Categorii

Audienţă acordată membrilor Comisiei Mixte Internaţionale pentru Dialogul Teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe Orientale (27 ianuarie 2017)

Iubiţi fraţi în Cristos,

Adresându-vă un bun-venit bucuros, vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru cuvintele respectuoase pe care mitropolitul Bishoy mi le-a adresat în numele tuturor. Mulţumesc şi pentru acea icoană frumoasă, atât de semnificativă, a sângelui lui Cristos, care ne revelează răscumpărarea din sânul Sfintei Fecioare Maria. Foarte frumoasă! Prin intermediul vostru, adresez un salut cordial conducătorilor Bisericilor ortodoxe orientale, fraţii mei veneraţi.

Privesc cu recunoştinţă la lucrarea Comisiei voastre, apărută în 2003 şi ajunsă la a paisprezecea întâlnire. Anul trecut aţi început o aprofundare asupra naturii sacramentelor, îndeosebi a Botezului. Chiar în Botez am redescoperit fundamentul comuniunii între creştini; catolici şi ortodocşi orientali putem repeta ceea ce afirma apostolul Paul: „Am fost botezaţi într-un singur Duh” şi aparţinem „un singur trup” (1Cor 12,13). În cursul acestei săptămâni aţi putut reflecta ulterior asupra aspectelor istorice, teologice şi ecleziologice ale sfintei Euharistii, „izvor şi culme a întregii vieţi creştine”, care în mod minunat exprimă şi realizează unitatea poporului lui Dumnezeu (Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, Constituţia Lumen gentium, 11). Încurajându-vă să continuaţi, nutresc speranţa ca lucrarea voastră să poată arăta căi preţioase pentru parcursul nostru, facilitând drumul spre acea zi atât de aşteptată în care vom avea harul de a celebra Jertfa Domnului la acelaşi altar, ca semn al comuniunii ecleziale restabilite pe deplin.

Mulţi dintre voi aparţin la Biserici care asistă zilnic la creşterea violenţei şi la acte teribile, săvârşite de extremismul fundamentalist. Suntem conştienţi că situaţii de suferinţă aşa de tragică se înrădăcinează mai uşor în contexte de sărăcie, nedreptate şi excludere socială, datorate şi instabilităţii generate de interese de parte, adesea externe, şi de conflicte precedente, care au produs condiţii de viaţă mizerabile, deşerturi culturale şi spirituale în care este uşor de manipulat şi de instigat la ură. În fiecare zi Bisericile voastre sunt apropiate de suferinţă, chemate să semene înţelegere şi să reconstruiască speranţa cu răbdare, întărind cu pacea care vine de la Domnul, o pace pe care împreună suntem obligaţi s-o oferim unei lumi rănite şi sfâşiate.

„Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el”, scria tot sfântul Paul (1Cor 12,26). Aceste suferinţe ale voastre sunt suferinţele noastre. Mă unesc cu voi în rugăciune, invocând sfârşitul conflictelor şi apropierea lui Dumnezeu pentru populaţiile încercate, în special pentru copii, bolnavi şi bătrâni. În mod deosebit îi am la inimă pe episcopi, pe preoţi, pe consacraţi şi pe credincioşi, victime ale răpirilor crude, şi pe toţi cei care au fost luaţi ostatici sau reduşi la sclavie.

Fie ca să fie sprijin puternic pentru comunităţile creştine mijlocirea şi exemplul atâtor martiri şi sfinţi ai noştri, care au dat mărturie curajoasă lui Cristos şi au ajuns la unitatea deplină, ei. Şi noi ce aşteptăm? Ei ne revelează inima credinţei noastre, care nu constă într-un generic mesaj de pace şi de reconciliere, ci în Isus însuşi, răstignit şi înviat: El este pacea noastră şi reconcilierea noastră (cf. Ef 2,14; 2Cor 5,18). Ca discipoli ai săi, suntem chemaţi să mărturisim pretutindeni, cu tărie creştină, iubirea sa umilă care reconciliază pe omul din toate timpurile. Acolo unde violenţa cheamă violenţă şi violenţa seamănă moarte, răspunsul nostru este fermentul pur al Evangheliei, care, fără a se presta la logicile puterii, face să apară roade de viaţă chiar şi din terenul arid şi zori de speranţă după nopţile de teroare.

Centrul vieţii creştine, misterul lui Isus mort şi înviat din iubire, este punctul de referinţă şi pentru drumul nostru spre unitatea deplină. Martirii, încă o dată, ne arată calea: de câte ori jertfa vieţii i-a făcut pe creştini, altminteri divizaţi în multe lucruri, să fie uniţi. Martiri şi sfinţi din toate tradiţiile ecleziale sunt deja în Cristos una (cf. In 17,22); numele lor sunt scrise în martirologiul unic şi nedespărţit al Bisericii lui Dumnezeu. Jertfindu-se din iubire pe pământ, locuiesc în unicul Ierusalim ceresc, aproape de Mielul jertfit (cf. Ap 7,13-17). Viaţa lor oferită în dar ne cheamă la comuniune, să mergem mai zvelt pe drumul spre unitatea deplină. Aşa cum în Biserica primară sângele martirilor a fost sămânţă de noi creştini, tot aşa astăzi sângele atâtor martiri este sămânţă de unitate între cei care cred, semn şi instrument al unui viitor în comuniune şi în pace.

Iubiţi fraţi, vă sunt recunoscător pentru că vă străduiţi pentru acest scop. Mulţumindu-vă pentru vizita voastră, invoc asupra voastră şi asupra slujirii voastre binecuvântarea Domnului şi ocrotirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Şi dacă vi se pare că e bine, fiecare în propria limbă, putem să ne rugăm Tatăl Nostru împreună.

[Tatăl Nostru]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.