Categorii

Biserica glas al indigenilor în comunitatea internațională. A noua congregație generală

Papa şi Sinodul se roagă pentru Ecuador: aşa s-a deschis a doua săptămână de lucrări ale adunării speciale pentru Amazonia. A noua congregație generală, dezvoltată în dimineața de luni, 14 octombrie, a început, ca de obicei, cu recitarea orei a treia – omilia a fost ținută de arhiepiscopul columbian de Florencia, monseniorul Omar de Jesús Mejía Giraldo – la sfârşitul căreia Francisc i-a invitat pe cei 179 de părinți reuniţi în aula Sinodului să recite un Bucură-te Marie pentru a încredinţa Fecioarei populațiile din ţara latinoamericană. „Să recomandăm Mamei noastre – a spus el în spaniolă – pe fraţii ecuadorieni care au murit în zilele trecute, care au fost răniți, persecutați şi închiși: Ea să aducă pace şi să-i însoțească în acest moment de mare suferinţă, mai ales în rândul indigenilor din Ecuador”.

Moderată de preşedintele delegat de rând, cardinalul peruvian Barreto Jimeno, dezbaterea a atins numeroase teme, relansând unele deja reieșite în cursul congregațiilor precedente. Printre altele, a revenit propunerea venită din adunare de a institui un observator eclezial internațional cu privire la încălcarea drepturilor umane ale populațiilor amazoniene pentru a da răspunsuri concrete şi tempestive la strigătul lor de durere. În acest sens, Biserica este chemată să-şi facă auzit glasul. Şi reprezentanțele pontificale pot să desfășoare un rol esenţial la guvernele şi instituţiile internaționale cu scopul de a promova instanțele comunităţilor indigene, mai ales cu privire la drepturile lor la pământ, la apă, la pădure.

La această chemare s-a unit un nou apel pentru ca țările industrializate să exprime solidaritate mai mare faţă de țările mai fragile, şi datorită faptului că modelele de dezvoltare ale celor dintâi provoacă un nivel mai mare de poluare. În acest sens, ei trebuie să se angajeze să promoveze o tranziție spre modele circulare de economie care respectă înțelepciunea şi practicile locale.

Părinţii au repropus imaginea Sinodului drepte kairós, timp de har. Un timp în care Biserica se pune în ascultare, în atitudine empatică, şi merge alături de popoarele originare din păduri: periferii geografice şi existențiale care au primit darul de a contempla zilnic acel fiat, primul cuvânt rostit de Dumnezeu. De fapt, creația este o „Biblie verde” care îl dezvăluie pe Creator şi care în celebrarea sacramentelor angajarea ecologică îşi are fundamentul său cel mai profund.

În faţa diminuării sensibile a comunităţilor călugărești din regiune – aşa cum se întâmplă în statul Pará din Brazilia unde trece de la o pastoraţie „de prezență” la una „de vizită” – adunarea a îndemnat congregațiile călugărești să recupereze entuziasmul misionar. În acelaşi timp trebuie oferită o formare constantă şi drumuri de catecumenat centrate nu numai pe cărțile de studiu ci şi pe experienţa concretă în contact direct cu cultura locală. De fapt, a asuma o faţă amazoniană înseamnă a înţelege semne şi simboluri proprii ale acestor popoare şi a împărtăși o optică de dialog şi interculturalizare, încurajând aprofundarea unei „teologii india”, pentru ca liturgia să răspundă tot mai mult la cultura locală. Asta implică un dinamism în ieșire, aşa cum se întâlnește deja în unele zone din Amazonia: sunt multe exemplele de prezență pastorală care are ca scop să-i încurajeze pe indigeni, uitaţi de lume, să ia în mână frâiele destinului lor. Însă să nu se cedeze niciodată în faţa tentației unei evanghelizări bazate exclusiv pe programe asistențiale. În acest context, Biserica este chemată să facă faţă provocărilor puse, pe de o parte, de proliferarea sectelor religioase şi, pe de altă parte, de cultura relativistă proprie a țărilor industrializate.

