Categorii

Conciliul ortodox, ultimele frământări înainte de început

Conciliu-ortodoxSfântul şi Marele Conciliu al Bisericii ortodoxe nu poate naufragia în momentul în care iese în larg. El trebuie celebrat după modalităţile predispuse în faza pregătitoare, cu decizia luată în unanimitate de toţi capii Bisericilor ortodoxe sau de reprezentanţii lor delegaţi, şi „niciun cadru instituţional nu permite să se reconsidere procesul sinodal” demarat deja, invocând suspendări sau amânări. Este o intervenţie cu tonuri peremptorii, cea realizată ieri de Sfântul Sinod al Patriarhiei ecumenice de Constantinopol pentru a încerca să risipească norii care s-au adunat în jurul marii adunări a ortodoxiei la puţine zile de la începutul său, anunţat pentru 19 iunie în insula Creta, solemnitatea Rusaliilor pentru Bisericile care urmează calendarul iulian.

În săptămânile trecute, cea care a cerut o amânare a marii întâlniri ecleziale – şi a ameninţat forfait în cazul în care cererea n-ar fi acceptată – a fost Biserica ortodoxă din Bulgaria, şi pe aceeaşi linie de undă a apărut sintonizată Biserica ortodoxă din Georgia. Un pressing motivat cu cererea de a amenda textele de lucru ale câtorva dintre documentele pe care Conciliul ar trebui să le promulge. Cele care au ridicat rezervele şi distinguo cele mai tenace sunt documentul despre sacramentul căsătoriei, cel despre relaţiile cu celelalte confesiuni creştine şi cel despre raporturile cu lumea contemporană. În faţa acestor semnale de tensiune şi a altora, Patriarhia de Moscova a încercat să joace un rol de mediere, propunând să se organizeze o întâlnire preliminară celebrării Conciliului pentru a aplana dificultăţile de a evita fracturi. În pronunţarea sa de ieri, Sinodul Patriarhiei ecumenice a informat că el consideră impracticabilă această ipoteză: deja s-a ţinut cont – se subliniază în comunicatul sinodal – că primaţii Bisericilor ortodoxe vor putea amenda, corecta şi integra textele documentelor sinodale – aprobate cu consens unanim în cursul întâlnirilor pre-conciliare – în cursul lucrărilor aceleiaşi adunări conciliare, sub inspiraţia Duhului Sfânt, conform celor stabilite de procedurile sinodale aprobate în faza pregătitoare.

Pronunţarea Sinodului Patriarhiei ecumenice nu este desigur una obligatorie din punct de vedere canonic pentru celelalte Biserici ortodoxe. Dar oricum este ca o chemare puternică adresată tuturor capilor Bisericilor ortodoxe pentru o comună asumare de responsabilitate. Scaunul constantinopolitan continuă să considere fundamental ca acest Conciliu panortodox aşteptat de secole să se realizeze, ca gest elocvent al unităţii ortodoxe care trebuie mărturisită în faţa lumii şi a problemelor sale. Şi posibilitatea reafirmată de a amenda şi a modifica în timpul lucrărilor conciliare textele deja predispuse în faza pregătitoare prefigurează un Conciliu care trebuie trăit nu ca rit ecleziastic pre-confecţionat în folosul mass-media, ci ca un moment real de confruntare sinodală între poziţii diferenţiate, care trebuie acordate în ascultarea reciprocă şi în discuţia sinceră, chiar trecând prin posibile discuţii aprinse. Astfel şi Conciliul panortodox ar putea atesta că unitatea în Cristos nu se produce mecanic cu unanimităţi impuse de aparate, ci înfloreşte ca dar al Duhului Sfânt, acceptând să treacă şi prin ajustări „de compromis” cu privire la texte şi pronunţări conciliare, pentru a veni în întâmpinarea sectoarelor şi realităţilor ecleziale mai condiţionate de rigorisme şi temeri cu privire la condiţia Bisericilor şi la misiunea lor în timpul prezent.

De Gianni Valente

(După Vatican Insider, 7 iunie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.