Categorii

Călătoria Apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Thailanda şi Japonia (19-26 Noiembrie 2019)

Întâlnirea cu liderii creştini şi ai altor religii

Chulalongkorn University, Bangkok

Vineri, 22 noiembrie 2019

Domnule cardinal,

Fraţi în episcopat,

Stimați reprezentanţi ai diferitelor confesiuni religioase,

Reprezentanţi ai comunităţii universitare,

Dragi prieteni!

Mulţumesc pentru salutul vostru cordial de bun-venit. Sunt recunoscător episcopului Sisirut şi lui dr. Bundit Eua-arporn pentru cuvintele lor respectuoase. Apreciez şi invitaţia de a vizita această vestită Universitate, studenţii, profesorii şi personalul care dau viaţă acestei case de studii, precum şi pentru oportunitatea pe care mi-o oferiți să mă întâlnesc cu reprezentanții diferitelor comunităţi creştine şi cu responsabilii celorlalte religii care ne onorează cu prezența lor. Vă exprim recunoștința mea pentru prezența voastră aici, cu stimă specială şi recunoștință pentru moştenirea culturală prețioasă şi tradițiile spirituale ale căror fii şi martori sunteți.

În urmă cu o sută douăzeci şi doi de ani, în 1897, regele Chulalongkorn, de la care ia numele această primă Universitate, a vizitat Roma şi a avut o audiență cu papa Leon al XIII-lea: era prima dată când un șef de stat necreștin era primit în Vatican. Amintirea acelei întâlniri importante, precum şi a perioadei sale de domnie, caracterizată printre multele merite de abolirea sclaviei, ne interpelează şi ne încurajează să asumăm un protagonism hotărât pe calea dialogului şi a înțelegerii reciproce. Şi asta ar trebui să se facă într-un spirit de implicare fraternă, care să ajute ca să se pună capăt atâtor sclavii care persistă în zilele noastre, mă gândesc în special la flagelul traficului de persoane.

Necesitatea recunoașterii şi a stimei reciproce, precum şi cooperarea între religii, este şi mai urgentă pentru omenirea contemporană; lumea de astăzi se află în faţa unor problematici complexe, precum globalizarea economico-financiară şi consecințele grave în dezvoltarea societăților locale; progresele rapide – care aparent promovează o lume mai bună – conviețuiesc cu persistența tragică a conflictelor civile: conflicte cu privire la migranţi, la refugiaţi, datorită foametei şi conflictelor războinice; şi conviețuiesc cu degradarea şi distrugerea casei noastre comune.

Toate aceste situaţii ne avertizează şi ne amintesc că nicio regiune şi nici sector al familiei noastre umane nu se poate crede sau realiza străină sau imună faţă de celelalte. Toate sunt situaţii care, la rândul lor, cer ca să ne aventurăm să împletim noi moduri de a construi istoria prezentă fără a trebui să denigrăm sau să fim lipsiți de respect faţă de alţii. S-au terminat timpurile în care logica insularităţii putea să predomine drept concepție despre timp şi despre spațiu şi să se impună ca instrument valabil pentru rezolvarea conflictelor. Astăzi este timpul de a imagina, cu curaj, logica întâlnirii şi a dialogului reciproc drept cale, colaborarea comună drept conduită şi cunoașterea reciprocă drept metodă şi criteriu; şi, în această manieră, a oferi o nouă paradigmă pentru rezolvarea conflictelor, a contribui la înțelegerea între persoane şi la salvgardarea creației. Cred că în acest domeniu religiile, precum şi universitățile, fără a fi nevoie să se renunțe la propriile caracteristici speciale şi la propriile daruri particulare, au mult de adus şi de oferit; tot ceea ce facem în acest sens este un pas semnificativ pentru a garanta generațiilor mai tinere dreptul lor la viitor şi va fi şi un serviciu adus dreptății şi păcii. Numai aşa le vom furniza instrumentele necesare, pentru ca ei să fie protagoniștii în modul de a genera stiluri de viaţă sustenabile şi inclusive.

