Categorii

Audienţă acordată participanţilor la pelerinajul din Albania (19 octombrie 2018)

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să vă adresez căldurosul meu bun venit vouă veniţi aici cu ocazia celor 550 de ani de la moartea eroului vostru naţional Giorgio Castriota Skanderbeg. Îi mulţumesc doamnei ambasador pentru cuvintele sale respectuoase. Adresez un salut recunoscător celor prezenţi şi un gând tuturor albanezilor, în patrie şi în alte părţi ale lumii care, în numele vechii legături de prietenie şi de cutumă de raporturi, privesc din totdeauna cu afect la Scaunul lui Petru. Şi în acest sens îmi place să amintesc că în urmă cu 50 de ani, sfântul Paul al VI-lea a voit să primească o reprezentanţă a albanezilor.

Albania, ţară cu istorie antică şi glorioasă, este parte integrantă a Europei şi prin intermediul tradiţiilor sale cele mai nobile şi vii documentează originile înseşi civilizaţiei sale. Astăzi îl amintim şi îl celebrăm pe Giorgio Castriota Skanderbeg, fiu eroic al unui popor puternic şi generos, care a apărat cu curaj valorile spirituale şi numele creştin, până acolo încât a meritat titlul de „Athleta Christi”, şi a creat cu faptele sale identitatea culturală albaneză, devenind simbol indiscutabil de coeziune şi unitate naţională şi interpret în cel mai înalt grad al valorilor de fidelitate scrupuloasă faţă de angajamentele asumate liber.

Relevanţa deosebită a figurii şi a lucrării lui Castriota este bine reprezentată de drapelul vostru, cu acvila neagră cu două capete pe fond roşu, care merge după stema eroului. De puţin ori în istorie un singur individ a întrupat în mod aşa de clar şi în măsură aşa de vastă virtuţile unui popor, până acolo încât este greu de înţeles spiritul său fără a ne opri să luăm în considerare principiile şi valorile care l-au animat pe acel personaj singular.

După moartea eroului şi invadarea Albaniei, mulţi albanezi au preferat să emigreze şi numeroşi s-au stabilit în Italia, în centrul peninsulei şi în sud, în special în Calabria şi în Sicilia, dând naştere circumscripţiilor ecleziastice de Lungro, Piana degli Albanesi şi Grottaferrata.

Astăzi prezenţa la această întâlnire a unui grup de arberesh, adică a italo-albanezilor, cu tradiţiile şi exprimările lor lingvistice transmise de secole, ne duce cu imaginaţia la atmosfera Albaniei lui Skanderbeg şi confirmă că eroul albanez rămâne o punte valabilă pentru menţinerea de legături rodnice ale arberesh cu ţara lor de origine.

Datorită semnificaţiei deosebite a figurii şi a lucrării în ansamblu făcute de Giorgio Skanderbeg, se înţelege bine că Albania a voit să proclame acest an „Anul Naţionanal al lui Skanderbeg”.

Doresc mult ca această ocazie să nu se limiteze la celebrarea gloriei faptelor trecute, ci să fie pentru Albania şi ocazia propice pentru o angajare reînnoită a tuturor, instituţii şi cetăţeni, în favoarea unei dezvoltări autentice şi echilibrate, în aşa fel încât tinerele generaţii să nu fie puse în condiţia de a alege emigraţia, slăbind ţara de forţe şi de competenţe indispensabile pentru creşterea sa umană şi civilă.

Acţiunea corală a tuturor în vederea acestui obiectiv se va revela cel mai bun mod de a întrupa în timpul prezent iubirea de patrie, care l-a însufleţit în timpul său pe Giorgio Castriota Skanderbeg. El, interpretând cel mai bine caracterul şi tradiţiile poporului vostru, a exprimat în mod valabil albanezitatea, termen folosit de scriitorul din secolul al XIX-lea, Pashko Vasa, pentru a indica identitatea spirituală care îi unea pe toţi albanezii dincolo de distincţiile cu caracter religios. Această convingere a dat impuls Albaniei pentru convieţuirea paşnică între persoane care aparţin la religii diferite, devenite cu timpul colaborare şi fraternitate. Vedem exemplul aici.

Aşa cum am avut posibilitatea de a afirma cu ocazia vizitei mele în Albania, „climatul de respect şi încredere reciprocă între catolici, ortodocşi şi musulmani este un bun preţios pentru ţară şi capătă o importanţă specială în acest timp al nostru” (Întâlnirea cu autorităţile, 21 septembrie 2014: Insegnamenti II, 2 [2014], 271). El arată cum convieţuirea paşnică între cetăţeni care aparţin la religii diferite este un drum care poate fi parcurs în mod concret ce produce armonie şi eliberează cele mai bune forţe şi creativitatea unui popor întreg, transformând simpla convieţuire în adevărată colaborare şi fraternitate. Buna dispoziţie de a lua în considerare diferenţele ca ocazie de dialog şi de stimă şi cunoaştere reciprocă, favorizează în afară de asta dezvoltarea de drumuri spirituale autentice şi devine un exemplu valabil la care trebuie privit cu adevărat interes pentru a construi o pace durabilă, întemeiată pe respectarea demnităţii persoanei umane.

În comemorarea recunoscătoare a sfinţilor martiri care au mărturisit credinţa lor cu preţul vieţii, precum şi a sfintei Tereza de Calcutta, sunt bucuros să cer Domnului să binecuvânteze pe toţi şi pe fiecare dintre voi prezenţi aici. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe cei din familiile voastre şi întregul popor albanez. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.