Categorii

Audienţa generală de miercuri 8 mai 2019

Cateheză despre călătoria apostolică în Bulgaria şi Macedonia de Nord

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

M-am întors ieri, seara, dintr-o călătorie apostolică de trei zile care m-a condus în Bulgaria şi în Macedonia de Nord. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat harul să fac aceste vizite şi reînnoiesc recunoştinţa mea autorităţilor civile din aceste două ţări care m-au primit cu mare curtoazie şi disponibilitate. Spre episcopi şi spre respectivele comunităţi ecleziale se îndreaptă „mulţumesc”-ul meu cel mai cordial, pentru căldura şi devoţiunea cu care au însoţit pelerinajul meu.

În Bulgaria m-a călăuzit amintirea vie a sfântului Ioan al XXIII-lea, care a fost trimis în acea ţară în 1925 ca vizitator şi apoi delegat apostolic. Animat de exemplul său de bunăvoinţă şi de caritate pastorală, am întâlnit acel popor, chemat să fie punte între Europa Centrală, Orientală şi Meridională; cu motoul „Pacem in terris” i-am invitat pe toţi să meargă pe calea fraternităţii; şi pe această cale, în mod deosebit, am avut bucuria să fac un pas înainte în întâlnirea cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Bulgare, Neofit, şi cu membrii Sfântului Sinod. De fapt, fiind creştini, vocaţia şi misiunea noastră este să fim semn şi instrument de unitate, şi putem să fim astfel, cu ajutorul Duhului Sfânt, preferând ceea ce ne uneşte în loc de ceea ce ne-a despărţit sau încă ne desparte.

Bulgaria actuală este unul din ţinuturile evanghelizate de sfinţii Ciril şi Metodiu, pe care sfântul Ioan Paul al II-lea i-a adăugat la sfântul Benedict ca patroni ai Europei. La Sofia, în maiestuoasa catedrală patriarhală „Sfântul Aleksander Nevkij”, am stat în rugăciune în faţa imaginii sacre a celor doi fraţi sfinţi. Ei, de origine greacă, din Salonic, au ştiut să folosească în mod creativ cultura lor pentru a transmite mesajul creştin popoarelor slave; au inventat un nou alfabet cu care au tradus în limba slavă Biblia şi textele liturgice. Şi astăzi este nevoie de evanghelizatori pasionaţi şi creativi, pentru ca Evanghelia să ajungă la cei care încă n-o cunosc şi să poată iriga din nou ţinuturile în care vechile rădăcini creştine s-au uscat. Cu acest orizont am celebrat de două ori Euharistia cu comunitatea catolică din Bulgaria şi am încurajat-o să fie plină de speranţă şi generatoare. Mulţumesc iar acelui popor al lui Dumnezeu care mi-a demonstrat atâta credinţă şi atâta afect.

Ultimul act al călătoriei în Bulgaria a fost făcut împreună cu reprezentanţii diferitelor religii: am invocat de la Dumnezeu darul păcii, în timp ce un grup de copii purtau făclii aprinse, simbol de credinţă şi de speranţă.

***

În Macedonia de Nord m-a însoţit prezenţa spirituală puternică a sfintei Maici Tereza de Calcutta, care s-a născut la Skopje în 1910 şi acolo, în parohia sa, a primit sacramentele iniţierii creştine şi a învăţat să-l iubească pe Isus. În această femeie, scundă dar plină de forţă graţie acţiunii Duhului Sfânt, vedem imaginea Bisericii din acea ţară şi din alte periferii ale lumii: o comunitate mică ce, cu harul lui Cristos, devine o casă primitoare unde mulţi găsesc odihnă pentru viaţa lor. La Memorialul Maicii Tereza m-am rugat în prezenţa altor lideri religioşi şi a unui numeros grup de săraci, şi am binecuvântat prima piatră a unui sanctuar dedicat ei.

Macedonia de Nord este o ţară independentă din 1991. Sfântul Scaun a încercat să susţină drumul său încă de la începuturi. Cu vizita mea am voit să încurajez mai ales capacitatea sa tradiţională de a găzdui diferite apartenenţe etnice şi religioase; precum şi angajarea sa în a primi şi a ajuta un mare număr de migranţi şi de refugiaţi în timpul perioadei critice din 2015 şi 2016. Acolo este o mare primire, au o inimă mare. Migranţii creează probleme pentru ei, dar îi primesc şi îi iubesc, şi problemele le rezolvă. Acesta este un mare lucru al acestui popor. Aplauze pentru acest popor.

O ţară tânără, Macedonia de Nord, din punct de vedere instituţional; o ţară mică şi care are nevoie să se deschidă la orizonturi ample fără a pierde propriile rădăcini. Pentru aceasta a fost semnificativ ca tocmai acolo să aibă loc întâlnirea cu tinerii. Tineri şi tinere de diferite confesiuni creştine şi chiar de alte religii – de exemplu, musulmani –, toţi uniţi de dorinţa de a construi ceva frumos în viaţă. I-am îndemnat să viseze lucruri mari şi să intre în joc, ca tânără Agneza – viitoarea Maica Tereza – ascultând glasul lui Dumnezeu care vorbeşte în rugăciune şi în trupul fraţilor nevoiaşi. Am rămas impresionat când am mers să vizitez Surorile Maicii Tereza: erau cu săracii şi am rămas impresionat de duioşia evanghelică a acestor femei. Această duioşie se naşte din rugăciune, din adoraţie. Ele îi primesc pe toţi, se simt surori, mame ale tuturor, fac asta cu duioşie. De atâtea ori noi creştinii pierdem această dimensiune a duioşiei, şi când nu este duioşie, devenim prea serioşi, acri. Aceste surori sunt dulci în duioşie şi fac caritatea, dar caritatea aşa cum este, fără a o travesti. În schimb, când se face caritatea fără duioşie, fără iubire, este ca şi cum peste opera de caritate noi aruncăm un pahar cu oţet. Nu, caritatea este bucuroasă, nu este acră. Aceste surori sunt un exemplu frumos. Dumnezeu să le binecuvânteze, pe toate.

În afară mărturiile tinerilor, la Skopje le-am ascultat pe cele ale preoţilor şi ale persoanelor consacrate. Bărbaţi şi femei care şi-au dăruit viaţa lui Cristos. Pentru ei, mai devreme sau mai târziu, vine ispita de a spune: „Doamne, ce este acest mic dar al meu în faţa problemelor Bisericii şi ale lumii?”. De aceea le-am amintit că un pic de drojdie poate face să crească tot aluatul şi un pic de parfum, pur şi concentrat, impregnează cu bună mireasmă tot ambientul.

Este misterul lui Isus-Euharistie, sămânţă de viaţă nouă pentru întreaga omenire. La Liturghia pe care am celebrat-o în piaţa din Skopje, am reînnoit, într-o periferie a Europei de astăzi, miracolul lui Dumnezeu care cu puţine pâini şi peşti, frânte şi împărtăşite, satură foamea mulţimilor. Providenţei sale inepuizabile să încredinţăm prezentul şi viitorul popoarelor pe care le-am vizitat în această călătorie. Şi vă invit pe toţi să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru ca să binecuvânteze aceste două ţări: Bulgaria şi Macedonia de Nord.

[Bucură-te Marie…]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.