Categorii

Audiența generală de miercuri 4 decembrie 2019

Cateheze despre Faptele Apostolilor: 17. „Vegheați asupra voastră şi asupra întregii turme” (Fap 20,28). Slujirea lui Paul la Efes şi luarea de rămas bun de la bătrâni.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Călătoria Evangheliei în lume continuă fără oprire în cartea Faptele Apostolilor şi străbate orașul Efes manifestând toată însemnătatea sa mântuitoare. Grație lui Paul, circa doisprezece bărbați primesc botezul în numele lui Isus şi trăiesc experienţa revărsării Duhului Sfânt care îi regenerează (cf. Fap 19,1-7). Apoi sunt multe minunile care au loc prin intermediul apostolului: bolnavii se vindecă şi cei posedați sunt eliberați (cf. Fap 19,11-12). Asta se întâmplă pentru că discipolul se aseamănă cu Învățătorul său (cf. Lc 6,40) şi îl face prezent comunicând fraților aceeași viaţă nouă pe care a primit-o de la El.

Puterea lui Dumnezeu care intră năvalnic la Efes îl demască pe cel care vrea să folosească numele lui Isus pentru a face exorcisme dar fără a avea autoritatea spirituală pentru a face asta (cf. Fap 19,13-17), şi revelează slăbiciunea artelor magice, care sunt abandonate de un mare număr de persoane care-l aleg pe Cristos şi abandonează artele magice (cf. Fap 19,18-19). O adevărată răsturnare pentru un oraș, ca Efes, care era un centru vestit datorită practicării magiei! Luca subliniază astfel incompatibilitatea dintre credinţa în Cristos şi magie. Dacă-l alegi pe Cristos nu poți recurge la vrăjitor: credinţa este abandonare încrezătoare în mâinile unui Dumnezeu credibil care se face recunoscut nu prin practici oculte ci prin revelație şi cu iubire gratuită. Probabil că vreunul dintre voi îmi va spune: „Ah, da, acest lucru al magiei este ceva vechi: astăzi, cu civilizația creştină asta nu se întâmplă”. Dar fiți atenți! Eu vă întreb: câți dintre voi merg pentru a li se citi în cărți, câți dintre voi merg la ghicitoare care să li se citească în palme sau să li se citească în cărți? Şi astăzi în marile oraşe creştini practicanți fac aceste lucruri. Şi la întrebarea: „Dar cum aşa, dacă tu crezi în Isus Cristos, mergi la vrăjitor, la ghicitoare, la toţi acești oameni?”, răspund: „Eu cred în Isus Cristos însă de deochi merg şi la ei”. Vă rog: magia nu este creştină! Aceste lucruri care se fac pentru a ghici viitorul sau a ghici atâtea lucruri sau a schimba situaţii de viaţă, nu sunt creştine. Harul lui Cristos îți aduce toate acestea: roagă-te şi încredinţează-te Domnului.

Răspândirea Evangheliei la Efes dăunează comerțului argintarilor – o altă problemă – care fabricau statuile zeiței Artemis, făcând dintr-o practică religioasă o adevărată afacere. Cu privire la asta eu vă cer să vă gândiți. Văzând cum scade acea activitate care aducea mulţi bani, argintarii organizează o răscoală împotriva lui Paul, iar creştinii sunt acuzați că au pus în criză categoria argintarilor, sanctuarul lui Artemis şi cultul acestei zeițe (cf. Fap 19,23-28).

După aceea, Paul pleacă de la Efes îndreptându-se spre Ierusalim şi ajunge la Milet (cf. Fap 20,1-16). Aici trimite ca să-i cheme pe bătrânii Bisericii din Efes – prezbiterii: ar fi preoţii – pentru a face o predare a ștafetei „pastorale” (cf. Fap 20,17-35). Suntem la momentele finale ale slujirii apostolice a lui Paul şi Luca ne prezintă discursul său de rămas bun, un soi de testament spiritual pe care apostolul îl adresează celor care, după plecarea sa, vor trebui să conducă acea comunitate din Efes. Şi aceasta este una din paginile cele mai frumoase din cartea Faptele Apostolilor: vă sfătuiesc să luați astăzi Noul Testament, Biblia, capitolul 20 şi să citiți acest rămas bun al lui Paul de la preoţii din Efes şi face asta la Milet. Este un mod pentru a înţelege cum îşi ia rămas bun apostolul precum şi cum trebuie preoţii să-şi ia rămas bun astăzi precum şi cum trebuie să-şi ia rămas bun toţi creştinii. Este o pagină foarte frumoasă.

În partea exortativă, Paul îi încurajează pe responsabilii comunităţii, pe care ştie că-i vede pentru ultima dată. Şi ce le spune? „Vegheați asupra voastră şi asupra întregii turme”. Aceasta este munca păstorului: să vegheze, să vegheze asupra sa şi asupra turmei. Păstorul trebuie să vegheze, parohul trebuie să vegheze, să stea de veghe, preoţii trebuie să vegheze, episcopii, papa trebuie să vegheze. A sta de veghe pentru a păzi turma, precum şi a sta de veghe asupra sieși, a examina conştiinţa şi a vedea cum se îndeplinește această obligație de a veghea. „Vegheați asupra voastră şi asupra întregii turme peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori pentru ca să păstoriți Biserica lui Dumnezeu pe care şi-a dobândit-o cu sângele propriului Fiu” (Fap 20,28): aşa spune sfântul Paul. Episcopilor li se cere apropierea maximă de turmă, răscumpărată de sângele prețios al lui Cristos, şi promptitudinea de a o apăra de „lupi” (v. 29). Episcopii trebuie să fie foarte aproape de popor pentru a-l păzi, pentru a-l apăra; nu dezlipiți de popor. După ce a încredințat această îndatorire responsabililor din Efes, Paul îi pune în mâinile lui Dumnezeu şi îi încredinţează „cuvântului harului său” (v. 32), ferment al oricărei creșteri şi drum de sfințenie în Biserică, invitându-i să lucreze cu propriile mâini, asemenea lui, pentru a nu fi povară altora, pentru a-i ajuta pe cei slabi şi pentru a experimenta că „este mai mare fericire în a da decât în a primi” (v. 35).

Iubiți fraţi şi surori, să-i cerem Domnului să reînnoiască în noi iubirea faţă de Biserică şi faţă de depozitul credinţei pe care ea îl păstrează şi să ne facă pe toţi coresponsabili în păzirea turmei, susținând în rugăciune pe păstori pentru ca să manifeste fermitatea şi duioșia Păstorului Divin.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.