalt, duce înainte aceste valori.

Darío Menor Torres:

V-a rămas dorinţa de a vizita piramidele?

Papa Francisc:

Dar ştii că astăzi la şase dimineaţa cei doi asistenţi ai mei au mers să viziteze piramidele?

Darío Menor Torres:

Ah, da? Dar v-ar fi plăcut să mergeţi cu ei?

Papa Francisc:

Da, cu adevărat, da…

Darío Menor Torres:

Mii de mulţumiri.

Greg Burke:

Dacă putem rămâne asupra temei călătoriei… Virginie Riva din grupul francez, „Radio Europe 1”.

Virginie Riva, „Radio Europe 1”:

Sfinte părinte, o întrebare pornind de la călătorie dar pentru a lărgi la Franţa, dacă dumneavoastră acceptaţi. Dumneavoastră la Al-Azhar, la universitate, aţi vorbit despre populismele demagogice. Catolicii francezi sunt tentaţi de votul populist sau extrem, sunt împărţiţi şi dezorientaţi. Care pot fi elementele de discernământ pe care dumneavoastră le-aţi putea da pentru aceşti electori catolici?

Papa Francisc:

Foarte bine. Există o dimensiune de „populism” – în ghilimele, pentru că voi ştiţi că acest cuvânt, cât mă priveşte, a trebuit să-l re-învăţ în Europa, pentru că în America Latină are o altă semnificaţie –. Există problema Europei şi există problema Uniunii Europene. Ceea ce am spus despre Europa nu repet aici: am vorbit despre asta de patru ori: de două ori la Strasbourg, una la Premiul „Carol cel Mare” şi la începutul comemorării a 60 de ani [a Tratatelor de la Roma]. Acolo este tot ceea ce am spus despre Europa. Fiecare ţară este liberă să facă alegerile pe care le crede potrivite cu privire la asta; eu nu pot să judec dacă acea alegere o face pentru acest motiv sau pentru altul, pentru că nu cunosc politica internă. Este adevărat că Europa este în pericol să se destrame, acest lucru este adevărat. Am spus asta în mod delicat la Strasbourg, a spus asta mai puternic la Premiul „Carol cel Mare” şi în cele din urmă fără nuances. Despre asta trebuie numai să medităm: Europa care ţine de la Atlantic la Urali… Există o problemă care înspăimântă Europa şi probabil alimentează populismele: problema migraţiilor. Acest lucru este adevărat. Dar să nu uităm că Europa a fost făcută de migratori: secole şi secole de migratori… Suntem noi! Dar este o problemă care trebuie studiată bine; şi trebuie respectate şi opiniile, opiniile oneste ale unei discuţii politice cu majusculă, mare: o mare Politică, nu mica politică a ţării care apoi ajunge să cadă [pentru că este ineficace]. Despre Franţa: spun adevărul, eu nu înţeleg politica internă franceză. Am încercat să am raporturi bune, şi cu preşedintele actual, cu care a existat un conflict o dată dar apoi am putut să vorbesc clar despre lucruri, respectând opinia sa… Despre cei doi candidaţi politici [Le Pen şi Macron] nu ştiu istoria, nu ştiu de unde vin… Da, ştiu că unul este reprezentant al dreptei puternice, dar celălalt cu adevărat nu ştiu de unde vine. Pentru aceasta, nu pot să dau o opinie clară despre Franţa. Dar vorbind despre catolici: aici în Egipt, într-una dintre adunări, în timp ce salutam oamenii, unul mi-a spus: „De ce nu vă gândiţi la marea politică?” – „Ce vreţi să spuneţi?”. Şi mi-a spus, ca şi cum îmi cerea ajutor: „Să facă un partid pentru catolici!”. Acest domn este bun, dar trăieşte în secolul trecut! Referitor la populisme, au un raport cu migranţii, dar asta nu face parte din călătorie. Dacă este timp pot să mă întorc asupra acestui lucru. Dacă este timp, mă voi întoarce.

Vera Shcherbakova, agenţia „Itar-Tass”:

Sfinte Părinte, vă mulţumesc, înainte de toate pentru binecuvântare: dumneavoastră m-aţi binecuvântat, eu am îngenuncheat acum câteva minute, aici în faţă. Eu sunt ortodoxă şi nu văd nicio contradicţie… Voiam să întreb: care sunt perspectivele raporturilor cu ortodocşii – desigur ruşi, dar şi ieri, în Declaraţia Comună cu patriarhul copt ortodox – există data Paştelui în comun, şi se vorbeşte şi despre recunoaşterea botezului… La ce punct suntem? Şi un alt lucru: cum evaluaţi dumneavoastră raporturile dintre Vatican şi Rusia, ca stat, şi în lumina apărării valorilor creştinilor în Orientul Mijlociu, mai ales din Siria?

