Categorii

Călătoria Apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Thailanda şi Japonia (19-26 Noiembrie 2019)

Întâlnirea cu episcopii

Nunțiatura Apostolică, Tokyo

Sâmbătă, 23 noiembrie 2019

Iubiți fraţi!

Înainte de toate vreau să mă scuzați şi să-mi cer iertare pentru că am intrat fără să salut pe nimeni: ce needucați suntem, noi argentinienii! Scuzați-mă pentru asta.

Sunt foarte bucuros să fiu printre voi. Japonezii au faimă că sunt metodici şi muncitori şi dovada este aceasta: papa coboară din avion şi-l pun la lucru imediat! Multe mulțumiri.

Sunt bucuros pentru darul de a vizita Japonia şi pentru primirea pe care mi-aţi rezervat-o. Îi mulţumesc îndeosebi arhiepiscopului Takami pentru cuvintele sale în numele întregii comunităţi catolice din această ţară. Aflându-mă aici cu voi, în această primă întâlnire oficială, vreau să salut toate şi fiecare din comunitățile voastre, laici, cateheți, preoţi, călugări, persoane consacrate, seminariști. Şi doresc să extind îmbrățișarea şi rugăciunile mele şi la toţi japonezii în această perioadă caracterizată de întronarea noului împărat şi de începutul erei Reiwa.

Nu știu dacă știți, dar încă de tânăr am simţit simpatie şi afect pentru aceste ținuturi. Au trecut mulţi ani de la acel impuls misionar, a cărui realizare s-a lăsat așteptată. Astăzi Domnul îmi oferă oportunitatea de a fi în mijlocul vostru ca pelerin misionar pe urmele marilor martori ai credinţei. Se împlinesc 470 de ani de la venirea sfântului Francisc Xaveriu în Japonia, care a marcat începutul răspândirii creștinismului în această ţară. În amintirea sa, vreau să mă unesc cu voi pentru a-i mulţumi Domnului pentru toţi cei care, în decursul secolelor, s-au dedicat să semene Evanghelia şi să slujească poporul japonez cu mare ungere şi iubire; această dăruire a lor a dat o faţă foarte specială Bisericii japoneze. Mă gândesc la martirii sfântul Paul Miki şi la însoțitorii săi şi la fericitul Justo Takayama Ukon, care în mijlocul atâtor încercări a dat mărturie până la moarte. Această oferire de sine pentru a menține vie credinţa prin persecuție a ajuta comunitatea creştină mică să crească, să se consolideze şi să aducă rod. Să ne gândim şi la „creştinii ascunși” din regiunea Nagasaki, care au păstrat credinţa timp de generații grație botezului, rugăciunii şi catehezei. Biserici familiale autentice care străluceau în această ţară, probabil fără să ştie, ca oglinzi ale Familiei din Nazaret.

Calea Domnului ne arată cum prezența voastră se joacă în viaţa zilnică a poporului credincios, care caută modul de a continua să facă prezentă amintirea Lui; o prezență tăcută, o memorie vie care aminteşte că unde doi sau mai mulţi sunt reuniţi în numele său, El va fi acolo, cu forţa şi duioșia Duhului său (cf. Mt 18,20). ADN-ul comunităţilor voastre este marcat de această mărturie, antidot împotriva oricărei disperări, care ne indică drumul spre care să ne orientăm. Voi sunteți o Biserică vie, care s-a păstrat rostind Numele Domnului şi contemplând cum El vă conducea în mijlocul persecuției.

Semănatul încrezător, mărturia martirilor şi așteptarea răbdătoare a roadelor pe care Domnul le dăruiește la timpul potrivit, au caracterizat modalitatea apostolică prin care aţi știut să însoţiţi cultura japoneză. Prin urmare, aţi plăsmuit în decursul anilor o faţă eclezială în general foarte apreciată de societatea japoneză, grație multiplelor voastre contribuții la binele comun. Acest important capitol din istoria țării şi a Bisericii universale a fost recunoscut acum cu desemnarea bisericilor şi a satelor Nagasaki şi Amakusa ca locuri ale Patrimoniului Cultural Mondial; dar, mai ales, ca amintire vie a sufletului comunităţilor voastre, speranţă rodnică a oricărei evanghelizări.

Această călătorie apostolică este marcată de motoul „A proteja fiecare viaţă”, care poate simboliza bine slujirea noastră episcopală. Episcopul este cel pe care Domnul l-a chemat în mijlocul poporului său, pentru a-l reda ca păstor capabil să protejeze fiecare viaţă, şi asta determină într-o anumită măsură scenariul la care trebuie să tindem.

Misiunea în aceste ținuturi a fost caracterizată de o căutare puternică de înculturare şi dialog, care a permis formarea de noi modalități independente de cele dezvoltate în Europa. Ştim că, încă de la început, au fost utilizate scrieri, teatru, muzică şi tot soiul de instrumente, în cea mai mare parte în limba japoneză. Acest fapt demonstrează iubirea pe care primii misionari o simțeau faţă de aceste ținuturi. A proteja fiecare viaţă înseamnă, în primul rând, a avea o privire contemplativă capabilă să iubească viaţa întregului popor încredințat vouă, pentru a recunoaște în el înainte de toate un dar al Domnului. „Pentru că numai ceea ce se iubește poate să fie mântuit. Numai ceea ce se îmbrățișează poate să fie transformat” (Discurs la veghea cu tinerii, Panama, 26 ianuarie 2019). Principiu de întrupare, care ne poate ajuta să ne punem în faţa fiecărei vieți ca în faţa unui dar gratuit, mai presus de alte considerații, valabile dar secundare. A proteja fiecare viaţă şi a vesti Evanghelia nu sunt două lucruri separate şi nici contrapuse: se cheamă şi se cer reciproc. Ambele înseamnă a fi atenți şi vigilenți faţă de tot ceea ce astăzi poate să împiedice, în aceste ținuturi, dezvoltarea integrală a persoanelor încredințate în lumina Evangheliei lui Isus.

