Categorii

Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc în Bulgaria şi Macedonia de Nord (5-7 mai 2019)

Întâlnirea cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic, Piaţa Atanas Burov (Sofia), Duminică, 5 mai 2019

Domnule preşedinte,

Domnule prim ministru,

Iluştri membri ai corpului diplomatic,

Stimate autorităţi,

Reprezentanţi ai diferitelor confesiuni religioase,

Iubiţi fraţi şi surori,

Christos vozkrese!

Sunt bucuros să mă aflu în Bulgaria, loc de întâlnire între multiple culturi şi civilizaţii, punte între Europa de est şi cea de sud, poartă deschisă spre orientul apropiat; o ţară în care se înfig rădăcini creştine antice, care alimentează vocaţia de a favoriza întâlnirea fie în regiune fie în comunitatea internaţională. Aici diversitatea, respectând particularităţile specifice, este văzută ca o oportunitate, o bogăţie, şi nu ca motiv de contrast.

Salut cordial autorităţile Republicii şi le mulţumesc pentru invitaţia adresată mie de a vizita Bulgaria. Mulţumesc domnului preşedinte pentru expresiile respectuoase pe care mi le-a adresat primindu-mă în această istorică piaţă care poartă numele statistului Atanas Burov, care a îndurat rigorile unui regim care nu putea accepta libertatea de gândire.

Trimit cu respect salutul meu Sanctităţii Sale patriarhul Neofit – pe care îl voi întâlni peste puţin timp –, mitropoliţilor şi episcopilor din Sfântul Sinod şi tuturor credincioşilor din Biserica ortodoxă. Adresez un salut afectuos episcopilor, preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi tuturor membrilor Bisericii catolice, pe care vin să-i întăresc în credinţă şi să-i încurajez în drumul lor zilnic de viaţă şi mărturie creştină.

Adresez salutul meu cordial creştinilor din celelalte comunităţi ecleziale, membrilor comunităţii ebraice şi credincioşilor din islam şi reafirm cu voi „convingerea fermă că adevăratele învăţături ale religiilor invită să rămânem ancoraţi în valorile păcii; să susţinem valorile cunoaşterii reciproce, a fraternităţii umane şi a convieţuirii comune” (Document despre fraternitatea umană, Abu Dhabi, 4 februarie 2019). Profităm de ospitalitatea pe care poporul bulgar ne-o oferă pentru ca fiecare religie, chemată să promoveze armonia şi înţelegerea, să ajute creşterea unei culturi şi a unui ambient impregnate de respectul deplin faţă de persoana umană şi faţă de demnitatea sa, instaurând legături vitale între civilizaţii, sensibilităţi şi tradiţii diferite şi refuzând orice violenţă şi constrângere. În acest mod se vor înfrânge cei care caută cu orice mijloc s-o manipuleze şi s-o instrumentalizeze.

Vizita mea de astăzi vrea să se lege în mod ideal cu aceea făcută de sfântul Ioan Paul al II-lea în mai 2002 şi se desfăşoară în amintirea recunoscătoare a prezenţei la Sofia, timp de circa un deceniu, a delegatului apostolic de atunci, monseniorul Angelo Giuseppe Roncalli. Acesta a purtat mereu în inimă sentimente de recunoştinţă şi de profundă stimă faţă de naţiunea voastră, până acolo încât a afirmat că, oriunde ar fi mers, casa sa ar fi fost mereu deschisă, fără a fi nevoie să spună dacă e catolic sau ortodox, ci numai: frate din Bulgaria (cf. Omilia, 25 decembrie 1934). Sfântul Ioan al XXIII-lea a lucrat neobosit pentru a promova colaborarea fraternă între toţi creştinii şi cu Conciliul al II-lea din Vatican, convocat şi prezidat de el în prima sa fază, a dat mare impuls şi incisivitate dezvoltării raporturilor ecumenice.

Pe urma acestor evenimente providenţiale, începând din 1968 – aşadar de cincizeci de ani – o delegaţie oficială bulgară, compusă din cele mai înalte autorităţi civile şi ecleziastice, face în fiecare an o vizită în Vatican cu ocazia sărbătorii sfinţilor Ciril şi Metodiu. Ei au evanghelizat popoarele slave şi au fost la originea dezvoltării limbii şi culturii lor şi mai ales a roadelor abundente şi durabile de mărturie creştină şi de sfinţenie.

Să fie binecuvântaţi sfinţii Ciril şi Metodiu, co-patroni ai Europei, care cu rugăciunile lor, cu geniul lor şi truda lor apostolică unanimă sunt exemplu şi rămân, la distanţă de peste un mileniu, inspiratori ai dialogului rodnic, ai armoniei, ai întâlnirii fraterne dintre Biserici, state şi popoare! Fie ca exemplul lor strălucitor să ridice numeroşi imitatori şi în zilele noastre şi să facă să apară noi parcursuri de pace şi de înţelegere!

Acum, în această perioadă istorică, la treizeci de ani de la sfârşitul regimului totalitar care îngrădea libertatea şi iniţiativele, Bulgaria a ajuns să înfrunte consecinţele emigraţiei, petrecută în ultimele decenii, a peste două milioane de concetăţeni ai săi în căutarea de noi oportunităţi de muncă. În acelaşi timp Bulgaria – ca atâtea alte ţări din bătrânul continent – trebuie să se confrunte cu ceea ce poate să fie considerată ca o nouă iarnă: cea demografică, ce a coborât ca o cortină de ger pe o aşa de mare parte a Europei, consecinţă a unei diminuări a încrederii faţă de viitor. Aşadar, scăderea numărului de naşteri, însumându-se la fluxul migrator intens, a comportat depopularea şi abandonarea atâtor sate şi oraşe. În afară de asta, Bulgaria a ajuns să se confrunte cu fenomenul celor care caută să intre în interiorul graniţelor sale, pentru a scăpa de războaie şi conflicte sau de mizerie, şi încearcă să ajungă în orice mod în zonele mai bogate din continentul european, pentru a găsi noi oportunităţi de existenţă sau pur şi simplu un refugiu sigur.

Domnule preşedinte,

Cunosc angajarea cu care guvernanţii din această ţară, de mulţi ani, se străduiesc să creeze condiţii pentru ca, mai ales tinerii, să nu fie constrânşi să emigreze. Aş vrea să vă încurajez să continuaţi pe acest drum, să faceţi orice efort pentru a promova condiţii favorabile pentru ca tinerii să poată investi energiile lor proaspete şi să programeze viitorul lor personal şi familial, găsind în patrie condiţii care să permită o viaţă demnă. Şi vouă, care cunoaşteţi drama emigraţiei, îmi permit să vă sugerez să nu închideţi ochii, inima şi mâna – aşa cum este în tradiţia voastră – celui care bate la uşile voastre.

Ţara voastră s-a remarcat mereu ca o punte între est şi vest, capabilă să favorizeze întâlnirea între culturi, etnii, civilizaţii şi religii diferite, care de secole au convieţuit aici în pace. Dezvoltarea Bulgariei, şi economică şi civilă, trece în mod necesar prin recunoaşterea şi valorizarea acestei caracteristici specifice. Fie ca această ţară, delimitată de marele fluviu Dunărea şi de malurile Mării Negre, făcută fertilă de munca umilă a atâtor generaţii şi deschisă la schimburile culturale şi comerciale, integrată în Uniunea Europeană şi de legăturile solide cu Rusia şi Turcia, să ofere fiilor săi un viitor de speranţă.

Dumnezeu să binecuvânteze Bulgaria, să o păstreze paşnică şi primitoare şi să o facă prosperă şi fericită!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.