Categorii

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Panama cu ocazia celei de-A XXXIV-A Zi Mondială A Tineretului (23-28 ianuarie 2019)

Întâlnirea cu autorităţile, cu Corpul Diplomatic şi cu reprezentanţii societăţii

Palacio Bolivar – Ministerul Afacerilor Externe, joi, 24 ianuarie 2019

Domnule preşedinte,

Doamnă vicepreşedinte,

Stimate autorităţi,

Doamnelor şi domnilor!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cuvintele dumneavoastră de bun-venit şi pentru invitaţia dumneavoastră respectuoasă de a vizita această naţiune. În persoana dumneavoastră doresc să salut şi să mulţumesc întregului popor panamez care, de la Darién până la Chiriquí şi Bocas del Toro, a făcut un efort inestimabil pentru a primi atâţia tineri care provin din toate părţile lumii. Mulţumim pentru că ne-aţi deschis uşile casei.

Încep pelerinajul meu în acest loc istoric unde Simón Bolívar – aşa cum tocmai a amintit domnul preşedinte – a afirmat că „dacă lumea ar trebui să-şi aleagă capitala, istmul Panama ar fi semnalat pentru acest destin măreţ”, şi i-a convocat pe liderii din timpul său pentru a făuri visul unificării Patriei Mari. O convocare care ne ajută să înţelegem că popoarele noastre sunt capabile să creeze, să făurească şi mai ales să viseze o patrie mare care să ştie şi să poată primi, respecta şi îmbrăţişa bogăţia multiculturală a fiecărui popor şi culturi. Urmând această inspiraţie putem contempla Panama ca un ţinut de convocare şi ca un ţinut de vis.

  1. Panama este un ţinut de convocare

Aşa l-a manifestat Congresul Amficţionic şi aşa îl manifestă şi astăzi venirea a mii de tineri care poartă cu ei dorinţa şi voinţa de a se întâlni şi de a celebra.

Ţara voastră, prin poziţia sa privilegiată, reprezintă un loc strategic nu numai pentru regiune, ci pentru întreaga lume. Punte între oceane şi pământ natural de întâlniri, Panama, ţara cea mai strâmtă din tot continentul american, este simbol al sustenabilităţii care se naşte din capacitatea de a crea legături şi alianţe. Această capacitate distinge inima poporului panamez.

Fiecare dintre voi ocupă un loc special în construcţia naţiunii şi este chemat să facă în aşa fel încât acest ţinut să-şi poată îndeplini vocaţia sa de a fi ţinut de convocare şi de întâlniri; acest lucru implică hotărârea, angajarea şi munca zilnică pentru ca toţi locuitorii din acest teritoriu să aibă oportunitatea de a se simţi actori ai propriului destin, ai destinului familiilor lor şi al întregii naţiuni. Este imposibil de gândit viitorul unei societăţi fără participarea activă – şi nu numai nominală – a fiecăruia dintre membrii săi, în aşa fel încât demnitatea să fie recunoscută şi garantată prin accesul la instruire de calitate şi promovarea unei munci demne. Aceste două realităţi sunt în măsură să ajute la recunoaşterea şi valorizarea genialităţii şi dinamismul creativ al acestui popor şi, în acelaşi timp, sunt cel mai bun antidot împotriva oricărui tip de tutelare care pretinde să restrângă libertatea şi supune sau neglijează demnitatea de cetăţeni, în special aceea a celor mai săraci.

„Geniul” propriu al acestor ţinuturi este marcat de bogăţia popoarelor sale native: Bribri, Buglé, Emberá, Kuna, Nasoteribe, Ngäbe şi Waunana , care au mult de spus şi de amintit pornind de la cultura şi viziunea lor despre lume: spre ei se îndreaptă salutul meu şi recunoştinţa mea. Şi nu încetează să fie un semn de speranţă faptul că această Zi a Tineretului a început în urmă cu o săptămână cu Ziua Tinerilor din Popoarele Indigene şi Ziua Tinerilor de Descendenţă Africană. Vă salut de aici şi vă mulţumesc pentru că aţi făcut acest prim pas al acestei Zile Mondiale a Tineretului. A fi ţinut de convocare implică a celebra, a recunoaşte şi a asculta specificul fiecăruia dintre aceste popoare şi al tuturor bărbaţilor şi femeilor care formează faţa panameză şi a şti să se ţeasă un viitor deschis la speranţă, pentru că suntem capabili să apărăm binele comun mai presus de interesele câtorva sau în slujba câtorva numai atunci când există hotărârea fermă de a împărtăşi cu dreptate propriile bunuri.

