Categorii

Botezul Domnului – Anul C

Is 40,1-5.9-11; Tit 2,11-14; 3,4-7; Lc 3,15-16.21-22

De multe ori când ne confruntăm cu durerea şi cu nedreptăţile vieţii, ne cuprinde îndoiala: de ce viaţa e atât de dură? Unde este Dumnezeu în aceste momente? Ce sens are să mă străduiesc să trăiesc corect? Entuziasmul nostru, propunerile noastre bune, dintr-odată se sting şi ne simţim fragili, singuri, adânciţi într-o realitate confuză şi crudă care ne apare fără sens.

Astăzi sărbătorim Botezul Domnului nostru Isus Cristos în râul Iordan, iar lecturile propuse spre meditare ne amintesc că Dumnezeu îşi manifestă nemărginita iubire faţă de oameni prin Fiul său. Astăzi putem vedea cum sărbătoarea Crăciunului se luminează şi se completează. După sărbătoarea Crăciunului, în care Isus se face cunoscut păstorilor, şi după sărbătoarea Epifaniei, în care acelaşi Isus se descoperă magilor, astăzi celebrăm o altă descoperire făcută de către Tatăl ceresc omenirii întregi: Isus nu mai este copil, ci om matur, aflat la începutul misiunii sale de evanghelizare, şi Tatăl ceresc vrea să-l descopere lumii prin cuvintele venite din cer: ,,Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria”. Prin aceste cuvinte ni se revelează iarăşi dumnezeirea lui Isus: el este Mesia, Salvatorul, după cum reiese şi din spusele sfântului Ioan Botezătorul. Este Emanuel, Dumnezeu cu noi, în orice situaţie şi condiţie de viaţă. Îi facem loc lui Cristos în viaţa noastră?

În Evanghelia de astăzi, interogat de mulţime, Ioan Botezătorul indică modul în care Dumnezeu doreşte să-l ajute pe om: dăruindu-i Duhul său prin Cristos. Nu mai dă doar precepte sau reguli de viaţă, ci o forţă care se naşte din modul diferit de a privi realitatea şi de a o înţelege cu Duhul lui Dumnezeu, de a citi viaţa cu ochii săi şi de a vorbi limbajul său de iubire. Să ne lăsăm, aşadar, luminaţi de harurile sale. Prin intermediul Duhului Sfânt înţelegem valoarea semnelor şi a realităţii profunde a lui Cristos, mărturisită de glasul Tatălui, şi, prin această adeziune de credinţă, participăm la viaţa divină.

În Cristos, care se supune la un act public de căinţă, primind botezul în râul Iordan, vedem solidaritatea Sfintei Treimi cu istoria umană. Cu toate împotrivirile creaturii, Dumnezeu, creatorul a toate, nu se distanţează de omenirea păcătoasă, dimpotrivă, îl trimite pe Fiul său, ca să se identifice cu ea, în afară de păcat, şi s-o mântuiască. Prin acest act penitenţial, Isus, fiind fără păcat, nu mărturiseşte păcatele sale, ci le mărturiseşte pe ale noastre şi ne invită să ne îndreptăm viaţa lăsându-ne călăuziţi de Duhul Sfânt.

El, om adevărat şi Dumnezeu adevărat, Fiul preaiubit al Tatălui, devine fratele nostru, pentru ca şi noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare, pentru a-l putea întâlni pe Tatăl, ne revine obligaţia să ne angajăm să-l cunoaştem mai bine pe Cristos de care ne-a legat profund botezul nostru. Sfântul Grigore, episcop de Nazianz, spunea: ,,Cristos este luminat prin botez: să trăim împreună cu el! Cristos este botezat: să coborâm împreună cu el, ca să putem urca împreună cu el”.

Omul are nevoie de botez, ca să iasă din apă şi din Duh renăscut la o viaţă nouă, să devină un om nou; astfel, să poată să valorifice darurile primite din mila divină şi să lucreze inspirat de Duhul Sfânt.

