Categorii

Când Maica Tereza l-a întâlnit pe Fidel Castro în Cuba: La jumătatea lui ianuarie relicvele vor ajunge la Ciudad Juárez. Venezuela prima casă după India. 6 călătorii în Mexic

Maica-Tereza-Fidel-CastroVestea despre canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, înainte de călugărie Gonxha Agnes Bojaxhiu (1910-1997), beatificată la 19 octombrie 2003 după unul dintre cele mai rapide procese din istoria Bisericii, a provocat mari entuziasme şi aşteptări pentru ceea ce mulţi prevăd că va fi evenimentul de masă cel mai impunător din tot Jubileul Milostivirii. Deşi ziua în care Biserica deja celebrează comemorarea liturgică a viitoarei sfinte este 5 septembrie, aniversarea naşterii sale pentru cer, canonizarea va fi cu toată probabilitatea anticipată cu o zi, la 4 septembrie 2016. Astfel, în afară de a cădea duminica, celebrarea va coincide cu „Jubileul lucrătorilor şi voluntarilor Milostivirii”, care are în Maica Tereza o referinţă ideală aproape obligatorie. Printr-o semnificativă coincidenţă canonizarea va avea loc în ziua în care Biserica celebrează un alt mare „sfânt social”, de data aceasta laic, adică fericitul Giuseppe Toniolo (1845-1918), al cărui magisteriu intelectual în urmă cu peste un secol a traversat oceanul contribuind la animarea trezirii catolicismului social în multe ţări din America Latină.

Tocmai în America Latină evlavia faţă de viitoarea sfântă este deosebit de vie. Dovadă este faptul că minunea care va permite canonizarea Maicii Tereza a atins un tânăr inginer brazilian din dieceza de Santos, astăzi în vârstă de 42 de ani, vindecat dintr-o dată la 9 decembrie 2008 după ce a fost a ajuns în pragul morţii din cauza a opt abcese multiple cerebrale însoţite de hidrocefalie obstructivă. Examinarea colegială a comisiei medicale, care a avut loc la 10 septembrie, a declarat în unanimitate dispariţia bolii inexplicabilă ştiinţific. Aceeaşi părere a fost exprimată la 15 decembrie şi de Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, care astfel a dat „cale liberă” canonizării. Totuşi, nu aceasta este singura legătură care o leagă pe viitoarea sfântă de continentul latinoamerican, unde Misionarele Carităţii (ordin călugăresc înfiinţat de ea şi recunoscut oficial de arhiepiscopul de Calcutta la 7 octombrie 1950) sunt astăzi prezente cu casele lor în aproape toate ţările din America centrală, caraibiană şi de sud. De fapt, după India, prima ţară în care Maica Tereza a trimis surorile sale, după recunoaşterea pontificală a noii Congregaţii (februarie 1965), a fost Venezuela. Astăzi în toată lumea există peste 750 de case, situate în 136 de ţări.

Nu se numără vizitele făcute de Maica Tereza în diferitele case ale ordinului său în America Latină. Deosebit de semnificativă este cea care a avut loc în Cuba în iulie 1986, când călugăriţa, după ce a vizitat casa Misionarelor, a avut şi o întâlnire cu Fidel Castro, căruia i-a dăruit o imagine a Fecioarei Minunilor. Ca o confirmare a afectului populaţiei cubaneze faţă de Maica Tereza, la doi ani după moartea sa, în 1999, a fost inaugurat la Havana un monument de bronz în grădina care-i poartă numele care se află în partea din spate a conventului „Sfântul Francisc de Assisi”. O altă ţară latinoamericană cu care Maica Tereza a avut un raport special este fără îndoială Mexicul, unde viitoarea sfântă a fost de şase ori din 1975 până în 1992. În cursul acestor călătorii, Maica Tereza a vizitat de patru ori casa din Tijuana (Baja California), la graniţa cu Statele Unite. Aici Misionarele, încă din 1978, au fost în linia întâi în asistenţa dată miilor de emigranţi care atunci ca şi astăzi încercau să treacă graniţa. În prezent una dintre urgenţele umanitare pe care surorile Maicii Tereza trebuie s-o înfrunte se referă la sutele de mexicani care zilnic sunt deportaţi peste graniţă de grănicerii nord-americani – pentru că au încercat să treacă ilegitim graniţa, pentru că au comis delicte obişnuite sau pentru că nu deţin un permis de muncă regulamentar – şi trăiesc în sărăcie extremă, lipsiţi de documente şi de asistenţă, stabiliţi cei mai mulţi pe malurile râului Tijuana. Este vorba despre un aspect al operei Misionarelor Carităţii deosebit de semnificativ în vederea apropiatei călătorii a Papei în Mexic, unde problema migranţilor va fi una dintre temele fundamentale.

În această ultimă privinţă o ştire legată de călătoria papală căreia nu s-a dat mare importanţă este că monseniorul José Guadalupe Torres Campos, episcop de Ciudad Juárez (oraş de frontieră la rândul său marcat de drama migranţilor, unde se va încheia vizita Papei Francisc), a cerut şi a obţinut de la Vatican ca relicvele Maicii Tereza să fie aduse în dieceza sa, unde viitoarea sfântă a manifestat de mai multe ori dorinţa de a merge „vie sau moartă”. Deja în 2010, cu ocazia centenarului naşterii sale, o serie de relicve şi de obiecte care au aparţinut călugăriţei a fost expusă mai multe luni la Chihuahua. La Ciudad Juárez relicvele – a căror sosire este prevăzută la jumătatea lunii ianuarie 2016 – vor rămâne timp de şapte luni şi cu toată probabilitatea vor fi expuse credincioşilor în cadrul spaţiului de expoziţie La Rodadora.

La 8 iulie anul trecut, în timpul călătoriei care l-a dus mai întâi în Ecuador şi apoi în Bolivia şi în Paraguay, Francisc a voit să facă o etapă la casa Misionarelor Carităţii în cartierul sărac Tumbaco, la periferia oraşului Quito, unde a petrecut un pic de timp în compania celor şaptezeci de bătrâni în mare parte non-autosuficienţi asistaţi de călugăriţe. În februarie, cu ocazia vizitei la Ciudad Juárez, nu este imposibil ca Papa, compatibil cu agenda activităţilor deja prevăzute (deosebit de încărcată), să găsească timpul pentru a vizita relicvele Maicii Tereza. Acesta ar fi un semn ulterior, foarte clar, că Papa doreşte să o indice pe sfânta din Calcutta ca un model pentru toţi creştinii în acest Jubileu al Milostivirii, ale cărui conţinuturi transpar cu claritate deosebită în apostolatul de caritate care a evidenţiat toată viaţa sa.

Ca dovadă a acestui lucru merită să recitim, la câteva zile de distanţă de Jubileul Familiilor abia celebrat în Vatican, cuvintele profetice pe care Maica Tereza le-a rostit la 13 iulie 1982 la aeroportul internaţional „La Aurora” din Guatemala, unde – în plin război civil care a însângerat ţara din 1960 până în 1996 – tocmai aterizase pentru a face o vizită de trei zile la surorile sale (ajunse în Guatemala după cutremurul devastator din 4 februarie 1976): „Dacă există pace în familii, va fi pace în oraşe şi în lumea întreagă”.

De Paolo Valvo

(După Vatican Insider, 3 ianuarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.