Categorii

Celebrarea Vesperelor în solemnitatea Convertirii Sfântului Paul, la încheierea celei de-a 53-a Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor (25 ianuarie 2020)

La bordul navei care-l duce pe Paul prizonier la Roma sunt trei grupuri diferite. Cel mai puternic este compus din soldați, supuși centurionului. Sunt după aceea marinarii, de care desigur depind toţi navigatorii în timpul călătoriei lungi. În sfârşit, sunt cei mai slabi şi vulnerabili: prizonierii.

Când nava se împotmolește în nisip pe lângă coastele din Malta, după ce a fost mai multe zile în voia furtunii, soldații se gândesc să-i ucidă pe prizonieri pentru a se asigura ca nimeni să nu fugă, însă sunt opriți de centurion, care vrea să-l salveze pe Paul. De fapt, cu toate că era printre cei mai vulnerabili, Paul oferise ceva important însoțitorilor de călătorie. În timp ce toţi pierdeau orice speranţă de supraviețuire, apostolul a adus un neașteptat mesaj de speranţă. Un înger l-a asigurat spunându-i: „Nu te teme, Paul! Dumnezeu ți i-a dăruit pe toţi cei care navighează cu tine” (Fap 27,24).

Încrederea lui Paul se dovedește întemeiată şi la sfârşit toţi pasagerii se salvează şi, odată debarcați în Malta, experimentează ospitalitatea locuitorilor din insulă, gentilețea şi umanitatea lor. Din acest amănunt important este luată tema Săptămânii de rugăciune care se încheie astăzi.

Iubiți fraţi şi surori, această istorisire din Faptele Apostolilor vorbește şi călătoriei noastre ecumenice, îndreptată spre unitatea pe care Dumnezeu o dorește cu ardoare. În primul rând, ne spune că aceia care sunt slabi şi vulnerabili, cei care au puţin de oferit din punct de vedere material dar îşi întemeiază în Dumnezeu propria bogăţie pot să dăruiască mesaje prețioase pentru binele tuturor. Să ne gândim la comunitățile creştine: şi acelea mai reduse şi mai puţin relevante în ochii lumii, dacă trăiesc experienţa Duhului Sfânt, dacă trăiesc iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, au un mesaj de oferit întregii familii creştine. Să ne gândim la comunitățile creştine marginalizate şi persecutate. Ca în relatarea naufragiului lui Paul, adesea cei mai slabi sunt cei care aduc mesajul de mântuire cel mai important. Pentru că lui Dumnezeu i-a plăcut aşa: să ne mântuiască nu cu forţa lumii, ci cu slăbiciunea crucii (cf. 1Cor 1,20-25). De aceea, ca discipoli ai lui Isus trebuie să fim atenți să nu ne lăsăm atrași de logici lumești, ci mai degrabă să-i ascultăm pe cei mici şi pe cei săraci, pentru că lui Dumnezeu îi place să trimită mesajele sale prin intermediul lor, care se aseamănă mai mult cu Fiul său făcut om.

Relatarea din Faptele Apostolilor ne aminteşte un al doilea aspect: prioritatea lui Dumnezeu este mântuirea tuturor. Aşa cum îi spune lui Paul îngerul: „Dumnezeu ți i-a dăruit pe toţi cei care navighează cu tine”. Este punctul asupra căruia insistă Paul. Şi noi avem nevoie să ne repetăm acest lucru: este de datoria noastră să realizăm dorința prioritară a lui Dumnezeu, care, aşa cum scrie acelaşi Paul, „vrea că toţi oamenii să se mântuiască” (1Tim 2,4).

Este o invitaţie de a nu ne dedica exclusiv comunităţilor noastre, ci să ne deschidem spre binele tuturor, spre privirea universală a lui Dumnezeu, care s-a întrupat pentru a îmbrățișa întregul neam omenesc şi a murit şi a înviat pentru mântuirea tuturor. Dacă noi, cu harul său, asimilăm viziunea sa, putem depăși diviziunile noastre. În naufragiul lui Paul fiecare contribuie la mântuirea tuturor: centurionul ia decizii importante, marinarii îşi pun în practică toate cunoștințele şi abilitățile lor, apostolul încurajează pe cel care este fără speranţă. Şi între creştini fiecare comunitate are un dar de oferit altora. Cu cât privim dincolo de interesele de parte şi depășim rămășițele trecutului cu dorința de a înainta spre portul comun, cu atât ne va veni mai spontan să recunoaștem, să primim şi să împărtășim aceste daruri.

Şi ajungem la un al treilea aspect, care a fost în centrul acestei Săptămâni de rugăciune: ospitalitatea. Sfântul Luca, în ultimul capitol din Faptele Apostolilor, spune cu privire la locuitorii din Malta: „Ne-au tratat cu gentilețe”, sau: „cu bunăvoință neobișnuită” (v. 2). Focul aprins pe mal pentru a-i încălzi pe naufragiați este un simbol frumos al căldurii umane care în mod neașteptat îi înconjoară. Şi guvernatorul insulei se dovedește primitor şi ospitalier cu Paul, care răsplătește vindecându-l pe tatăl său şi apoi atâția alți bolnavi (cf. v. 7-9). În sfârşit, când apostolul şi cei care erau cu el au plecat spre Italia, maltezii le-au dat cu generozitate provizii (v. 10).

De la această Săptămână de rugăciune am vrea să învățăm să fim mai ospitalieri, înainte de toate între noi creştinii, şi între fraţi de diferite confesiuni. Ospitalitatea aparține tradiției comunităţilor şi familiilor creştine. Bătrânii noştri ne-au învățat cu exemplul că la mas dintr-o casă creştină este mereu o farfurie de supă pentru prietenul care este în trecere sau pentru nevoiașul care bate la ușă. Şi în mănăstiri oaspetele este tratat cu mare respect, ca şi cum ar fi Cristos. Să nu pierdem, ba chiar să reînsuflețim aceste obiceiuri care au iz de Evanghelie!

Iubiți fraţi şi surori, cu aceste sentimente adresez saluturile mele cordiale şi fraterne Eminenței Sale mitropolitul Gennadios, reprezentant al patriarhiei ecumenice, Cucerniciei Sale Ian Ernest, reprezentant personal la Roma al arhiepiscopului de Canterbury, şi tuturor reprezentanților diferitelor Biserici şi comunităţi ecleziale adunaţi aici. Salut şi studenţii de la Ecumenical Institute of Bossey, în vizită la Roma pentru a aprofunda cunoașterea Bisericii catolice, şi pe tinerii ortodocși şi ortodocși orientali care studiază aici cu o bursă de studiu de la Comitetul de Colaborare Culturală cu Bisericile Ortodoxe, care lucrează la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creştinilor, pe care-l salut şi îi mulţumesc. Împreună, fără a înceta vreodată, să continuăm să ne rugăm pentru a invoca de la Dumnezeu darul unității depline între noi.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.