Categorii

Audienţă jubiliară (12 martie 2016)

Audienta-12032016Milostivire şi slujire

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Ne apropiem de sărbătoarea Paştelui, mister central al credinţei noastre. Evanghelia lui Ioan – aşa cum am ascultat – relatează că înainte de a muri şi de a învia pentru noi, Isus a făcut un gest care s-a sculptat în amintirea discipolilor: spălarea picioarelor. Un gest neaşteptat şi tulburător, până acolo încât Petru nu voia să-l accepte. Aş vrea să mă opresc asupra cuvintelor finale ale lui Isus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? […] Aşadar, dacă eu, Domnul şi învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora” (13,12.14). În acest mod Isus le indică discipolilor săi slujirea drept cale de parcurs pentru a trăi credinţa în El şi a da mărturie despre iubirea sa. Isus însuşi a aplicat sieşi imaginea „Slujitorului lui Dumnezeu” folosită de profetul Isaia. El, care este Domnul, se face slujitor!

Spălând picioarele apostolilor, Isus a voit să reveleze modul de a acţiona al lui Dumnezeu faţă de noi şi să dea exemplul „poruncii noi” (In 13,34) de a ne iubi unii pe alţii aşa cum El ne-a iubit, adică dându-şi viaţa pentru noi. Acelaşi Ioan scrie asta în Prima Scrisoare: „În aceasta am cunoscut iubirea: el şi-a dat viaţa pentru noi. La fel şi noi trebuie să ne dăm vieţile pentru fraţi […]. Copii, să nu iubim numai cu vorba sau cu limba, ci cu fapta şi adevărul” (3,16.18).

Deci, iubirea este slujirea concretă pe care o dăm unii altora. Iubirea nu sunt cuvinte, sunt fapte şi slujire; o slujire umilă, făcută în tăcere şi în ascuns, aşa cum însuşi Isus a spus: „să nu ştie stânga ta ceea ce face dreapta ta” (Mt 6,3). Ea comportă a pune la dispoziţie darurile pe care Duhul Sfânt ni le-a oferit, pentru ca să poată creşte comunitatea (cf. 1Cor 12,4-11). În afară de asta, se exprimă în împărtăşirea bunurilor materiale, pentru ca nimeni să nu fie în nevoie. Acesta al împărtăşirii şi al dedicării pentru cel care este în nevoie este un stil de viaţă pe care Dumnezeu îl sugerează şi multor necreştini, drept cale de umanitate autentică.

În sfârşit, să nu uităm că spălând picioarele discipolilor şi cerându-le să facă la fel, Isus ne-a invitat şi să mărturisim reciproc lipsurile noastre şi să ne rugăm unii pentru alţii pentru a şti să ne iertăm din inimă. În acest sens, amintim cuvintele sfântului episcop Augustin când scria: „Să nu se ruşineze creştinul să facă ceea ce a făcut Cristos. Pentru că atunci când trupul se apleacă până la picioarele fratelui, şi în inimă se aprinde, sau dacă era deja se alimentează, sentimentul de umilinţă […]. Să ne iertăm reciproc greşelile noastre şi să ne rugăm reciproc pentru păcatele noastre şi astfel într-un fel ne vom spăla picioarele unii altora” (In Joh. 58, 4-5). Iubirea, caritatea este slujire, a-i ajuta pe alţii, a-i sluji pe alţii. Există atâţia oameni care îşi petrec viaţa astfel, în slujirea altora. Săptămâna trecută am primit o scrisoare de la o persoană care îmi mulţumea pentru Anul Milostivirii; îmi cerea să mă rog pentru ea, pentru ca să poată fi mai aproape de Domnul. Viaţa acestei persoane era să-şi îngrijească mama şi fratele: mama la pat, bătrână, lucidă dar nu se poate mişca, iar fratele neputincios, în scaunul cu rotile. Această persoană, viaţa sa, înseamnă a sluji, a ajuta. Şi aceasta este iubire! Când tu uiţi de tine însuţi şi te gândeşti la alţii, aceasta este iubire! Şi cu spălarea picioarelor Domnul ne învaţă să fim slujitori, mai mult: slujitori, aşa cum El a fost slujitor pentru noi, pentru fiecare dintre noi.

Aşadar, iubiţi fraţi şi surori, a fi milostivi ca Tatăl înseamnă a-l urma pe Isus pe calea slujirii. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.