Aceste timpuri cer de la noi ca să construim baze solide, ancorate în respect şi în recunoaşterea demnității persoanelor, în promovarea unui umanism integral capabil să recunoască şi să pretindă apărarea casei noastre comune; într-o administrare responsabilă care să tuteleze frumusețea şi exuberanța naturii ca un  drept fundamental la existență. Marile tradiții religioase din lume dau mărturie despre un patrimoniu spiritual, transcendent şi împărtășit pe larg, care poate să ofere contribuții solide în acest sens, dacă suntem capabili să riscăm să ne întâlnim fără frică.

Noi toţi suntem chemaţi nu numai să fim atenți la glasul săracilor din jurul nostru: marginalizații, cei asupriți, popoarele indigene şi minoritățile religioase, ci să nu ne fie frică nici să generăm instanțe, aşa cum încet deja să se dezvolte în mod timid, unde să ne putem uni şi să lucrăm împreună. În acelaşi timp, ni se cere să ne asumăm obligația de a apăra demnitatea umană şi de a respecta drepturile de conștiință şi de libertate religioasă, de a crea spaţii în care să se ofere un pic de aer proaspăt având certitudinea că „nu totul este pierdut, pentru că fiinţele umane, capabile să se degradeze până la extrem, pot să se şi depășească, să aleagă din nou binele şi să se regenereze, dincolo de orice condiţionare psihologică şi socială care să le fie impusă” (Enciclica Laudato si’, 205).

Aici în Thailanda, ţară cu mare frumusețe naturală, aş dori să subliniez o caracteristică distinctivă pe care o consider esențială, şi într-o anumită măsură, parte din bogățiile de „exportat” şi de împărtășit cu celelalte regiuni ale familiei noastre umane. Voi apreciați şi aveți grijă de bătrânii voștri – este o mare bogăţie! –, îi respectați şi le dați un loc preferențial, pentru ca să vă asigure rădăcinile necesare şi astfel poporul vostru să nu se corupă urmând anumite sloganuri, care ajung să golească şi să ipotecheze sufletul noilor generații. Cu tendința crescândă de a discredita valorile şi culturile locale, prin impunerea unui model unic, „asistăm la o tendință de «a omogeniza» tinerii, de a dizolva diferențele proprii ale locului lor de origine, de a-i transforma în subiecți manipulabili făcuți în serie. Astfel se produce o distragere culturală, care este tot atât de gravă ca dispariția speciilor animale şi vegetale” (Exortaţia apostolică post-sinodală Christus vivit, 186). Continuați să faceţi cunoscut celor mai tineri bagajul cultural al societății în care trăiesc. A-i ajuta pe tineri să descopere bogăția vie a trecutului, să întâlnească propriile rădăcini comemorând, să întâlnească bătrânii, este un adevărat act de iubire faţă de ei, în vederea creșterii lor şi a deciziilor pe care vor trebui să le ia (cf. ibid., 187).

Toată această perspectivă implică în mod necesar rolul instituțiilor educative ca această Universitate. Cercetarea, cunoașterea ajută la deschiderea de noi căi pentru a reduce inegalitatea dintre persoane, a întări dreptatea socială, a apăra demnitatea umană, a căuta formele de rezolvare pașnică a conflictelor şi a ocroti resursele care dau viaţă pământului nostru. Recunoștința mea se îndreaptă, în mod special, spre educatorii şi spre academicienii din această ţară, care lucrează pentru a asigura generațiilor prezente şi viitoare capacitățile şi, mai ales, înțelepciunea de rădăcină ancestrală, care le va permite să participe la promovarea binelui comun al societății.

Iubiți fraţi, toţi suntem membri ai familiei umane şi fiecare, în locul pe care-l ocupă, este chemat să fie actor şi coresponsabil direct în construirea unei culturi bazate pe valorile împărtășite, care să conducă la unitate, la respectul reciproc şi la conviețuirea armonioasă.

Încă o dată vă mulţumesc pentru invitaţia voastră şi pentru atenţia voastră. Ofer rugăciunea mea şi cele mai bune urări ale mele pentru eforturile voastre, orientate să slujească dezvoltarea Thailandei în prosperitate şi în pace. Asupra voastră celor prezenți aici, asupra familiilor voastre şi asupra celor care se bucură de slujirea voastră, invoc binecuvântarea divină. Şi vă cer, cu rugăminte, să faceţi asta pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.