Categorii

Căsătoria. Iubirea este suficientă? Da, dar numai dacă este dăruire de sine şi primire

Căsătoria nu este desigur un punct de sosire: este mai degrabă un punct de plecare care cere o muncă „artizanală” care trebuie făcută în fiecare zi. O mică plantă prețioasă care trebuie cultivată şi crescută împreună. Așadar, nu este suficient a se căsători o singură dată; trebuie repetat propriul „da” în fiecare zi: cel care este căsătorit de mulţi ani ştie bine asta. Însă iubirea este suficientă pentru a face acest mare pas? Şi atunci de ce atâtea perechi îndrăgostite se despart uneori la puţin timp după căsătorie? Mai este posibil să se facă alegeri definitive şi să se angajeze pentru toată viaţa? Francesca Squarcia este un avocat de la Forul din Roma şi de la Tribunalul apostolic Rota Romana, care de mulţi ani ocupă funcţia de avocat stabil la Tribunalul de primă instanță de la Vicariatul din Roma. Şi tocmai inspirându-se din experienţa sa a ales să ofere o contribuție în această materie printr-un parcurs de reflecţie intitulat, nu întâmplător, „Iubirea este suficientă? Trei întrebări care trebuie puse înainte de căsătorie” [„L’amore basta? Tre domande da farsi prima del matrimonio”]. Prefața cărții (ed. Città Nuova 2020, coloana „Famiglia oggi”)  o semnează monseniorul Gianrico Ruzza, noi episcop de Civitavecchia-Tarquinia, fost auxiliar de Roma şi delegat pentru pastoraţia familială, care vorbește despre „contribuția fundamentală pentru a apăra căsătoria şi viaţa familială de cursele unei culturi relativiste, care poate să-i întunece frumusețea, profunzimea şi seriozitatea”.

Conform expertei, principalele critici la adresa bazei eșecurilor matrimoniale sunt două. Adesea, explică ea, căsătoriile durează puţin pentru că sunt întemeiate pe decizii emotive, „pe percepția superficială a emoţiilor pe care le provoacă celălalt, care se nasc şi rămân legate de elemente instinctuale cum sunt, atracția, dorința, fără a evolua vreodată spre o nouă cunoaștere a celuilalt”. Așadar, „dacă premisele sunt cele ale unei experiențe satisfăcătoare din punct de vedere emotiv”, însă decuplată de o proiectare împărtăşită, „relația nu poate să dureze” şi „este destinată să dispară la prima dezamăgire”. Al doilea motiv de fragilitate este legat în schimb de lipsa de proiectare comună şi de „refuzul de a trăi orice limitare a propriei libertăți”.

„Realitatea evidentă a proceselor de nulitate matrimonială – mai explică autoarea – ajută să se înțeleagă că la originea fragilității deciziilor tinerilor de a se căsători se află lipsuri grave legate de propriul drum de maturizare personală”. De aici cele trei interogative „fundamentale” amintite în titlu, inspirate din indicațiile papei Francisc din Amoris laetitia şi pe care autoarea le sugerează viitorilor soți înainte de căsătorie: „Căsătoria este un lucru bun pentru mine? Căsătoria este un lucru bun pentru mine cu această persoană? Ce proiect de viaţă conjugală intenționăm să realizăm împreună?”. Întrebări esențiale, însă la care nu este posibil să se răspundă fără o adecvată conștiință de sine, o suficientă cunoaștere a celuilalt şi idei suficient de clare despre proiectul „conjugal” de realizat împreună. Da, pentru că şi faptul de a nu înfrunta împreună acest punct poate duce după aceea la neînțelegeri care nu pot fi rezolvate cu ușurință.

Punct de plecare pentru o siguranță emotivă bună: ea va permite să se trăiască în căsătorie „acel sentiment de compasiune profundă şi binevoitoare despre care vorbește papa Francisc la nr. 92 din Amoris laetitia, care duce la «acceptarea celuilalt» chiar şi «atunci când acţionează în mod diferit de ceea ce ai fi dorit»”.

Între diferitele capitole ale volumului autoarea conduce la un parcurs de cunoaștere de sine şi a viitorului soţ pentru că, explică ea, „iubirea adevărată cere o evaluare autentică a celuilalt întemeiată pe cunoaștere”. Cuvinte cheie empatie şi intimitate redescoperite în semnificaţia lor apoi autentică.

Ultima etapă împărtăşirea unui proiect de cuplu. Aici, avertizează ea, nu funcționează tentativa de a se întâlni la jumătatea drumului între poziții foarte distante cu privire la cele trei „caracteristici fundamentale” ale căsătoriei „aşa cum este voită de Dumnezeu”: deschiderea la copii, angajamentul la fidelitatea reciprocă, angajamentul de a construi iubirea în fiecare zi pe toată durata vieţii. Un proiect solid, avertizează Squarcia, „cere ca aceste valori să fie pe deplin împărtășite şi să aibă pentru amândoi aceeași semnificație”.

Așadar, este posibilă o alegere pentru totdeauna? Vine din nou în ajutor papa Francisc: este dificil, dar posibil, „atunci când se descoperă un plan mai mare decât propriile proiecte, care ne susține şi ne permite să dăruim întregul viitor persoanei iubite”. Dăruire sinceră de sine şi primire generoasă a celuilalt: astfel iubirea devine voinţă necondiționată de a iubi. Şi aceasta este iubirea care e suficientă.

De Giovanna Pasqualin Traversa

(După agenția SIR, 3 august 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.