Ştim că în Japonia Biserica este mică şi catolicii sunt o minoritate, însă acest lucru nu trebuie să diminueze angajarea voastră pentru o evanghelizare pe care, în situația voastră particulară, cuvântul cel mai puternic şi mai clar pe care-l poate oferi este cel al unei mărturii umile, zilnice şi de dialog cu celelalte tradiții religioase. Ospitalitatea şi grija pe care o demonstrați faţă de numeroșii muncitori străini, care reprezintă mai mult de jumătate dintre catolicii din Japonia, nu numai că folosesc ca mărturie a Evangheliei în sânul societății japoneze, ci atestă şi universalitatea Bisericii, demonstrând că unirea noastră cu Cristos este mai puternică decât orice altă legătură sau identitate şi este în măsură să ajungă la toate realitățile.

O Biserică martirială poate vorbi cu mai mare libertate, în special în înfruntarea problemelor urgente ale păcii şi dreptății în lumea noastră. Mâine voi vizita Nagasaki şi Hiroshima, unde mă voi ruga pentru victimele bombardamentului catastrofal din aceste două oraşe şi mă voi face ecou al apelurilor voastre profetice la dezarmarea nucleară. Doresc să-i întâlnesc pe cei care încă îndură rănile acelui episod tragic din istoria umană; precum şi victimele „triplului dezastru”. Suferința lor prelungită este un avertisment elocvent pentru datoria noastră umană şi creştină de a-i ajuta pe cei care suferă în trup şi în spirit şi de a oferi tuturor mesajul evanghelic de speranţă, vindecare şi reconciliere. Amintim că răul nu face preferințe de persoane şi nu se informează cu privire la apartenențe; pur şi simplu intră năvalnic cu forţa sa distrugătoare, aşa cum s-a întâmplat şi recent cu taifunul devastator care a provocat atâtea victime şi daune materiale. Să încredințăm milostivirii Domnului pe cei care au murit, rudele lor şi pe toţi cei care au pierdut casa şi bunurile materiale. Să nu ne fie frică să ducem înainte mereu, aici şi în toată lumea, o misiune capabilă să-şi ridice glasul şi să apere fiecare viaţă ca dar prețios al Domnului.

Așadar, vă încurajez în eforturile voastre pentru a garanta ca în Japonia comunitatea catolică să ofere o mărturie clară a Evangheliei în mijlocul întregii societăți. Apreciatul apostolat educativ al Bisericii reprezintă o mare resursă pentru evanghelizare şi demonstrează angajarea cu cele mai ample curente intelectuale şi culturale; calitatea contribuției sale va depinde desigur de promovarea identităţii sale şi a misiunii sale.

Suntem conștienți de faptul că există diferite flageluri care amenință viaţa unor persoane din comunitățile voastre, care sunt marcate, din diferite motive, de singurătate, de disperare şi de izolare. Creșterea numărului de sinucideri în orașele voastre, precum şi bulismul (ijime) şi diferite forme de auto-exigență, creează noi tipuri de alienare şi dezorientare spirituală. Cât de mult lovesc toate acestea mai ales pe tineri! Vă invit să acordați atenţie deosebită lor şi nevoilor lor, să încercați să creați spaţii în care cultura eficienței, a prestației şi a succesului să se poată deschidă la cultura unei iubiri gratuite şi altruiste, capabile să ofere tuturor, şi nu numai celor „sosiți”, posibilități ale unei vieți fericite şi reușite. Cu entuziasmul lor, ideile lor şi energiile lor, în afară de o bună formare şi o bună însoțire, tinerii voștri pot să fie un important izvor de speranţă pentru cei de vârsta lor şi să dea o mărturie vie de caritate creştină. O căutare creativă, înculturată şi ingenioasă a kerygmei poate să aibă o reflexie puternică în atâtea vieți însetate de compasiune.

Știu că secerișul este mare şi lucrătorii sunt puțini. Vă încurajez să căutați, să dezvoltați şi să faceţi să crească o misiune capabilă să implice familiile şi să promoveze o formare în măsură să ajungă la persoane acolo unde se află ele, ţinând cont mereu de realitate: punctul de plecare pentru fiecare apostolat se naște din locul în care se află persoanele, cu obiceiurile şi ocupațiile lor, nu în locurile artificiale. Acolo, trebuie să ajungem la sufletul orașelor, al locurilor de muncă, al universităților pentru a însoți cu Evanghelia compasiunii şi a milostivirii pe credincioşii care ne-au fost încredințați.

Mulţumesc iar pentru oportunitatea pe care mi-o oferiți de a vizita Bisericile voastre particulare şi de a celebra împreună cu ele. Petru vrea să vă întărească în credinţă, însă Petru vine şi să atingă cu mâna şi să se lase reînnoit pe urmele atâtor martiri martori ai credinţei; rugaţi-vă pentru ca Domnul să-mi dea acest har.

Îi cer Domnului să vă binecuvânteze pe voi şi, în voi, să binecuvânteze comunitățile voastre. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.