Categorii

Biserica ortodoxă rusă cere să se amâne conciliul din Creta

Biserica-Ortodoxa-RusaConciliul din Creta programat de la 19 la 26 iunie, pentru a se desfăşura în datele prevăzute – şi stabilite prin decizia unanimă a tuturor – dacă se va ţine vor participa la el zece dintre cele paisprezece Biserici ortodoxe. De fapt nu va lua parte Biserica rusă, cu patriarhul de Moscova, Kiril, care singur are jurisdicţie asupra a peste jumătate dintre creştinii din ortodoxie. Vestea a venit în seara zilei de luni 13 iunie de la Moscova. Sinodul extraordinar al Bisericii ortodoxe ruse s-a reunit şi a decis ce este de făcut după renunţările din ultimele zile, aderând la cererea de amânare prezentate deja de alţii. În lipsa acestei amânări, ruşii nu vor lua parte la conciliu.

„Toate Bisericile trebuie să participe la conciliul panortodox – a declarat mitropolitul Hilarion Alfeyev, şef al Departamentului pentru Relaţii Externe al Patriarhiei ruse – şi numai în acest caz deciziile luate de conciliu vor fi legitimate”. Însă mitropolitul a încercat să minimalizeze dificultăţile: „Situaţia nu este catastrofală, este o situaţie obişnuită”.

Este cunoscut că tendinţa Bisericii din Moscova este aceasta, adică cererea de a amâna conciliul, primul al tuturor Bisericilor ortodoxe după peste o mie de ani, în pregătire de peste cincizeci de ani. Mitropolitul Hilarion, deja duminică 12 iunie după liturghie a spus că mai degrabă „este mai bine de amânat” întâlnirea decât „să se facă lucrurile în grabă”.

„În cursul a 55 de ani de pregătire a Conciliului panortodox, am vorbit despre faptul că acesta trebuie să fie un factor de unitate a Bisericii, şi în orice caz n-ar trebui să provoace diviziuni”, a subliniat Hilarion. „Dacă noi considerăm că pregătirea nu este completată şi că unele probleme încă n-au fost clarificate, este mai bine de amânat acest Conciliu decât să se facă lucrurile în grabă, şi îndeosebi fără participarea a numeroase Biserici locale. Nu poate să fie un Conciliu panortodox, dacă nu participă o Biserică locală sau alta”, a afirmat el.

Prima renunţare la Conciliu a fost anunţată de Biserica bulgară la care s-au unit şi cea sârbă – apoi întoarsă – şi Patriarhia de Antiohia, aceasta din urmă din cauza chestiunii dificile care o desparte de cea de Ierusalim datorită jurisdicţiei teritoriale asupra Qatarului. Biserica georgiană a vorbit despre „piedici” în calea participării sale, în timp ce este cunoscută şi contrarietatea călugărilor de la Muntele Athos. Nemulţumirile se concentrează asupra textelor câtorva documente pe care conciliul va trebui să le discute şi să le promulge, între care cel referitor la raportul ortodocşilor cu celelalte confesiuni creştine. Criticile cer modificări şi amânarea conciliului însuşi, ipoteză care a avut opoziţia Patriarhiei ecumenice de Constantinopol, responsabilă cu organizarea evenimentului din Creta.

În realitate renunţările au reprezentat o surpriză, dat fiind faptul că, aşa cum este obiceiul în Bisericile ortodoxe, orice decizie în privinţa conciliului, a datelor, a modalităţilor de desfăşurare şi a textelor de discutat, toate deciziile au fost luate mereu unanim de liderii sau de reprezentanţii Bisericilor. De ce calendarul a fost mai întâi aprobat de toţi şi apoi pus în discuţie? Atunci cui se datorează răzgândirile, care au contribuit ca să arate lumii o faţă a ortodoxiei ca o realitate foarte dezbinată în interiorul său? Nu este exclus ca un rol semnificativ să-l fi jucat chiar Patriarhia de Moscova.

Biserica din punct de vedere numeric, economic şi structural mai puternică are şi o caracterizare naţională puternică şi o legătură de fier cu preşedinţia rusă. Acelaşi lucru se poate spune despre alte Biserici acum îndoielnice cu privire la participare, care oricum menţin legături solide cu cea rusă. Nu este exclus că la Moscova nu s-a voit să se dea prea multă importanţă rolului lui Bartolomeu, patriarhul ecumenic de Constantinopol, care se bucură de un primat de onoare asupra întregii ortodoxii, dar care este numeric mai slabă şi mai ales trăieşte într-o realitate de creştinism minoritar în marea ţară islamică, Turcia de astăzi. Şi totuşi tocmai în această slăbiciune se află forţa Patriarhiei de Constantinopol, cu figuri luminoase, precum Atenagora în anii Cincizeci şi Şaizeci care a dat un impuls extraordinar drumului ecumenic al creştinilor, moştenire continuată astăzi de Bartolomeu, sub conducerea căruia Patriarhia a ştiut să vorbească lumii şi să asume un rol de autoritate morală recunoscut.

Duminică, Hilarion a spus şi că decizia rusă era „foarte importantă şi de aceasta va depinde în mare parte destinul Bisericii ortodoxe: ori vom trăi în pace şi înţelegere cu celelalte Biserici locale ori vom trăi în conflicte, dispute şi discuţii”. „Ştim că în istoria Bisericii a acţionat mereu şi va acţiona Duhul Sfânt – a încheiat el – şi credem că Duhul Sfânt ne va indica decizia corectă”. La sfârşit decizia a fost pentru nu. Au învins conflictele, disputele şi răzgândirile. În timp ce Bartolomeu dorea ca toate îndoielile, contrastele şi discuţiile să fie aduse în cadrul dezbaterii conciliare.

Va trebui să se aştept dezvoltări pentru a şti ce se va întâmpla acum. De la Constantinopol este comunicat că întâlnirea din 19 iunie de la Creta rămâne fixată: fiind o întâlnire stabilită de toţi, nu poate să fie numai patriarhul Bartolomeu cel care să-i decidă amânarea. Va fi un început de discuţie şi de lucru, începutul unui proces şi al unui parcurs lung, cu speranţa ca Bisericile hotărâte astăzi să nu participe la el să poată revedea în viitor poziţiile lor.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 13 iunie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.