Categorii

Bucuria este tăria voastră. Întâlnirea papei cu un grup de capucini

„Bucuria este tăria voastră”. Este o invitaţie şi, în acelaşi timp, un program de viaţă, cel pe care papa Francisc l-a încredințat celor 73 de fraţi minori capucini din provincia de Marche, întâlniți în dimineața de joi 10 octombrie, în salonul mic de la Aula „Paul al VI-lea”. Un colocviu cordial, impregnat de fraternitate şi de simplitate, care a fost ritmat de câteva întrebări adresate pontifului.

Papa a vorbit înainte de toate despre chemarea lui Dumnezeu, amintind că El cheamă în mod diferite şi în modalități diferite. Şi face asta invitând în fiecare timp la convertire, care este o alegere puternică, o decizie care îl implică pe consacrat şi îl duce înainte pe calea vieţii. Unul din riscurile care se pot întâlni, dacă nu ne lăsăm implicați şi puși în discuție de Dumnezeu, este „aciditatea religioasă”, din care derivă nefericirea. Consacrații devin astfel „colecționari de nedreptăți”, conform atitudinii tipice a celui care se simte mereu victimă şi cade apoi în plângeri continue. Sfânta Tereza a lui Isus, a amintit papa în această privință, le avertiza pe călugăriţe cu privire la ispita de a se considera obiect al nedreptăților. Este vorba despre „acțiune plângăcioasă”, o atitudine care trebuie contrastată tocmai cu convertirea. Aşadar, a intra în comunitate înseamnă a ne pregăti să trecem de la convertire la convertire, pentru că asta induce la umilinţă.

După aceea a subliniat din nou importanţa de a vorbi nerecurgând la adjective ci cu teologia substantivelor, aşa cum indică şi spiritul franciscan.

O altă temă tratată a fost misionaritatea, temă de care se leagă lipsa de vocaţii. Cu consacrarea, a spus pontiful, nu trebuie să se mai gândim la noi înșine ci să trăim ca martori. Desigur, nu trebuie să facem prozelitism, ci să-l predicăm pe Isus mai mult cu existenţa decât cu cuvintele, aşa cum le recomanda fraților săi chiar Francisc de Assisi. Nu întâmplător, chiar şi sfinții contemporani ca Tereza de Calcutta s-au bucurat în viaţă de un respect unanim, din partea credincioșilor şi a necredincioșilor, tocmai grație mărturiei lor. De aceea papa i-a invitat pe capucini să ofere această mărturie cu blândeţe dar mai ales cu sărăcie, care trebuie să fie trăită în concret, fără a uita că diavolul intră tocmai prin buzunare, adică prin lipsa de coerență cu votul de sărăcie. Ea, spunea Ignațiu de Loyola, trebuie să fie „mamă şi zid” al vieţii călugărești.

Francisc a avertizat cu privire la mondenitatea în care alunecă uneori Biserica. Spiritul monden face rău Bisericii, aşa încât Isus, în rugăciunea sa, îi cere Tatălui să nu-i îndepărteze din lume ci de spiritul lumii care ruinează totul şi provoacă falsitate. Pentru a contrasta acest rău este nevoie de umilinţă. O altă ispită pentru Biserică este clericalismul, fiu al mondenității. Asta riscă să-i transforme pe păstori din slujitori în stăpâni. De aceea, este nevoie, a subliniat pontiful, să se redescopere şi să se reia structura de slujire în cadrul comunităţii ecleziale.

După aceea papa i-a invitat pe capucini să trăiască Regula lor cu naturalețe, acceptându-i pe alţii şi respectându-i. Comuniunea fraternă se realizează desigur, nu se creează în mod artificial. Ea este un har al Duhului Sfânt şi se hrănește cu iertare. În această privință, Francisc a vorbit despre milostivire. Dumnezeu, a amintit el, nu încetează niciodată să ierte; eventual noi suntem cei care încetăm să cerem iertare. Pontiful a amintit în această privință două exemple: primul este cel al unui bătrân capucin care trăia la Buenos Aires, care, gândindu-se la iertarea şi la dezlegarea acordată atâtor credincioşi care stăteau la rând la confesionalul său, îndepărta îndoiala că a fost prea milostiv mergând în faţa altarului şi spunându-i lui Isus că El însuși i-a dat exemplul; al doilea este cel al personajului părintelui Felice reprezentat de Alessandro Manzoni în „Logodnicii”, semn al unei milostiviri concrete între nevoiași şi păcătoşi.

În cuvintele papei a răsunat şi îndemnul de a redescoperi compasiunea şi capacitatea de a plânge. Apoi, n-a lipsit o referință la nevoia de a evangheliza Europa, care din „mamă” a devenit „bunică” şi nu mai reușește să genereze fii în credinţă. Tinerele Biserici pot să ajute bătrânul continent să înflăcăreze din nou jarul credinţei care încă mai ard. Este suficient să se ia în considerare mărturia atâtor femei filipineze care lucrează în slujba familiilor mai înstărite. Sunt alese cu funcţii şi îndatoriri foarte precise, însă în dialogul lor cotidian cu copiii şi cu tinerii din aceste familii de fapt se transformă în catehete.

În sfârşit, pontiful a încheiat întâlnirea lăsându-le capucinilor misiunea de a demara procese de mărturie faţă de tinerii care sunt admirați de spiritul franciscan şi deschid în faţa carismei bucuriei şi a simplității pe care exemplul sfântului Francisc îl oferă în orice timp.

Superiorul provincial, fratele Sergio Lorenzini, în numele tuturor fraților i-a mulțumit papei pentru că a vizita de două ori Marche, şi îndeosebi Camerino şi populațiile care suferă după cutremur, amintind şi că în 2028 se vor celebra cinci sute de ani de la întemeierea ordinului şi că la Camerino a fost deschis primul convent capucin. După aceea i-a prezentat papei câteva daruri, primul dintre toate un tablou, operă a unui artist din Marche, în care este reprezentată panorama orașului Camerino: sub coline, schițate cu culorile caracteristice ale zonei locale, sunt reprezentați câţiva fraţi, surori clarise şi persoane care au pierdut casele lor la cutremur. Intenția este aceea de a aminti vizita papei în localitatea lovită de seism. După aceea a fost dăruită pontifului o sculptură care provine din Benin, învăluită de eșarfă din regiunea Wolaita, în Etiopia, două țâri africane unde capucinii sunt prezenți. Papa le-a oferit două cărți: Fraților mei preoţi, care conține scrisoarea scrisă preoţilor cu ocazia celei de-a 160-a aniversări a morții sfântului paroh de Ars; volumul episcopului Marcello Semeraro, cu titlul A asculta şi a îngriji inima; şi publicațiile lui Emiliano Antenucci Chi calunnia uccide [Cel care calomniază ucide] şi Non sparlare degli altri [Nu vorbi rău despre alţii].

(După L’Osservatore Romano, 11 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.