Categorii

Citirea anunţurilor după împărtăşanie

anunturi-liturghieÎn rubrica sa de liturgie, părintele Edward McNamara LC, profesor de liturgie şi decan de teologie la Ateneul Pontifical Regina Apostolorum din Roma, răspunde la două întrebări din partea unui cititor din Malta.

Este corect ca anunţurile pentru comunitate, cum ar fi datele întâlnirilor tinerilor, ale cursurilor prematrimoniale, ale întâlnirilor de rugăciune, să fie citite imediat după Împărtăşanie? Sau ar trebui citite după sfârşitul Liturghiei, adică în afara liturgiei?

Şi este corect ca muzica la orgă să continue în surdină în timp ce preotul purifică potirul după Împărtăşanie şi tabernacolul la altarul principale încă este deschis? – L.B., Rabat, Malta.

Ca răspuns la prima întrebare se poate spune că momentul cel mai potrivit pentru aceste anunţuri este după rugăciunea de încheiere, dar înainte de binecuvântarea finală. Dacă este necesar, se pot instrui credincioşii să rămână aşezaţi. Iată ce spune Rânduiala Generală a Liturghierului Roman (RGLR) cu privire la riturile de încheiere:

„90. Riturile de încheiere cuprind:

a) scurte anunţuri, dacă sunt necesare;

b) salutul şi binecuvântarea preotului, care în unele zile şi în anumite circumstanţe se poate îmbogăţi şi dezvolta cu rugăciunea asupra poporului sau cu o altă formulă mai solemnă;

c) trimiterea poporului din partea diaconului sau a preotului, pentru ca fiecare să se întoarcă la faptele sale de bine lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu;

d) sărutarea altarului din partea preotului şi a diaconului şi apoi înclinaţia profundă faţă de altar din partea preotului, a diaconului şi a celorlalţi slujitori.

166. După ce s-a spus rugăciunea după Împărtăşanie, se pot da, dacă este nevoie, scurte comunicări poporului.

184. După ce s-a spus rugăciunea după Împărtăşanie, diaconul dă poporului scurte comunicări, afară de cazul în care preotul preferă să le dea personal”.

Aceste norme par să indice că preotul sau diaconul sunt cei care dau aceste anunţuri. Totuşi, este o practică destul de răspândită ca măcar în unele ocazii să fie un laic cel care dă anumite anunţuri specifice, de exemplu un membru al grupului parohial de tineret, sau al altor asociaţii laice care adresează o invitaţie de a participa la activităţi.

Indicaţiile pun accentul pe faptul că anunţurile trebuie să fie scurte. Numai în cazuri cu adevărat excepţionale se poate folosi acest timp şa liturghiile pentru intervenţii mai lungi. În ocazii speciale precum hirotonirile acest spaţiu poate să fie folosit pentru un scurt discurs de mulţumire. În timpul înmormântărilor la acest moment fi rostit în schimb un elogiu, cu toate că normele şi obiceiurile variază de la o localitate la alta.

Cu privire la muzica după Împărtăşanie, RGLR spune următoarele:

„88. După ce s-a terminat distribuirea Împărtăşaniei, preotul şi credincioşii, în funcţie de oportunitate, se roagă un pic de timp în tăcere. Toate adunarea poate să cânte şi un psalm, un alt cântec de laudă sau un imn.

163. După ce s-a terminat distribuirea Împărtăşaniei, preotul la altar consumă imediat şi total vinul consacrat rămas; în schimb ostiile consacrate, care au rămas, ori le consumă la altar ori le duce la locul destinat păstrării Euharistiei. Preotul, întorcându-se la altar, adună fragmentele, dacă există; apoi, stând la altar sau la credenţă, purifică patena sau pixida deasupra potirului, apoi purifică potirul spunând în şoaptă: Ajută-ne, Doamne… şi îl şterge cu purificatorul. Dacă vasele sacre au fost şterse la altar, slujitorul le duce la credenţă. Vasele sacre care trebuie purificate, mai ales dacă sunt multe, se pot lăsa, acoperite cum se cuvine, pe altar sau la credenţă, deasupra corporalului; purificarea se face imediat după Liturghie, odată ce a fost trimis poporul.

164. După ce s-a făcut purificarea, preotul se poate întoarce la scaun. Se poate păstra, pentru un timp corespunzător, tăcerea sacră, sau să se cânte un psalm, un alt cântec de laudă sau un imn (cf. nr. 88).

313. Orga şi celelalte instrumente muzicale admise în mod legitim să fie situate într-un loc potrivit, în aşa fel încât să poată fi de sprijin fie pentru schola fie pentru poporul care cântă şi, dacă se cântă numai cu ele, să poată fi ascultate cu uşurinţă de toţi. Este potrivit ca orga să fie binecuvântată înainte de a fi destinată cultului liturgic, conform ritului descris în Ritualul Roman.

În timpul Adventului, orga şi alte instrumente muzicale să fie folosite cu acea moderaţie care se potriveşte naturii acestui timp, evitând să se anticipeze bucuria deplină a Naşterii Domnului.

În timpul Postului Mare este permis să se cânte la orgă sau la alte instrumente muzicale numai pentru a susţine cântarea. Totuşi fac excepţie duminica Laetare (a IV-a din Postul Mare), solemnităţile şi sărbătorile”.

Prin urmare, putem distinge două momente, adică preotul în timpul purificării şi preotul care se întoarce la scaunul său. Există şi două cântări diferite. Cântarea în timpul distribuirii Împărtăşaniei şi un imn sau psalm opţional care să se cânte în timpul mulţumirii, afară de cazul în care este respectată tăcerea.

Totuşi aş spune că, exceptând Postul Mare, orga poate continua să cânte câteva fraze finale ale cântării de Împărtăşanie în timpul purificării. Mulţi dintre credincioşi au terminat deja de cântat şi au început mulţumirea lor personală, şi uneori corul primeşte Împărtăşania după credincioşi, tocmai în acest moment.

Totuşi, în timp ce de obicei se preferă să se respecte tăcerea, normele citate mai sus par să indice că atunci când este ales un psalm sau un imn meditativ, acest ar trebui intonat de toţi, şi nu pur şi simplu un fragment la orgă.

De Edward McNamara

(După Zenit, 26 septembrie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.