Categorii

Botezul Domnului – Ciclul A – Lectio

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

 

Duhule Sfânt, mă dăruiesc ţie.

Ia-mă în stăpânire,

condu-mă în toate şi fă ca să trăiesc

ca fiu al lui Dumnezeu,

ca mădular al lui Isus Cristos

şi ca acela care, fiind născut din tine, îţi aparţine,

şi trebuie să fie însufleţit, stăpânit

şi condus de tine. Amin.

 

Sfântul Ioan Eudes

 

TEXTUL BIBLIC:  Matei 3,13-17

Isus este botezat

(Mc 1,9-11; Lc 3,21-22)

Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan încerca să-l oprească spunându-i:

— Eu am nevoie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?

Răspunzând, Isus i-a zis:

— Lasă acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea.

Atunci el l-a lăsat. După ce a fost botezat, Isus a ieşit îndată din apă. Şi iată că s-au deschis cerurile şi l-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind deasupra lui. Şi iată, a fost un glas din ceruri care spunea: «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea».

1 – LECTURA: Ce spune textul?

 

Pr. William Segura

 

Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…

Unde a venit Isus? Pentru ce Ioan nu voia să-l boteze pe Domnul? Ce s-a întâmplat după botez?

Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…

Textul în contextul său: Odată prezentate originea lui Isus (capitolul 1) şi copilăria sa (capitolul 2), Matei ne relatează vestirea Împărăţiei cerurilor de către Isus (capitolul 3), capitol în care ne aflăm. Acest capitol începe cu predica lui Ioan Botezătorul (3,1-12), pentru a continua cu botezul lui Isus în Iordan administrat de către Ioan.

Împărţirea textului: a) Venirea lui Isus la Iordan (3,13); b) refuzul lui Ioan de a-l boteza (3,14); c) răspunsul lui Isus şi acceptul lui Ioan (3,15); d) reacţia cerului în faţa botezului lui Isus şi coborârea Duhului Sfânt asupra lui (3,16); e) glasul din cer care îl proclamă Fiul său iubit şi invită la ascultarea lui (3,17).

Evanghelistul îl introduce pe cititor în experienţa activităţii lui Isus şi în mesianismul său. Domnul părăseşte Galileea, intră în lumea fiinţelor umane şi se solidarizează cu ele aşezându-se în rândul celor care primesc botezul lui Ioan. Ioan recunoaşte măreţia Învăţătorului, încearcă să-l convingă că trebuie să fie invers, însă El îl convinge cu diferite argumente. Se cuvine să împlinim toată dreptatea, adică să se împlinească propiectul lui Dumnezeu făcând dreptatea sa, planul său se realizează prin milostivire, supunere, umilinţă şi solidaritate cu lipsurile omenirii, dându-le noi speranţe.

În faţa acestor atitudini interne ale lui Isus, care, fără îndoială, putea să vadă în adâncul inimii mulţimii care asista la botezul lui Ioan, Dumnezeu reacţionează trimiţând asupra Lui pe Duhul Sfânt, acelaşi care îl va conduce pe parcursul întregului său drum de adevăr şi dreptate în concepţia sfântului Matei. Predica lui Ioan (3,7-12) este orientată spre sfârşit şi cu rigoare. Acţiunea lui Isus ne aminteşte începutul creaţiei şi un nou început în persoana sa. Duhul Sfânt acţionează din nou în favoarea omenirii.

Glasul din cer, care nu se adresează lui Isus, ci celor care se află lângă el, de vreme ce spune „acesta este” şi nu „tu eşti”, vrea să îndrepte privirea noastră numai spre El şi spre acţiunile sale simbolice. În El Dumnezeu se face prezent în mijlocul omenirii, „acesta este alesul meu”, este Emanuel (1,23), Isus este Dumnezeu mereu cu noi (28,20). Este necesar să luăm la cunoştinţă încotro să ne îndreptăm privirea, chiar mai mult pe cine „să ascultăm”, pe Domnul, alesul lui Dumnezeu.

