Categorii

Cele zece porunci pentru a trăi un Crăciun creştin

Sărbătoarea Crăciunului a fost inserată în calendarul creştin în anul 354 d.C., cu împăratul Constantin. În primele secole, creştinii sărbătoreau numai sărbătoarea Paştelui, care era numită „Ziua Soarelui” pentru că amintea învierea lui Cristos. La Roma, la 25 decembrie, era ziua de sărbătoare a solstiţiului de iarnă şi a apropierii primăverii. Era o sărbătoare caracterizată de o bucurie de nestăpânit pentru că soarele reîncepea să strălucească. Creştinii au botezat această sărbătoare păgână pentru credinţa în Isus „Soare al Dreptăţii” venit să ne viziteze de sus, pentru a-i lumina pe cei care stau în întuneric şi în umbra morţii (cf. In 1).

Crăciunul este un punct de lumină care ne duce la amintirile de afect, de copilărie şi de familie. Cu privire la Crăciun fiecare dintre noi are multe istorii de povestit: cadouri, brad, iesle, lumini, moş crăciun, centre comerciale… Pieţe, case, străzi şi vitrine luminate ne amintesc şi ne dezvăluie importanţa sa. Sunt prea multe activităţile care se desfăşoară, pregătirile, cursele, aşa încât ne fac să-l uităm pe cel sărbătorit: pe Isus Cristos. Emanuel, Dumnezeu cu noi, care a împărţit istoria în: î.C. şi d.C. Originea păgână a sărbătorii ameninţă mereu pângărirea Crăciunului şi tocmai acest lucru este important de amintit şi de clarificat că Crăciunul înseamnă „naşterea lui Isus”. Aşadar, urându-ne Crăciun fericit ne urăm „renaştere fericită în Isus”.

1- Pregăteşte-te pentru Crăciun: timpul de Advent ne îndeamnă să ne pregătim pentru venirea Domnului prin veghere, rugăciune, convertire şi caritate. A ne pregăti pentru Crăciun înseamnă a ne spovedi, înseamnă a ne angaja mai mult în rugăciune şi în a face concret acţiuni de caritate faţă de cei nevoiaşi.

2- Pregăteşte ieslea: Dumnezeu nu se naşte în inimile închise sau împietrite. Dumnezeu bate la uşă şi nu intră niciodată dacă nu I se deschide din interior. Iată pentru ce adevărata iesle a lui Isus se află în inima ta atunci când este plină de primire, de iertare şi de iubire. „Pregăteşte-mi ieslea şi în familia ta deoarece, pentru mine, nu există iesle mai frumoasă decât o familie adunată în rugăciune, unită în iubire, trainică în fidelitate, unde fiecare vede în celălalt faţa mea”.

  1. Cinsteşte pe mama mea şi pe tatăl meu: Maria şi Iosif sunt familia mea. Cinsteşte pe mama mea pe care din înălţimea crucii ţi-am dăruit-o ca mamă. Cinsteşte-l pe Iosif care m-a păzit şi m-a învăţat multe, şi prin tăcerea sa elocventă şi rugătoare. Aminteşte-ţi şi că evlavia adevărată pe care poţi s-o oferi părinţilor mei este aceea de a-i cinsti pe părinţii tăi şi pe bunicii tăi, în special dacă sunt bătrâni.

4- Lasă-mi un loc liber la masa ta: fii generos şi nu ascunde frica şi avariţia ta în spatele prejudecăţilor şi justificărilor false. Învaţă să mă vezi în fiecare înfometat, însetat, gol, închis şi bolnav. Aşadar nu amâna binele pe care-l poţi face la acel mâine care nu va veni niciodată şi nu te simţi niciodată sătul dacă ai lăsat un frate al tău fără pâine.

