Categorii

Călătoria Apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Thailanda şi Japonia (19-26 Noiembrie 2019)

Întâlnirea cu autoritățile şi cu corpul diplomatic

Kantei, Great Hall, Tokyo

Luni, 25 noiembrie 2019

Domnule prim ministru,

Stimați membri ai guvernului,

Distinși membri ai corpului diplomatic,

Doamnelor şi domnilor!

Îi mulţumesc primului ministru pentru cuvintele sale respectuoase de bun-venit şi vă salut respectuos pe voi, distinse autorități şi membri ai corpului diplomatic. Voi toţi, fiecare în poziția sa, vă dedicați să lucrați pentru pacea şi progresul persoanelor din această nobilă națiune şi din națiunile pe care le reprezentați. Sunt foarte recunoscător împăratului Naruhito, pe care l-am întâlnit astăzi înainte de amiază; doresc tot binele şi invoc binecuvântările lui Dumnezeu asupra familiei imperiale şi mai ales asupra poporului japonez, la începutul noii ere care s-a deschis.

Relațiile de prietenie dintre Sfântul Scaun şi Japonia sunt foarte vechi, înrădăcinate în stima şi în admirația pe care primii misionari le-au avut faţă de aceste ținuturi. Este suficient să amintesc cuvintele iezuitului Alessandro Valignano care, în 1579, a scris: „Oricine vrea să vadă ceea ce Domnul nostru a dat omului este suficient pentru a veni să vadă asta în Japonia”. Din punct de vedere istoric au fost multe contactele, misiunile culturale şi diplomatice care au alimentat acest raport şi au contribuit la depășirea momentelor de tensiune şi dificultate mai mare. Şi aceste contacte s-au structurat la nivel instituțional în folosul ambelor părţi.

Am venit să-i întăresc pe catolicii japonezi în credinţă, în angajarea lor de caritate faţă de cei nevoiași şi pentru slujirea lor adusă țării ai cărei cetățeni se simt cu orgoliu. Ca națiune, Japonia este deosebit de sensibilă la suferința celor mai puţin norocoși şi a persoanelor cu dezabilități. Motoul vizitei mele este „A proteja fiecare viaţă”, recunoscând demnitatea sa inviolabilă şi importanţa de a arăta solidaritate şi sprijin fraților noştri şi surorilor noastre în faţa oricărei necesități. O experienţă foarte emoționantă a acestui lucru am trăit-o ascultând istoriile persoanelor lovite de triplul dezastru şi m-au înduioșat dificultățile prin care au trecut.

Mergând pe urmele predecesorilor mei, vreau să-l implor pe Dumnezeu şi să invit toate persoanele de bunăvoință să continue să promoveze şi să favorizeze toate medierile descurajatoare necesare pentru ca niciodată, în istoria omenirii, să nu se mai repete distrugerea făcută de bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Istoria ne învaţă că toate conflictele dintre popoare şi naţiuni, chiar şi cele mai grave, pot găsi soluții valabile numai prin dialog, singura armă demnă de ființa umană şi capabilă să garanteze o pace durabilă. Sunt convins de necesitatea de a înfrunta problema nucleară la nivel multilateral, promovând un proces politic şi instituțional în măsură să creeze un consens şi o acțiune internațională mai ample.

O cultură de întâlnire şi dialog – caracterizată de înţelepciune, viziune şi lărgime de orizont – este esențială pentru a construi o lume mai dreaptă şi fraternă. Japonia a recunoscut importanţa de a promova contacte personale în sectoarele instruirii, culturii, sportului şi turismului, știind că acestea pot să contribuie mult la armonie, la dreptate, la solidaritate şi la reconciliere, care sunt cimentul construcției păcii. Putem vedea un exemplu evident al acestui lucru în spiritul olimpic, care unește sportivi din toată lumea într-o competiție care nu se bazează în mod necesar pe rivalitate ci pe căutarea excelenței. Sunt sigur că Jocurile Olimpice şi Paralimpice, care se vor ține anul viitor în Japonia, vor folosi ca stimulent pentru a face să crească un spirit de solidaritate care să depășească granițele naţionale şi regionale şi să caute binele întregii noastre familii umane.

