Categorii

Audiența generală de miercuri 9 octombrie 2019

Cateheze despre Faptele Apostolilor: 11. „Un instrument pe care mi l-am ales” (Fap 9,15). Saul, din persecutor ajunge evanghelizator.

Iubiţi fraţi şi surori!

Începând de la episodul uciderii cu pietre a lui Ștefan, apare o figură care, alături de cea a lui Petru, este cea mai prezentă şi incisivă în Faptele Apostolilor: aceea a „unui tânăr, numit Saul” (Fap 7,58). Este descris la început ca unul care aprobă moartea lui Ștefan şi vrea să distrugă Biserica (cf. Fap 8,3); dar după aceea va deveni instrumentul ales de Dumnezeu pentru a vesti neamurilor Evanghelia (cf. Fap 9,15; 22,21; 26,17).

Cu autorizația marelui preot, Saul îi vânează pe creştini şi îi capturează. Voi, care veniţi din unele popoare care au fost persecutate de dictaturi, voi înțelegeți bine ce înseamnă a vâna oameni şi a-i captura. Aşa făcea Saul. Şi asta o face crezând că slujește Legea Domnului. Luca spune că Saul „plănuia amenințare şi crimă împotriva discipolilor Domnului” (Fap 9,1): îl el este un suflu care inspiră moarte, nu viaţă.

Tânărul Saul este reprezentat ca un intransigent, adică unul care manifestă intoleranță faţă de cel care gândeşte altfel decât el, absolutizează propria identitate politică sau religioasă şi îl reduce pe celălalt la dușman potențial de combătut. Un ideolog. În Saul religia se transformase în ideologie: ideologie religioasă, ideologie socială, ideologie politică. Numai după ce a fost transformat de Cristos, atunci va învăța că adevărata bătălie „nu este împotriva sângelui şi a trupului, ci împotriva […] puterilor acestei lumi a întunericului, împotriva duhului răului” (Ef 6,12). Va învăța că nu trebuie combătute persoanele, ci răul care inspiră acțiunile lor.

Condiția furioasă – pentru că Saul era furios – şi conflictuală a lui Saul invită pe fiecare să se întrebe: cum trăiesc viaţa mea de credinţă? Merg în întâmpinarea altora sau sunt împotriva altora? Aparțin unei Biserici universale (buni şi răi, toţi) sau am o ideologie selectivă? Îl ador pe Dumnezeu sau ador formulările dogmatice? Cum este viaţa mea religioasă? Credinţa în Dumnezeu pe care o practic mă face prietenos sau ostil faţă de cel care este diferit de mine?

Luca relatează că, în timp ce Saul este în întregime implicat să extirpe comunitatea creştină, Domnul este pe urmele sale pentru a-i atinge inima şi a-l converti la El. Este metoda Domnului: atinge inima. Cel Înviat ia inițiativa şi i se arată lui Saul pe calea Damascului, eveniment care este relatat de trei ori în cartea Faptele Apostolilor (cf. Fap 9,13-19; 22,3-21; 26,4-23). Prin binomul „lumină” şi „glas”, tipic teofaniilor, Cel Înviat i se arată lui Saul şi îi cere cont de furia sa fratricidă: „Saul, Saul! De ce mă persecuți?” (Fap 9,4). Aici Cel Înviat manifestă că este una cu aceia care cred în El: a lovi un membru al Bisericii înseamnă a-l lovi pe Cristos însuși! Şi cei care sunt ideologi pentru că vor „puritatea” – între ghilimele – Bisericii, îl lovesc pe Cristos.

Glasul lui Isus îi spune lui Saul: „Ridică-te, intră în cetate şi ți se va spune ce trebuie să faci” (Fap 9,6). Însă, odată ridicat în picioare, Saul nu mai vede nimic, a devenit orb, şi din om puternic, autoritar şi independent devine slab, nevoiaș şi dependent de alţii, pentru că nu vede. Lumina lui Cristos l-a străfulgerat şi l-a făcut orb: „Astfel apare şi în exterior ceea ce era realitatea sa interioară, orbirea sa faţă de adevărul, faţă de lumina care este Cristos” (Benedict al XVI-lea, Audiența generală, 3 septembrie 2008).

De la acest „corp la corp” între Saul şi Cel Înviat pornește o transformare care arată „paștele personal” al lui Saul, trecerea sa de la moarte la viaţă: ceea ce era înainte glorie devine „gunoi” de aruncat pentru a dobândi adevăratul câștig care este Cristos şi viaţa în El (cf. Fil 3,7-8).

Paul primeşte Botezul. Botezul marchează astfel pentru Saul, ca pentru fiecare dintre noi, începutul unei vieți noi şi este însoţit de o privire nouă faţă de Dumnezeu, faţă de el însuși şi faţă de ceilalți, care din dușmani devin de acum fraţi în Cristos.

Să-i cerem Tatălui ca să ne facă şi pe noi să experimentăm, aşa cum l-a făcut pe Saul, impactul cu iubirea sa care este singura care poate face dintr-o inimă de piatră o inimă de carne (cf. Ez 11,15), capabilă să primească în ea „acea atitudine care este în Cristos Isus” (Fil 2,5).

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.