Greg Burke:

Aceasta este Vera Shcherbakova de la agenţia Itar-Tass, agenţia rusă.

Papa Francisc:

Christòs anèsti! [Cristos a înviat] Cu ortodocşii, am avut mereu o mare prietenie, deja la Buenos Aires. De exemplu, de fiecare dată la 6 ianuarie mergeam la vecernie, în catedrala voastră, la patriarhului Platon – care acum este în zona Ucrainei, este arhiepiscop –: două ore şi 40 de minute de rugăciune într-o limbă pe care n-o înţelegeam, dar ne puteam ruga bine! Şi apoi participam la cina comunităţii, trei sute de persoană, o cină din ajunul de Crăciun – nu cina de Crăciun, ajunul – încă nu se putea mânca lapte nici carne, dar era un lucru frumos… Şi apoi tombola, loteria… prietenie. Şi ceilalţi ortodocşi. Uneori aveau nevoie de ajutor legal: veneau la curia catolică, pentru că sunt comunităţi mici şi mergeau la avocaţi… Am avut mereu un raport fratern: suntem Biserici surori. Cu Tawadros am o prietenie specială: pentru mine este un mare om al lui Dumnezeu. Tawadros este un patriarh, un papă care va duce înainte Biserica, numele lui Isus… Are un mare zel apostolic. El este unul dintre cei mai – permiteţi-mi cuvântul, dar în ghilimele – „fanatici” cu privire la faptul de a găsi data fixă a Paştelui. Şi eu, dar… căutăm modul. El spune: „Să luptăm, să luptăm!”. Este un om al lui Dumnezeu. Este un om care, când era episcop, departe de Egipt, mergea să dea de mâncare celor neputincioşi; este un om care a fost trimis într-o dieceză cu cinci biserici şi a lăsat douăzeci şi cinci, nu ştiu câte familii creştine, cu zelul apostolic. Apoi, tu ştii cum se face alegerea întrei ei: se caută trei, se aleg, şi apoi se pun numele într-o urnă, se cheamă un copil, i se leagă ochii şi copilul alege numele… Şi acolo este Domnul! În mod clar el este un mare patriarh. Unitatea botezului merge înainte. Vina, cu privire la botez, este un lucru istoric, pentru că în timpurile primelor concilii era în comun. Apoi, de vreme ce creştinii copţi botezau pe copii în sanctuare, când voiau să se căsătorească şi veneau la noi pentru că se căsătoreau cu o catolică, se cerea ceva care să se demonstreze şi ei nu aveau, şi se făcea botezul sub condiţie: aşa am început noi, nu ei. Dar acum s-a deschis poarta şi suntem pe drumul cel bun pentru această problemă, pentru a o putea depăşi. În Declaraţia Comună, penultimul paragraf vorbeşte despre asta.

Ortodocşii ruşi recunosc botezul nostru şi noi recunoaştem botezul lor. Eram foarte prieten al episcopului ruşilor la Buenos Aires. Şi cu georgienii, de exemplu. Patriarhul georgienilor este un om al lui Dumnezeu, Ilie al II-lea, este un mistic! Şi noi catolicii trebuie să învăţăm de la această tradiţie mistică a Bisericilor ortodoxe. În această călătorie am făcut întâlnirea ecumenică: era şi patriarhul Bartolomeu, era patriarhul greco-ortodos, apoi erau alţi creştini: anglicanii, şi secretarul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva… Tot ceea ce face ecumenismul este pe drum. Ecumenismul se face pe drum, cu faptele de caritate, cu angajarea de a ajuta, de a face lucrurile împreună atunci când se pot face împreună… Nu există un ecumenism static. Este adevărat că teologii trebuie să studieze şi să se pună de acord, dar acest lucru nu este posibil să se termine bine dacă nu se merge. „Ce putem face acum?”. Să facem ceea ce putem face: să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună, să facem faptele de caritate împreună… Dar împreună! Şi asta înseamnă a merge înainte. Raporturile cu patriarhul rus Kiril sunt bune. Şi arhiepiscopul mitropolit Hilarion a venit de multe ori să vorbească cu mine, şi avem un raport bun.