În aceste zile am apreciat din nou patrimoniul cultural prețios pe care Japonia, în decursul multor secole de istorie, a fost în măsură să-l dezvolte şi să-l ocrotească, şi valorile religioase şi morale profunde care caracterizează această cultură antică. Raportul bun dintre diferitele religii nu este esenţial numai pentru un viitor de pace, ci şi pentru a pregăti generațiile prezente şi viitoare să valorizeze principiile etice care folosesc ca bază pentru o societate cu adevărat dreaptă şi umană. Cu cuvintele din Documentul despre Fraternitatea Umană, pe care l-am semnat cu marele imam de Al-Azhar în februarie, preocuparea noastră comună faţă de viitorul familiei umane ne determină să „asumăm cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; cunoașterea reciprocă drept metodă şi criteriu”.

Niciun vizitator al Japoniei nu poate să nu admire frumusețea naturală a acestei țări, exprimată de-a lungul secolelor de poeții şi artiștii săi, şi simbolizată mai ales de imaginea florilor de cireș. Totuşi, delicatețea florii de cireș ne aminteşte de fragilitatea casei noastre comune, supusă nu numai dezastrelor naturale ci şi avidității, exploatării şi devastării realizate de om. Când comunităţii internaționale îi este greu să respecte propriile angajamente pentru a proteja creația, tinerii, tot mai mulţi, sunt cei care vorbesc şi cer decizii curajoase. Tinerii ne provoacă să considerăm lumea nu ca o posesie de exploatat, ci ca o moștenire prețioasă de transmis. Din partea noastră „lor le datorăm răspunsuri adevărate, nu cuvinte goale; fapte, nu iluzii” (Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creației 2019).

În acest sens, o abordare integrală pentru protejarea casei noastre comune trebuie să ia în considerare şi ecologia umană. O angajare pentru protejare înseamnă a înfrunta prăpastia crescândă dintre bogaţi şi săraci, într-un sistem economic global care permite câtorva privilegiați să trăiască în bogăţie în timp ce majoritatea populaţiei mondiale trăieşte în sărăcie. Cunosc preocuparea pentru promovarea de diferite programe pe care guvernul japonez le realizează în această privință şi vă încurajez să continuați în formarea unei crescânde conștiințe a coresponsabilității între naţiuni. Demnitatea umană trebuie să fie în centrul oricărei activități sociale, economice şi politice; trebuie promovată solidaritatea inter-generațională şi, la toate nivelurile vieţii comunitare, trebuie demonstrată preocupare pentru cei care sunt uitaţi şi excluși. Mă gândesc îndeosebi la tineri, care adesea se simt oprimați în faţa dificultăților creșterii, precum şi la persoanele bătrâne şi singure care suferă de izolare. Ştim că, până la urmă, civilizația unei naţiuni sau a unui popor nu se măsoară după puterea sa economică ci după atenţia pe care o dedică nevoiașilor, precum şi după capacitatea de a deveni rodnici şi promotori ai vieţii.

Acum când vizita mea în Japonia se îndreaptă spre încheiere, exprim încă o dată recunoștința mea pentru invitaţia pe care am primit-o, pentru ospitalitatea cordială cu care m-aţi însoţit şi pentru generozitatea tuturor celor care au contribuit la rezultatul său fericit. Şi propunându-vă aceste gânduri, doresc să vă încurajez în eforturile voastre pentru a da formă unei ordini sociale tot mai capabile să protejeze viaţa, tot mai respectuoase faţă de demnitatea şi de drepturile membrilor familiei umane. Asupra voastră şi asupra familiilor voastre şi asupra tuturor în slujba cărora sunteți puși invoc belșugul binecuvântărilor divine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.