Categorii

Bulgaria, preşedintele episcopilor: „Papa va găsi un ţinut de pace”

În Bulgaria convieţuiesc, în manieră paşnică, diferite credinţe. Este suficient să se facă o plimbare în centrul Sofiei pentru a ne da seama că în societatea locală catedrala ortodoxă şi cea catolică, sinagoga şi moscheea sunt locuri înrădăcinate. Diecezele catolice sunt trei: două de rit latin, dieceza de Sofia-Plovdiv şi cea de Nicopoli, şi exarhatul apostolic pentru credincioşii de rit oriental care cuprinde teritoriul întregii ţări. La 1 ianuarie a intrat în vigoare legea cu privire la culte care de fapt discriminează minorităţile religioase şi nu ţine în consideraţie „contribuţia însemnată pentru dezvoltarea societăţii bulgare” adusă de Biserica catolică. Asta afirmă monseniorul Christo Proykov, exarh apostolic şi preşedinte al episcopilor bulgari, care explică la Vatican Insider aşteptările pentru vizita pontifului din 5-7 mai care include şi etapa din Macedonia.

Monseniore Proykov, care este starea de sănătate a Bisericii din Bulgaria pe care papa Francisc o va vizita peste câteva zile?

Catolicii sunt prezenţi în Bulgaria de circa 500 de ani şi de-a lungul secolelor au oferit o contribuţie însemnată: prima istorie a Bulgariei a fost scrisă de arhiepiscopul Peatr Bogdan; prima tipografie a fost întemeiată de un alt episcop, Filip Stanislavov. După perioada dură a regimului comunist, Biserica catolică din Bulgaria şi-a revenit lent: au venit vocaţiile locale la preoţie şi tinerii noştri participă cu entuziasm la ZMT pentru a se simţi parte din Biserica universală. Desigur, şi aici vin secularismul, relativismul, problemele societăţilor occidentale… Ca Biserică încercăm să propunem o mărturie evanghelică concretă cu viaţa noastră zilnică.

Ce atenţii puneţi în aplicare din punct de vedere pastoral?

Pastoraţia din Bulgaria este diferită de cea din marile ţări catolice, în sensul că este predat catehismul în parohii şi nu în şcoli. Suntem convinşi că fundamentele solide ale familiei creştine şi educaţia copiilor, mai întâi acasă şi după aceea în parohie, sunt o garanţie pentru viitorul Bisericii catolice din Bulgaria. Nu lipsesc şi cererile de botez din partea persoanelor adulte: diferiţi atei doresc să-l întâlnească pe Domnul în bisericile noastre.

Ce înseamnă a fi o minoritate religioase?

Înseamnă a fi puţini dar dincolo de dificultăţi sunt şi avantaje. Într-o comunitate mică, oamenii se cunosc mai mult şi sunt mai uniţi. Din păcate, fiind o minoritate, avem resurse limitate şi atunci ne bazăm pe ajutorul de la fraţii noştri din străinătate.

Eforturile întreprinse pe drumul ecumenic au repercusiuni asupra populaţiei?

În Bulgaria de multe secole convieţuiesc în pace ortodocşi, catolici, musulmani, evrei şi armeni. În ţara noastră nu avem niciun delict pe fond religios. În centrul Sofiei se poate vedea alături de catedrala ortodoxă, catedrala catolică şi, la cinci sute de metri, sinagoga şi moscheea. Pentru populaţie ecumenismul, dialogul şi toleranţa sunt parte din viaţa zilnică; pentru marile sărbători religioase vecinii de diferite confesiuni se salută reciproc şi se invită acasă. Bulgaria este una din puţinele ţări din lume care nu i-a predat pe evreii săi naziştilor în timpul celui de-al doilea război mondial. Apoi ecumenismul nu este misiunea noastră: depinde de lucrarea Duhului Sfânt, noi suntem numai instrumente slabe în mâinile sale.

Sunteţi preocupaţi pentru efectele legii cu privire la culte?

Legea a intrat în vigoare de la 1 ianuarie  2019. În timp ce în Ddl erau multe texte discriminatorii, amendamentele adoptate sunt acceptabile, ba chiar, după părerea noastră, sunt unele paragrafe pozitive. Rămâne discriminator faptul că confesiunile religioase sunt tratate pe baza numărului de credincioşi: acest lucru într-un anumit sens se repercutează asupra minorităţilor, între care Biserica catolică. Statul se angajează să aloce un ajutor fix pentru Biserica ortodoxă şi pentru musulmani, pe locul doi cât priveşte numărul de credincioşi, în timp ce celorlalţi va fi destinat un ajutor variabil. Fiind catolici în Bulgaria dorinţa noastră este să fim trataţi ca o confesiune cu o prezenţă istorică ce a furnizat o contribuţie însemnată pentru dezvoltarea societăţii bulgare.

În faţa multelor provocări sociale, ce face sau ce poate să facă Biserica catolică?

După intrarea Bulgariei în UE, standardul de viaţă a crescut: a venit o anumită bunăstare. Însă mulţi tineri au emigrat în străinătate, lăsând familiile lor. Bulgaria în statistici constituie ţara cea mai săracă din UE; bătrânii, uneori singuri cu pensii de 50 de euro pe lună, sunt foarte vulnerabili. Din păcate ca Biserică resursele noastre sunt limitate, dar încercăm să facem posibilul. Avem Caritas care acoperă aproape tot teritoriul şi este recunoscută de autorităţi ca un partener de prim nivel: oferă un ajutor migranţilor, mamelor necăsătorite, neputincioşilor, celor fără casă, etc. Se creează şi firme sociale. Apoi, în diferite parohii au apărut iniţiative în favoarea celor din urmă: bucătării pentru cei săraci şi pentru familiile numeroase, mâncare caldă şi haine pentru migranţi.

De Luciano Zanardini

(După Vatican Insider, 2 mai 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.