Categorii

Călătoria Apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Thailanda şi Japonia (19-26 Noiembrie 2019)

Mesaj despre armele nucleare

Atomic Bomb Hypocenter Park, Nagasaki

Duminică, 24 noiembrie 2019

Iubiți fraţi şi surori!

Acest loc ne face mai conștienți de durerea şi de oroarea pe care ca fiinţe umane suntem în stare să ne-o provocăm. Crucea bombardată şi statuia Sfintei Fecioare Maria, descoperită recent în catedrala din Nagasaki, ne amintesc încă o dată oroarea de nedescris îndurată în propriul trup de victime şi de familiile lor.

Una din dorințele cele mai profunde ale inimii umane este dorința de pace şi stabilitate. Posesia de arme nucleare şi de alte arme de distrugere în masă nu este cel mai bun răspuns la această dorință; mai mult, par s-o pună încontinuu la încercare. Lumea noastră trăieşte dicotomia perversă de a voi să apere şi să garanteze stabilitatea şi pacea pe baza unei false siguranțe sprijinite de o mentalitate de frică şi neîncredere, care ajunge să otrăvească relațiile dintre popoare şi să împiedice orice dialog posibil.

Pacea şi stabilitatea internațională sunt incompatibile cu orice tentativă de a construi pe frica distrugerii reciproce sau pe o amenințare de eliminare totală; sunt posibile numai pornind de la o etică globală de solidaritate şi cooperare în slujba unui viitor modelat de interdependență şi de coresponsabilitate în întreaga familie umană de astăzi şi de mâine.

Aici, în acest oraș, care este martor al consecințelor umanitare şi ambientale catastrofale ale unui atac nuclear, nu vor fi niciodată suficiente tentativele de a ridica glasul împotriva cursei înarmărilor. De fapt, aceasta irosește resurse prețioase care ar putea în schimb să fie utilizate în folosul dezvoltării integrale a popoarelor şi pentru protejarea ambientului natural. În lumea de astăzi, unde milioane de copii şi familii trăiesc în condiții inumane, banii cheltuiți şi averile câștigate pentru a fabrica, a moderniza, a menține şi a vinde armele, tot mai distructive, sunt un atentat continuu care strigă la cer.

O lume în pace, liberă de arme nucleare, este aspirația a milioane de bărbați şi femei în orice loc. A transforma acest ideal în realitate cere participarea tuturor: persoanele, comunitățile religioase, societățile civile, statele care posedă arme nucleare şi cele care nu le posedă, sectoarele militare şi private şi organizațiile internaționale. Răspunsul nostru la amenințarea armelor nucleare trebuie să fie colectivă şi concertată, bazată pe o construire grea dar constantă a unei încrederi reciproce care să frângă dinamica de neîncredere prevalentă actualmente. În 1963, sfântul papa Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in terris, cerând şi interzicerea armelor atomice (cf. nr. 60), a afirmat că o pace internațională adevărată şi durabilă nu se poate sprijini pe echilibrul forțelor militare, ci numai pe încrederea reciprocă (cf. nr. 61).

Este necesar să se strice dinamica neîncrederii care prevalează actualmente şi care face să se riște de a ajunge la demontarea arhitecturii internaționale de control al armamentelor. Asistăm la o erodare a multilateralismului, încă şi mai gravă în faţa dezvoltării noilor tehnologii a armelor; această abordare pare mai curând incoerentă în actualul context marcat de interconexiune şi constituie o situaţie care cere atenţie urgentă precum şi dăruire din partea tuturor liderilor.

Biserica catolică, la rândul său, este angajată în mod irevocabil în decizia de a promova pacea între popoare şi naţiuni: este o datorie faţă de care se simte obligată în faţa lui Dumnezeu şi în faţa bărbaților şi femeilor de pe acest pământ. Nu putem să încetăm niciodată să lucrăm şi să insistăm fără întârziere în sprijinul principalelor instrumente juridice internaționale de dezarmare şi neproliferare nucleară, inclusiv Tratatul despre interzicerea armelor nucleare. În iulie, episcopii din Japonia au lansat un apel pentru abolirea armelor nucleare, şi în fiecare lună august Biserica japoneză celebrează o întâlnire de rugăciune de zece zile pentru pace. Fie ca rugăciunea, căutarea neobosită pentru promovarea de acorduri, insistența asupra dialogului să fie „armele” în care ne punem încrederea precum şi izvorul de inspirație al eforturilor pentru a construi o lume de dreptate şi solidaritate care să furnizeze garanții reale pentru pace.

Având convingerea că o lume fără arme nucleare este posibilă şi necesară, cer liderilor politici să nu uite că acestea nu ne apără de amenințările la adresa siguranței naţionale şi internaționale din timpul nostru. Trebuie luat în considerare impactul catastrofal al folosirii lor din punctul de vedere umanitar şi ambiental, renunțând la întărirea unui climat de frică, neîncredere şi ostilitate, favorizat de doctrinele nucleare. Starea actuală a planetei noastre cere, la rândul său, o reflecţie serioasă asupra modului în care toate aceste resurse ar putea să fie utilizate, cu referință la realizarea complexă şi dificilă a Agendei 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă, deci a ajunge la obiective precum dezvoltarea umană integrală. Este ceea ce a sugerat deja, în 1964, sfântul papă Paul al VI-lea, când a propus să fie ajutați cei mai dezmoşteniţi printr-un Fond Mondial, alimentat cu o parte din cheltuielile militare (cf. Discurs adresat jurnaliștilor, Mumbai, 4 decembrie 1964; Enciclica Populorum progressio, 26 martie 1967, 51).

Pentru toate acestea, rezultă crucial să se creeze instrumente care să garanteze încrederea şi dezvoltarea reciprocă şi să se poată conta pe lideri care să fie la înălțimea circumstanțelor. Misiune care, la rândul său, ne implică şi ne interpelează pe toţi. Nimeni nu poate să fie indiferent în faţa durerii a milioane de bărbați şi femei care şi astăzi continuă să lovească conștiințele noastre; nimeni nu poate să fie surd la strigătul fratelui care cheamă din rana sa; nimeni nu poate să fie orb în faţa ruinelor unei culturi incapabile să dialogheze.

Vă cer să ne unim în rugăciune în fiecare zi pentru convertirea conștiințelor şi pentru triumful unei culturi a vieţii, a reconcilierii şi a fraternității. O fraternitate care să ştie să recunoască şi să garanteze diferențele în căutarea unui destin comun.

Știu că unii din cei prezenți aici nu sunt catolici, dar sunt sigur că toţi putem să ne însușim rugăciunea pentru pace atribuită sfântului Francisc de Assisi:

Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale:

unde este ură, eu să aduc iubirea;

unde este ofensă, eu să aduc iertarea;

unde este îndoială, eu să aduc credinţa;

unde este disperare, eu să aduc speranţa;

unde este întuneric, eu să aduc lumina;

unde este tristețe, eu să aduc bucuria.

În acest loc al amintirii, care ne impresionează şi nu ne poate lăsa indiferenți, este şi mai semnificativ să ne încredem în Dumnezeu, pentru ca să ne învețe să fim instrumente eficace de pace şi să lucrăm pentru a nu comite aceleași greșeli din trecut.

Fie ca voi şi familiile voastre, şi întreaga națiune, să puteți experimenta binecuvântările prosperității şi armoniei sociale!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.