Evanghelia descumpăneşte şi va face asta mereu în aceeaşi manieră; la fel ce i s-a întâmplat lui Ioan ni se întâmplă astăzi: eu ar trebui să fiu botezat de tine şi tu vii le mine?  Da, Dumnezeu se revelează în mijlocul omenirii, nu în templul din Ierusalim, nu în faţa marilor slujitori ai Cuvântului, ci printre păcătoşi, cei care au nevoie de adevăr şi de dreptatea împlinită. Şi face asta în tăcere, amestecându-se cu ei, fiind unul în plus, arătând că prezenţa lui Dumnezeu se revelează în situaţiile cele mai deprimate, în realitatea păcatului.

Încă o dată, este Veste Bună pentru toţi, în special pentru păcătoşi. Dumnezeu este lângă ei, se amestecă şi se solidarizează cu ei, merge să-i caute acolo unde se află ei (Iordan), le revelează identitatea sa (Fiu al lui Dumnezeu), ei au spre cine să îndrepte privirea şi auzul (alesul meu) şi nu se va îndepărta de lângă ei (Emanuel până la sfârşitul timpurilor).

2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?

Pentru meditaţie luăm cuvintele Papei Francisc la Audienţa Generală din 11 septembrie 2013:

„Şi Biserica ne dăruieşte viaţa de credinţă la Botez: acela este momentul în care ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu, momentul în care ne dăruieşte viaţa lui Dumnezeu, ne naşte ca mamă. Dacă mergeţi la Baptisterul de la Sfântul Ioan din Lateran, lângă catedrala Papei, în interior există o inscripţie latină care spune mai mult sau mai puţin aşa: «Aici se naşte un popor de neam divin, născut de Duhul Sfânt care fecundează aceste ape; Mama Biserica îi naşte pe fiii săi în aceste valuri». Acest lucru ne face să înţelegem un lucru important: faptul că facem parte din Biserică nu este un fapt exterior şi formal, nu înseamnă a completa o hârtie pe care ne-o dau, ci este un act interior şi vital; nu aparţinem Bisericii aşa cum se aparţine unei societăţi, unui partid sau oricărei alte organizaţii. Legătura este vitală, ca aceea pe care o avem cu propria mamă, pentru că, aşa cum afirmă sfântul Augustin, «Biserica este realmente mamă a creştinilor» (De moribus Ecclesiae, I, 30, 62-63: PL 32, 1336)… Data Botezului este data naşterii noastre în Biserică, data în care mama noastră Biserica ne-a născut!”.

Acum să ne întrebăm:

Sunt recunoscător Bisericii pentru că m-a născut la credinţă prin intermediul Botezului? Iubesc Biserica aşa cum iubesc o mamă, ştiind că trebuie s-o iubesc inclusiv cu defectele sale?

3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?

CU TINE VREAU, DOAMNE,

Să ajung şi să cobor la apele Iordanului pentru a simţi că Dumnezeu cheamă mereu

dincolo de dificultăţile drumului.

CU TINE VREAU, DOAMNE,

Să părăsesc comoditatea casei mele, a prietenilor şi treburilor,

pentru a mă angaja un pic în ceea ce Evanghelia

are nevoie de mâinile mele şi de efortul meu.

CU TINE VREAU, DOAMNE,

Să reînnoiesc Botezul meu cam prăfuit prin trecerea timpului.

Să reînsufleţesc Botezul meu cam amorţit.

Să întăresc Botezul meu uneori slab şi adormit.

CU TINE VREAU, DOAMNE,

Să reînnoiesc, să ridic, să entuziasmez şi să îmbunătăţesc,

să stimulez şi să alimentez, să revitalizez şi să întăresc

ceea ce într-o zi, prin puterea Duhului,

m-a făcut fiu al lui Dumnezeu, membru al poporului său,

fiu al Bisericii, martor al Împărăţiei tale:

BOTEZUL

Amin.

Javier Leoz

4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

După botez, Tatăl revelează că timpul a sosit

Mulţumim, Doamne, pentru că ni-l arăţi pe Fiul tău!

5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

 

Prin botez devenim mădulare ale trupului lui Cristos, acest sacrament ne invită să reînnoim mereu întâlnirea noastră cu Domnul.

Cunoşti şi sărbătoreşti data Botezului tău? Recunoşti că Isus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Asculţi glasul Domnului în viaţa ta?

«Prin Botez creştinul a început configurarea sa cu Cristos care după aceea, prin acţiunea lui Dumnezeu şi

fidelitatea omului, trebuie să crească până ajunge la vârsta perfectă a plinătăţii lui Cristos»

Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.