Din mărturiile părinţilor a reieșit încă o dată fizionomia regiunii amazoniene ca o lume multietnică, multiculturală şi multireligioasă, unde multe „semințe ale Cuvântului” au încolțit deja şi dau rod. A fost considerată de dorit crearea unui ecosistem de comunicare eclezială pan amazoniană care să fie reflexie a interconexiunii a întregii omeniri. Ideea este aceea de a țese nu atât o rețea de cabluri, ci de persoane umane. Marile dificultăți de mobilitate în regiunea vecină cer de fapt cu urgență o mai mare eficacitate şi capilaritate a mijloacelor de comunicare socială. În acelaşi timp, trebuie ajutate popoarele să citească în mod critic informația difuzată în mod superficial de unele mass-media, demascând orice formă de manipulare, distorsionare sau spectaculare.

În orice caz, este fundamentală prezența: nu numai a preoţilor şi episcopilor, ci şi a colaboratorilor laici, bărbați şi femei. Un animator – fie el catehet, lector, diacon, slujitor extraordinar al Euharistiei, ocupat cu îngrijirea bolnavilor – exercită preoția sa baptismală atunci când asumă o atitudine de slujire şi nu de putere sau dominare. Colaboratoare prețioase ale misiunii Bisericii în Amazonia sunt mai ales femeile, de neînlocuit în îngrijirea samariteană, în păzirea şi îi tutelarea vieţii.

Cât priveşte domeniul educației, a fost scoasă în evidență urgenţa de a transmite credinţa, de a-i motiva pe tineri să construiască propriul proiect de viaţă, de a promova tutelarea casei comune, de a se opune plăgii traficului de persoane, de a contrasta analfabetismul şi abandonul școlar. Noile generații trebuie să fie ajutate să integreze cunoștințele ancestrale cu științele cele mai moderne, în aşa fel încât ambele să concureze la „buna trăire”. Sub acțiunea Duhului, cum Petro et sub Petro, Biserica este așadar determinată la o convertire într-o optică amazoniană, pentru a întreprinde fără frică un discernământ şi o reflecţie despre tema preoției, fără a neglija ipoteza de a hirotoni persoane căsătorite dar fără a întuneca vreodată valoarea celibatului. De fapt, trebuie ținut cont mereu de suferinţele populațiilor care nu pot să celebreze Euharistia datorită lipsei de preoţi sau care primesc trupul lui Cristos numai o dată sau de două ori pe an. În această privință, a fost sugerată o reflecţie despre o eventuală actualizare a scrisorii apostolice Ministeria quaedam a lui Paul al VI-lea şi a fost propusă şi introducerea de diaconi şi diaconese permanente indigene, care prin slujirea Cuvântului să ajute populațiile locale să înțeleagă mai bine textele sacre.

Apoi, din adunare a fost propusă ideea de a crea comunităţi creştine eco-interculturale deschise la dialogul inter-instituţionale şi interreligios, care să învețe noi stiluri de viaţă orientate spre îngrijirea casei comune. Companiile petroliere şi industriile care exploatează lemnul – a fost denunțarea părinţilor – dăunează ambientului şi amenință existenţa popoarelor. De fapt, indigenii nu scot niciun profit din extragerea resurselor, forestiere şi miniere, ale pământurilor lor. Deci trebuie demascată cu forță corupția răspândită care alimentează inegalități şi nedreptăți. Şi marea amenințare constituită de traficul de droguri, cu toate complicitățile care îl alimentează, trebuie contrastată în mod hotărât.

A găsit spațiu în intervenții şi tema suveranității alimentare: fiecare popor are dreptul de a alege ce să cultive, ce să mănânce şi cum să garanteze accesul la mâncare respectând ecosistemele. O parte relevantă a biodiversității agroalimentare în Amazonia este încă necunoscută şi a fost păstrată până acum tocmai grație populațiilor locale. Ea – este apelul Sinodului – nu poate să fie exploatată numai de câţiva şi sustrasă de la majoritatea oamenilor, aşa cum se întâmplă în domeniul medico-sanitar, unde folosirea de plante şi principii active îmbogățește numai multinaționalele farmaceutice fără ca poporul să scoată vreu beneficiu.

La briefingul care a urmat în Sala de Presă a Sfântului Scaun au intervenit doi prelați – Carlo Verzeletti, episcop de Castanhal din Brazilia; şi José Ángel Divassón Cilveti, salezian, fost vicar apostolic de Puerto Ayacucho, în Venezuela – şi doi laici: canadiana Josianne Gauthier, secretară generală de la Alianța Catolică Internațională a Agențiilor de Dezvoltare (CIDSE); şi venezueleanul José Gregorio Díaz Mirabal, din poporul curripaco, preşedinte al Congresului Organizațiilor Indigene Amazoniene (COICA).

(După L’Osservatore Romano, 15 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.