Categorii

Audiența generală de miercuri 15 ianuarie 2020

Cateheze despre Faptele Apostolilor: 20. „Paul îi primea pe toţi cei care veneau la el. El predica împărăția lui Dumnezeu… cu toată îndrăzneala şi nestingherit” (Fap 28,30-31). Detenția lui Paul la Roma şi rodnicia vestirii.

Iubiţi fraţi şi surori!

Încheiem astăzi cateheza despre Faptele Apostolilor, cu ultima etapă misionară a sfântului Paul: adică Roma (cf. Fap 28,14).

Călătoria lui Paul, care a fost un întreg cu aceea a Evangheliei, este dovada că rutele oamenilor, dacă sunt trăite în credinţă, pot să devină spațiu de trecere a mântuirii lui Dumnezeu, prin Cuvântul credinţei care este un ferment activ în istorie, capabil să transforme situațiile şi să deschidă căi mereu noi.

Cu sosirea lui Paul în inima imperiului se termină relatarea din Faptele Apostolilor, care nu se încheie cu martiriul lui Paul, ci cu semănatul îmbelșugat al Cuvântului. Sfârşitul relatării lui Luca, bazat pe călătoria Evangheliei în lume, conține şi recapitulează tot dinamismul Cuvântului lui Dumnezeu, Cuvânt de neoprit care vrea să alerge pentru a comunica tuturor mântuirea.

La Roma, Paul îi întâlnește înainte de toate pe fraţii săi în Cristos, care-l primesc şi-i insuflă curaj (cf. Fap 28,15) şi a căror ospitalitate caldă lasă să ne gândim cât de așteptată şi dorită era sosirea sa. Apoi îi este permis să locuiască pe cont propriu sub custodia militaris, adică fiind prezent un soldat care să-i fie paznic, era la arest la domiciliu. În pofida condiției sale de prizonier, Paul poate să-i întâlnească pe iudeii de vază pentru a explica de ce a ajuns să fie constrâns să facă apel la Cezar şi pentru a le vorbi despre împărăția lui Dumnezeu. El încearcă să-i convingă cu privire la Isus, pornind de la Scripturi şi arătând continuitatea între noutatea lui Cristos şi „speranţa lui Israel” (Fap 28,20). Paul se recunoaște profund evreu şi vede în Evanghelia pe care o predică, adică în vestirea lui Cristos mort şi înviat, împlinirea promisiunilor făcute poporului ales.

După această primă întâlnire informală care are iudei favorabili, urmează una mai oficială în timpul căreia, timp de o zi întreagă, Paul vesteşte împărăția lui Dumnezeu şi încearcă să-i deschidă pe interlocutorii săi la credinţa în Isus, începând „de la legea lui Moise şi de la Profeți” (Fap 28,23). Pentru că nu toţi sunt convinși, el denunţă împietrirea inimii poporului lui Dumnezeu, motiv al condamnării sale (cf. Is 6,9-10), şi celebrează cu pasiune mântuirea națiunilor care se arată în schimb sensibile faţă de Dumnezeu şi capabile să asculte Cuvântul Evangheliei vieţii (cf. Fap 28,28).

În acest moment al narațiunii, Luca încheie lucrarea sa arătându-ne nu moartea lui Paul ci dinamismul predicii sale, al unui Cuvânt care „nu poate fi legat” (2Tim 2,9) – Paul nu are libertatea de a se mișca dar este liber să vorbească deoarece Cuvântul nu poate fi legat – este un Cuvânt gata să se lase semănat cu mâini pline de către apostol. Paul face asta „cu toată îndrăzneala şi nestingherit” (Fap 28,31), într-o casă unde îi primeşte pe cei care vor să primească vestirea împărăției lui Dumnezeu şi să-l cunoască pe Cristos. Această casă deschisă tuturor inimilor care sunt în căutare este imagine a Bisericii care, deşi persecutată, răstălmăcită şi înlănțuită, nu încetează niciodată să primească fiecare bărbat şi fiecare femeie cu inimă maternă pentru a le vesti iubirea Tatălui care s-a făcut vizibilă în Isus.

Iubiți fraţi şi surori, la sfârşitul acestui itinerar, trăit împreună urmând cursa Evangheliei în lume, Duhul să reînsuflețească în fiecare dintre noi chemarea de a fi evanghelizatori curajoși şi bucuroși. Să ne facă şi pe noi capabili, ca pe Paul, să impregnăm casele noastre cu Evanghelia şi să le facă niște cenacole de fraternitate, unde să-l primim pe Cristos viu, care „vine în întâmpinarea noastră în fiecare om şi în fiecare timp” (cf. Prefața a II-a de Advent).

Franciscus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.