Într-un sat modest trăia o bunică foarte săracă. Avea doar câţiva cartofi în oala în care îşi prepara mâncarea de fiecare zi. Ani de zile se hrănise astfel, dar nu se plângea nimănui. Într-o zi, a fost vizitată de un ziarist care se interesa de cazurile celor mai săraci oameni din regiunea respectivă pentru a realiza un articol. A observat sărăcia şi nevoia din căsuţa bunicii şi îl cuprinse mila. Intrând în vorbă cu ea, a întrebat-o dacă are rude şi copii. ,,Da”, răspunse ea. ,,Am un frate care este medic în America!” ,,Şi nu vă scrie? Ar fi putut face ceva pentru dumneavoastră”, continuă discuţia ziaristul. ,,Îmi scrie” spuse bătrâna. ,,Îmi scrie în fiecare lună şi îmi trimite în fiecare plic fotografii: odată una, altă dată două sau chiar trei”. Apoi aduse o cutie de carton plină cu dolari. Bătrâna avea un frate care o făcuse bogată, dar, din neştiinţă sau, mai bine zis, din neglijenţă, se hrănea doar cu câţiva cartofi.

Din păcate, şi pentru mulţi creştini, asemenea bunicii din exemplul relatat, Botezul este ca un pachet primit, dar care, din cauza preocupărilor cotidiene, riscă să rămână nedeschis şi uitat într-un colţ al vieţii noastre. Am primit din partea lui Cristos, fratele nostru, acest mare dar al credinţei, suntem în posesia lui, însă nu ştim ce comoară preţioasă conţine.

Sărbătoarea Botezului lui Isus este o invitaţie de a descoperi misterul nostru de fii adoptivi ai lui Dumnezeu, mister ascuns de multe ori sub spoiala slăbiciunii şi a indiferenţei noastre. Suntem fiii lui Dumnezeu, însă din cauza preocupărilor noastre nu reuşim să conştientizăm aceasta. Ce trebuie să facem? Cum trebuie să acţionăm?

În prima lectură, profetul Isaia ne invită să ne revizuim viaţa şi să îndreptăm căile vieţii noastre pregătind venirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ştie că viaţa omului e plină de uneltiri şi de durere. Dar, prin gura profetului, ne îndeamnă să nu ne temem şi să privim plini de încredere la el, care ,,vine cu putere” şi care, ca un bun păstor, este dispus să aibă grijă cu răbdare de turma sa. Dumnezeu, pe care ni-l vesteşte profetul Isaia, este un Dumnezeu care vine în întâmpinare, care nu poate părăsi poporul său, este un Dumnezeu care împarte tuturor iubirea sa şi care dăruieşte încontinuu iertarea din care se nasc bucuria şi speranţa. Însă este nevoie de deschiderea omului către Dumnezeu. Avem curajul să ne lăsăm găsiţi de Dumnezeu? Darurile lui Dumnezeu vor deveni adevărate şi active în noi numai în clipa în care vom fi disponibili să colaborăm cu Duhul pe care l-am primit la Botez.

Sfântul apostol Paul, în scrisoarea adresată lui Tit, ne invită să răspundem şi noi la iubire cu iubire. În acest sens, spune şi Papa Benedict al XVI-lea, în scrisoarea Deus caritas est, ,,Dumnezeu este cel dintâi care ne-a iubit şi continuă să fie primul care ne iubeşte. Să lăsăm, aşadar, să înmugurească iubirea sa şi în noi”. Numai că răspunsul nostru la darul lui Dumnezeu asumă chipul unei angajări responsabile care face un drum moral precis. ,,Să părăsim păcatul şi să trăim în cumpătare, în dreptare şi în pietate, aşteptând fericirea de care sperăm că ne vom bucura când va veni Cristos”.

Botezul lui Isus ne invită să ne gândim cu seriozitate la viaţa nouă dumnezeiască primită în ziua Botezului: suntem fii ai luminii, suntem chemaţi ca lumina primită la Botez să strălucească în jurul nostru. Să-i cerem Duhului Sfânt să ne călăuzească paşii, pentru a fi mereu la înălţimea chemării noastre de fii ai lui Dumnezeu.

Vino, Duhule Preasfânt,

Şi trimite pe pământ,

Cu iubire, raza ta.

Tu ne-ajută-n munca grea

Şi ne scapă pururea

De dureri şi de nevoi.

Luminează sufletul

Şi înalţă cugetul

Fiecărui credincios. Amin.

Eugen ROBU

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.