Noile generaţii, cu bucuria lor şi entuziasmul lor, cu libertatea, sensibilitatea şi capacitatea lor critică, cer de la adulţi, dar în special de la toţi cei care deţin un rol de conducere în viaţa publică, să aibă o conduită conformă cu demnitatea şi autoritatea pe care o au şi care le-a fost încredinţată lor. Este o invitaţie de a trăi cu austeritate şi transparenţă, în responsabilitatea concretă faţă de alţii şi faţă de lume; o invitaţie de a trăi o viaţă care să demonstreze că slujirea publică este sinonim cu onestitatea şi dreptatea şi contrariul oricărei forme de corupţie. Ei cer o angajare în care toţi – începând de la cei care ne declarăm creştini – să avem curajul de a construi „o politică autentic umană” (Constituţia pastorală Gaudium et spes, 73), care să pună persoana în centru ca inimă a toate; şi asta determină la crearea unei culturi de transparenţă mai mare între guverne, sectorul privat şi toată populaţia, aşa cum spune acea rugăciune frumoasă pe care voi o aveţi pentru patrie: „Pâinea cea de toate zilele dă-ne-o: ca s-o putem mânca în casa noastră şi cu sănătatea demnă de fiinţe umane”.

  1. În afară de a fi ţinut de convocare, Panama este un ţinut de vise

În aceste zile Panama nu numai că va fi amintit drept centru regional sau punct strategic pentru comerţ şi pentru tranzitul de persoane; se va transforma într-un „hub” al speranţei. Punct de întâlnire unde tineri care provin din cele cinci continente, plini de vise şi speranţe, vor celebra, se vor întâlni, se vor ruga şi vor reînsufleţi dorinţa şi angajarea de a crea o lume mai umană. În acest mod vor sfida vederile mioape pe rază scurtă care, seduse de resemnare, de lăcomie, sau prizoniere ale paradigmei tehnocratice, cred că singurul drum posibil trece prin „jocul competitivităţii”, al speculaţiei şi „al legii celui mai puternic, unde cel puternic îl mănâncă pe cel mai slab” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 53), închizând viitorul unei noi perspective pentru omenire. Oferind ospitalitate viselor acestor tineri, astăzi Panama devine ţinut de vise care sfidează atâtea certitudini din timpul nostru şi creează orizonturi vitale, care indică o nouă consistenţă continuării cu o privire nouă, respectuoasă şi plină de compasiune faţă de alţii. În acest timp vom fi martori ai deschiderii de noi canale de comunicare şi de înţelegere, de solidaritate, de creativitate şi ajutor reciproc; canale pe măsura omului care să dea impuls angajării şi să rupă anonimatul şi izolarea în vederea unui mod nou de a construi istoria.

O altă lume este posibilă, ştim asta, şi tinerii ne invită să ne implicăm în construirea sa pentru ca visele să nu rămână ceva efemer sau eteric, pentru ca să dea impuls unui pact social în care toţi să poată avea oportunitatea de a visa o zi de mâine: şi dreptul la viitor este un drept uman.

În acest orizont par să ia trup cuvintele lui Ricardo Miró, care, cântând patriei atât de iubite, spunea: „Pentru că văzându-te, o, patrie, s-ar spune / că te-a format voinţa divină / pentru ca sub soarele care te luminează / să se unească în tine întreaga omenire” (Patria de mis amores).

Vă reînnoiesc mulţumirea mea pentru tot ceea ce aţi făcut – mai ales dumneavoastră, domnule preşedinte – pentru ca această întâlnire să fie posibilă şi vă exprim din nou dumneavoastră, domnule preşedinte, tuturor celor prezenţi şi celor care ne urmăresc prin mijloacele de comunicare, urările mele cele mai bune pentru o reînnoită speranţă şi bucurie în slujirea binelui comun.

Sfânta Maria La Antigua să binecuvânteze şi să ocrotească Panama!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.