Categorii

Audiența generală de miercuri 11 decembrie 2019

Cateheze despre Faptele Apostolilor: 18. „Încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin!” (Fap 26,28). Paul prizonier în faţa regelui Agripa.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

În lectura din Faptele Apostolilor continuă călătoria Evangheliei în lume şi mărturia sfântului Paul este tot mai marcată de sigiliul suferinței. Însă acesta este un lucru care crește cu timpul în viaţa lui Paul. Paul nu este numai evanghelizatorul plin de ardoare, misionarul curajos printre păgâni care dă viaţă la noi comunităţi creştine, ci este şi martorul suferind al Celui Înviat (cf. Fap 9,15-16).

Venirea apostolului la Ierusalim, descrisă la capitolul 21 din Fapte, dezlănțuie o ură feroce faţă de el, care îi reproșau: „Dar, acesta era un persecutor! Nu vă încredeți în el!”. Aşa cum a fost pentru Isus, şi pentru el Ierusalimul este cetatea ostilă. Mergând în templu, este recunoscut, dus afară pentru a fi linșat şi salvat in extremis de soldații romani. Acuzat că învaţă împotriva Legii şi a templului, este arestat şi începe peregrinarea sa de deținut, mai întâi în faţa sinedriului, apoi în faţa procuratorului roman la Cezareea şi în sfârşit în faţa regelui Agripa. Luca evidenţiază asemănarea dintre Paul şi Isus, ambii urâți de adversari, acuzați public şi recunoscuți nevinovați de autoritățile imperiale; şi astfel Paul este asociat la pătimirea Învățătorului său, iar pătimirea sa devine o evanghelie vie. Eu vin din bazilica „Sfântul Petru” şi acolo am avut o primă audiență, în această dimineață, cu pelerinii ucraineni, dintr-o dieceză ucraineană. Cum au fost persecutați acești oameni; cât au suferit pentru Evanghelie! Dar n-au negociat credinţa. Sunt un exemplu. Astăzi în lume, în Europa, atâția creştini sunt persecutați şi îşi dau viaţa pentru propria credinţă, sau sunt persecutați cu mânușile albe, adică lăsați deoparte, marginalizați… Martiriul este aerul vieţii unui creştin, al unei comunităţi creştine. Mereu vor exista martiri printre noi: acesta este semnalul că mergem pe drumul lui Isus. Este o binecuvântare a Domnului, ca să existe în poporul lui Dumnezeu vreunul sau vreuna care să dea această mărturie a martiriului.

Paul este chemat să se apere de acuze şi la sfârşit, în prezența regelui Agripa al II-lea, apologia sa se transformă în mărturie eficace de credinţă (cf. Fap 26,1-23).

După aceea Paul relatează propria convertire: Cristos Înviat l-a făcut creştin şi i-a încredințat misiunea în mijlocul neamurilor, „să-i întorci de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenirea împreună cu cei sfințiți prin credinţa” în Cristos (v. 18). Paul a ascultat de această misiune şi n-a făcut altceva decât să arate cum profeții şi Moise au prevestit ceea ce el vesteşte acum: că „Cristos va suferi şi, înviind primul din morți, va vesti poporului şi păgânilor lumina” (v. 23). Mărturia pasionată a lui Paul atinge inima regelui Agripa, căruia îi lipsește numai pasul decisiv. Şi regele spune aşa: „Încă puţin şi mă convingeai să mă fac creştin!” (v. 28). Paul este declarat nevinovat, însă nu poate să fie eliberat pentru că a făcut apel la Cezar. Astfel continuă călătoria de neoprit a Cuvântului lui Dumnezeu spre Roma. Paul, înlănțuit, va sfârși aici la Roma.

Începând din acest moment, portretul lui Paul este cel al prizonierului ale cărui lanţuri sunt semnul fidelității sale faţă de Evanghelie şi al mărturiei date Celui Înviat.

Lanțurile sunt desigur o dovadă umilitoare pentru apostol, care apare în ochii lumii ca un „răufăcător” (2Tim 2,9). Însă iubirea sa faţă de Cristos ester aşa de puternică încât şi aceste lanţuri sunt citite cu ochii credinţei; credinţă care pentru Paul nu este „o teorie, o opinie despre Dumnezeu şi despre lume”, însă „impactul iubirii lui Dumnezeu asupra inimii sale, […] este iubire faţă de Isus Cristos” (Benedict al XVI-lea, Omilie cu ocazia Anului Paulin, 28 iunie 2008).

Iubiți fraţi şi surori, Paul ne învaţă perseverența în încercare şi capacitatea de a citi totul cu ochii credinţei. Să cerem astăzi Domnului, prin mijlocirea apostolului, să reînsuflețească credinţa noastră şi să ne ajute să fim fideli până la capăt faţă de vocația noastră de creştini, de discipoli ai Domnului, de misionari.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.