Vera Shcherbakova:

Şi cu statul rus? Creştinii, valorile comune?…

Papa Francisc:

Da, eu ştiu că statul rus vorbeşte despre asta, despre apărarea creştinilor în Orientul Mijlociu. Asta ştiu şi cred că este un lucru bun, a vorbi, a lupta împotriva persecuţiei. Astăzi există mai mulţi martiri decât în primele secole, mai ales în Orientul Mijlociu.

Greg Burke:

Phil Pullella.

Phil Pullella, agenţia „Reuters”:

Dumneavoastră aţi vorbit ieri, în primul discurs, despre pericolul acţiunilor unilaterale şi că toţi trebuie să fie constructori ai păcii. Aţi vorbit despre „al treilea război mondial pe bucăţi”. Însă pare că astăzi această frică şi nelinişte este concentrată pe ceea ce se întâmplă în jurul Coreii de Nord.

Papa Francisc:

Da, este punctul central…

Phil Pullella:

Exact: este punctul central. Preşedintele Trump a trimis o echipă de nave militare în largul coastei Coreii de Nord; liderul din Coreea de Nord a ameninţat că bombardează Coreea de Sud, Japonia şi chiar Statele Unite, dacă reuşesc să construiască rachete cu rază lungă de acţiune; oamenilor le este frică şi se vorbeşte despre posibilitatea unui război nuclear, ca şi cum n-ar fi nimic. Aşadar dumneavoastră, dacă îl veţi vedea pe preşedintele Trump, dar şi alte persoane, ce vreţi să spuneţi acestor lideri care au responsabilitatea viitorului omenirii? Pentru că suntem într-un moment destul de crititc…

Papa Francisc:

Eu îi chem. Îi chem şi îi voi chema, aşa cum am chemat liderii din diferite locuri, la o lucrare pentru a rezolva problemele pe calea diplomaţiei. Şi există facilitatorii – atâţia în lume – există mediatori care se oferă: există ţări precum Norvegia, de exemplu; nimeni nu poate acuza Norvegia că este o ţară dictatorială; mereu este gata să ajute… Pentru a cita un exemplu, există atâtea altele… Dar calea este calea negocierii, calea soluţiei diplomatice. Acest „război mondial pe bucăţi”, despre care vorbesc de doi ani, plus sau minus, este „pe bucăţi”, dar bucăţile s-au lărgit, dar s-au şi concentrat. S-au concentrat în puncte care erau deja „calde”, pentru că această problemă a rachetelor coreene de un an merge înainte, dar acum pare că treaba s-a încălzit prea mult. Eu chem mereu să se rezolve problemele pe calea diplomatică, prin negociere… Pentru că este în joc viitorul omenirii. Astăzi un război lărgit va distruge nu spun jumătate din omenire, dar o bună parte a omenirii şi a culturii… totul, totul. Ar fi teribil. Cred că astăzi omenirea n-ar fi capabilă să suporte. Dar să privim la acele ţări care suferă un război în interiorul lor şi unde există focare de război: Orientul Mijlociu, de exemplu, dar şi în Africa… Yemenul… Să ne oprim! Să căutăm, să căutăm o soluţie diplomatică. Şi cu privire la asta cred că Naţiunile Unite au datoria de a-i mustra un pic pe liderii de acolo, pentru că s-au atenuat: s-au atenuat un pic.

Phil Pullella:

Dumneavoastră vreţi să-l întâlniţi pe preşedintele Trump când va veni în Europa? A fost o cerere pentru această întâlnire?

Papa Francisc:

Încă n-am fost informat de Secretariatul de Stat că a fost făcută o cerere; dar eu primesc orice şef de stat care cere audienţă.

Greg Burke:

Cred că întrebările despre călătorie s-au terminat. Se mai poate lua încă una? Apoi trebuie să mergem la cină, la şase şi jumătate. Este Antonio Pelayo, de la Antena 3, pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi.

Antonio Pelayo, „Antena 3”:

Sfinte Părinte, situaţia în Venezuela situaţia a degenerat în ultima vreme în mod foarte grav şi au fost mulţi morţi. Aş vrea să vă întreb dacă Sfântul Scaun, şi dumneavoastră personal, vă gândiţi să relansaţi această acţiune, această intervenţie de mediere, şi ce forme ar putea să asume această acţiune.