5- Trăieşte Naşterea mea cu ai tăi: opreşte viaţa ta frenetică şi reordonează piramida lucrurilor de valoare în viaţa ta. Nu te lăsa să devii sclav al lucrurilor care pier, al muncii, sau al superfluului. Găseşte timpul pentru a te juca împreună cu copiii tăi, de a vorbi cu ai tăi, de a ieşi împreună cu ai tăi. M-am născut în frig dar căldura familiei mele m-a salvat de frigul şi de gerul care mă înconjurau. Numai căldura familiei este în măsură să ne încălzească inima.

6- Reconciliază-te cu ceilalţi: fără iertare nu există Crăciun. Este inutil să împodobim casa, grădina şi strada cu lumini şi brazi de Crăciun dacă supărarea şi resentimentele au pus stăpânire peste tine. Eliberează-te de ură cu iubirea; de resentiment cu iertarea; de adversitate cu reconcilierea; de ostilitate cu amabilitatea. Câştigă mai mult cel care acordă iertarea faţă de cel care o primeşte.

7- Nu te ruşina de Naşterea mea: nu numi Naşterea mea în zadar, transformând-o într-o sărbătoare păgână. Învaţă de la Ioan Botezătorul să fii un glas care strigă în pustiul lumii pentru a pregăti venirea mea. Nu-ţi fie frică să spui că această sărbătoare se numeşte Naşterea şi nu moş crăciun. A elimina numele meu nu va indica niciodată respectul faţă de cei care nu cred ci ruşinea celor care cred. Se vorbeşte mult despre naşterea mea dar fără a mă aminti. Rămân fără cuvinte când văd genialitatea de a exploata comercial la maxim sărbătoarea mea fără a mă numi. Cel puţin tu să nu faci asta.

8- Să nu faci cadouri necurate sau inutile: cultura materialismului şi a comerţului a transformat ziua mea de naştere în infinite pachete de cadouri de orice fel. În faţa posibilităţilor infinite cadoul a devenit o povară pentru cel care îl oferă şi pentru cel care-l primeşte. Câte lucruri inutile umplu casele noastre şi ocupă loc timp de mulţi ani. Învaţă să dai bine cadourile alegând simplitatea şi nu firma, utilitatea şi nu preţul. Eliberează-ne şi de superfluu şi împărtăşeşte obiectele pe care nu le foloseşti cu aceia care au nevoie de ele. „Unele sugestii pentru un cadou de Crăciun: duşmanului tău, iartă; vrăjmaşului tău, oferă toleranţă; unui prieten, oferă-i inima ta; unui client, slujirea ta; tuturor, dăruieşte caritatea; fiecărui copil, dă un exemplu bun; ţie însuţi, oferă respect” (Oren Arnold).

9- Adu-ţi aminte să sfinţeşti ajunul şi ziua Naşterii mele: face rău a vedea credincioşii preocupaţi şi agitaţi în pregătirea cinei din ajunul Crăciunului şi la fel de dezinteresaţi să găsească timpul pentru a sfinţi venirea mea în lume. Simt că trebuie să-ţi amintesc: „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijorezi şi te frămânţi, însă un lucru e necesar: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (Lc 10,41-42).

10- Aminteşte-ţi de bătrâni: Crăciunul este timp de bucurie, dar este şi timp de amintire şi amintirea devine un bici pe spinarea persoanei care, după o viaţă lungă, ajunge singură, abandonată şi uitată chiar şi de proprii copii. Aşadar, angajează-te în a le dărui lor căldura pe care ţi-au dat-o din belşug când aveai nevoie. Dăruieşte-le şi sunându-i la telefon sau o scurtă vizită, va fi cadoul cel mai frumos pe care mi-l poţi dărui.

Deschide inima ta la adevărata lumină: lumina care ne poate lumina şi transforma, dacă se naşte înlăuntrul nostru; lumina binelui care învinge răul; lumina iubirii care depăşeşte ura; lumina vieţii care înfrânge moartea.

În realitate îţi cer să transformi Naşterea mea în naşterea ta la o viaţă generoasă şi rodnică.

Iată pentru ce şi eu îţi urez un Crăciun fericit!

De Yoannis Lahzi Gaid

Secretar particular al papei Francisc

(După agenţia SIR, 20 decembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.