Papa Francisc:

A existat o intervenţie a Sfântului Scaun la cererea celor patru preşedinţi care lucrau ca facilitatori şi… lucrul n-a avut rezultat. Şi s-a oprit acolo. N-a avut rezultat pentru că propunerile n-au fost acceptate, sau erau diluate, sau era un „da, da” însă „nu, nu”… Cu toţii ştim situaţia dificilă din Venezuela, care este o ţară pe care eu o iubesc mult. Şi ştiu că acum insistă; nu ştiu bine de unde – cred tot din partea celor patru preşedinţi – pentru a relansa această facilitare şi caută locul. Eu cred că trebuie să fie deja cu condiţii. Condiţii foarte clare. Parte a opoziţiei nu vrea asta. Pentru că este curios, opoziţia însăşi este divizată. Şi, pe de altă parte, pare că conflictele se acutizează tot mai mult. Însă există ceva mişcare. Există ceva mişcare, am fost informat despre asta, însă este încă mult în aer. Însă tot ceea ce poate face pentru Venezuela, trebuie făcut. Cu garanţiile necesare. Dacă nu, jucăm „ţurcă”, şi nu merge treaba. Mulţumesc.

Greg Burke:

Mulţumim, Sfinte Părinte. Şi acum trebuie să mergem…

Papa Francisc:

Încă una.

Greg Burke:

Încă una. Este un german: Jörg Bremer de la Frankfurter Allgemeine.

Jörg Bremer, „Frankfurter Allgemeine”:

În urmă cu câteva zile, dumneavoastră aţi vorbit despre tema refugiaţilor din Grecia, la Lesbo, şi dumneavoastră aţi folosit cuvântul „lagăre de concentrare”, pentru că sunt prea pline de oameni. Pentru noi germanii acesta este desigur un termen foarte, foarte serios şi foarte apropiat de cel de „lagăr de exterminare”. Există unii care spun că a fost un lapsus linguae al dumneavoastră: ce intenţionaţi să spuneţi?

Papa Francisc:

Mai întâi, voit trebuie să citiţi bine tot ceea ce am spus. Am spus că cele mai generoase din Europa erau Italia şi Grecia: au fost, este adevărat, sunt mai apropiate de Libia şi de Siria… Despre Germania, am admirat mereu capacitatea de integrare. Când eu studiam acolo, era atâţia turci, integraţi, la Frankfurt, atâţia, integraţi, şi trăiau o viaţă normală. N-a fost un lapsus linguae: există lagăre de refugiaţi care sunt adevărate lagăre de concentrare. Există vreunul probabil în Italia, vreunul în alte părţi… în Germania, nu, cu siguranţă. Dar dumneavoastră gândiţi-vă: ce fac persoanele când sunt închise într-un lagăr şi nu pot ieşi? Dumneavoastră gândiţi-vă la ceea ce s-a întâmplat în Europa de nord când voiau să traverseze marea pentru a merge în Anglia: sunt închişi înăuntru! M-a făcut să râd – şi asta este un pic cultura italiană – m-a făcut să râd să aflu despre un lagăr de refugiaţi din Sicilia – mi-a povestit delegatul Acţiunii Catolice din dieceza de Agrigento – acolo, în zonă, sunt două sau trei de astfel de lagăre, nu ştiu din care dieceză; autorităţile din acel oraş unde este lagărul au vorbit cu oamenii din lagărul de refugiaţi şi au spus: „Pentru voi, a sta aici înăuntru, vă va face rău sănătăţii mentale; voi trebuie să ieşiţi. Dar, vă rugăm, nu faceţi lucruri urâte! Noi nu putem deschide poarta, dar facem o gaură, în spate. Voi ieşiţi, faceţi o plimbare frumoasă…”. Şi astfel s-au creat raporturi cu locuitorii din acel sătuc, raporturi bune… Aceştia nu fac delincvenţă, nu fac criminalitate. Dar numai faptul de a sta închişi, fără a face nimic, acesta este un lager, nu? Dar nu are nimic de-a face cu Germania, nu, nu. Mulţumesc.

Greg Burke:

Mulţumim dumneavoastră, Sfinte Părinte.

Papa Francisc:

Vă mulţumesc vouă pentru această muncă pe care o faceţi şi care ajută atâţia oameni. Voi nu ştiţi binele pe care puteţi să-l faceţi cu reportajele voastre, cu articolele voastre, cu gândurile voastre… Trebuie să-i ajutăm pe oameni şi să ajutăm şi comunicarea, pentru ca această comunicare precum şi presa să ne ducă la lucrurile bune şi să nu ne ducă la dezorientări care nu ne ajută. Multe mulţumiri, multe mulţumiri. Şi poftă bună! Şi rugaţi-vă pentru mine!

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.