Categorii

Audienţă acordată delegaţiei ecumenice a Bisericii evanghelice din Germania (6 februarie 2017)

Iubiţi fraţi şi surori,

Cu plăcere vă adresez bun venit şi vă salut cordial. Îi mulţumesc episcopului regional Bedford-Strohm pentru cuvintele sale respectuoase – ein Mann mit Feuer im Herzen – şi sunt bucuros de prezenţa cardinalului Marx: faptul că preşedintele Conferinţei Episcopale Germane însoţeşte delegaţia Bisericii evanghelice din Germania este rod al unei colaborări de multă vreme şi expresie a unui raport ecumenic format în decursul anilor. Vă urez să mergeţi înainte pe acest drum binecuvântat de comuniune fraternă, continuând cu curaj şi hotărâre spre o unitate tot mai deplină. Avem acelaşi Botez: trebuie să mergem împreună, fără să încetăm!

Este semnificativ că, la a 500-a aniversare a Reformei, creştini evanghelici şi catolici profită de ocazia comemorării comune a evenimentelor istorice din trecut pentru a-l pune din nou pe Cristos în centrul raporturilor lor. Tocmai „chestiunea despre Dumnezeu”, despre „cum putem avea un Dumnezeu milostiv” era „pasiunea profundă, impulsul vieţii şi al întregului drum” al lui Luther (cf. Benedict al XVI-lea, Întâlnirea cu reprezentanţii Bisericii evanghelice din Germania, 23 septembrie 2011). Ceea ce îi anima şi îi neliniştea pe reformatori era, în fond, să indice drumul spre Cristos. Este ceea ce trebuie să ne stea la inimă şi astăzi, după ce am întreprins din nou, mulţumire fie lui Dumnezeu, un drum comun. Acest an de comemorare ne oferă oportunitatea de a face un alt pas înainte, privind la trecut fără supărări, ci conform lui Cristos şi în comuniune cu El, pentru a repropune bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru noutatea radicală a lui Isus, milostivirea fără limite a lui Dumnezeu: tocmai ceea ce reformatorii în timpurile lor voiau să stimuleze. Faptul că chemarea lor la reînnoire a provocat dezvoltări care au dus la diviziuni între creştini a fost desigur tragic. Credincioşii nu s-au mai simţit fraţi şi surori în credinţă, ci adversari şi concurenţi; prea mult timp au alimentat ostilităţi şi s-au îndârjit în lupte, stimulate de interese politice şi de putere, uneori fără măcar să-şi facă scrupule în a folosi violenţa unii împotriva altora, fraţi împotriva fraţilor. În schimb astăzi îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru că în sfârşit, „dând la o parte orice povară”, în mod fratern „să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, ţinând ochii aţintiţi la Isus” (Evr 12,1-2).

Vă sunt recunoscător pentru că, prin această privire, aveţi intenţia de a vă apropia, cu umilinţă şi sinceritate, de un trecut care ne îndurerează, şi să împărtăşiţi repede un important gest de pocăinţă şi de reconciliere: o funcţiune ecumenică, intitulată „A însănătoşi amintirea – a-l mărturisi pe Isus Cristos”. Catolici şi evanghelici din Germania, veţi putea astfel să răspundeţi, în rugăciune, la chemarea puternică pe care o simţiţi împreună în ţara originară a Reformei: a purifica în Dumnezeu amintirea pentru a fi reînnoiţi interior şi trimişi de Duhul să-l duceţi pe Isus la omul de astăzi. Cu acest semn şi cu alte iniţiative ecumenice prevăzute anul acesta – cum ar fi pelerinajul comun în Ţara Sfântă, congresul biblic comun pentru a prezenta împreună noile traduceri ale Bibliei şi ziua ecumenică dedicată responsabilităţii sociale a creştinilor – aveţi în suflet să daţi o configuraţie concretă „Sărbătorii lui Cristos” pe care, cu ocazia comemorării Reformei, intenţionaţi s-o celebraţi împreună. Redescoperirea izvoarelor comune ale credinţei, însănătoşirea amintirii în rugăciune şi în caritate şi colaborarea concretă în răspândirea Evangheliei şi slujirea fraţilor să fie impulsuri de a înainte şi mai zvelt pe drum.

Graţie comuniunii spirituale reîntărite în aceste decenii de drum ecumenic, astăzi putem deplânge împreună falimentul ambilor cu privire la unitate în contextul Reformei şi al dezvoltărilor succesive. În acelaşi timp, în realitatea unicului Botez care ne face fraţi şi surori şi în ascultarea comună a Duhului ştim, într-o diversitate de acum reconciliată, să apreciem darurile spirituale şi teologice pe care le-am primit de la Reformă. La Lund, la 31 octombrie 2016, i-am mulţumit Domnului pentru asta şi am cerut iertare pentru trecut; pentru viitor doresc să confirm chemarea noastră fără întoarcere de a mărturisi împreună Evanghelia şi de a continua pe drumul spre unitatea deplină. Făcând asta împreună, se naşte şi dorinţa de a intra pe parcursuri noi. Tot mai mult învăţăm să ne întrebăm: această iniţiativă, putem s-o împărtăşim cu fraţii noştri şi surorile noastre în Cristos? Putem parcurge împreună o altă bucată de drum?

Diferenţele în chestiuni de credinţă şi de morală, care încă mai subzistă, rămân provocări pe parcursul spre unitatea vizibilă, la care tânjesc credincioşii noştri. Durerea este simţită în special de soţii care aparţin la confesiuni diferite. În mod atent este nevoie să ne angajăm, cu rugăciune insistentă şi cu toate forţele, ca să depăşim piedicile încă existente, intensificând dialogul teologic şi întărind colaborarea dintre noi, mai ales în slujirea celor care mai mult suferă şi în păzirea creaţiei ameninţate. Chemarea urgentă a lui Isus la unitate (cf. In 17,21) ne interpelează, precum şi pe întreaga familie umană, într-o perioadă în care experimentează sfâşieri grave şi noi forme de excludere şi de marginalizare. Şi pentru aceasta responsabilitatea noastră este mare!

În speranţa ca această întâlnire să mărească ulterior comuniunea dintre noi, îi cer Duhului Sfânt, artizan şi renovator al unităţii, să vă întărească pe drumul comun cu mângâierea care vine de la Dumnezeu (cf. 2Cor 1,4) şi să vă arate căile sale profetice şi îndrăzneţe. Invoc din inimă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră a tuturor şi asupra comunităţilor voastre şi vă cer, cu rugăminte, să mă amintiţi în rugăciune. Vă mulţumesc mult şi aş vrea să vă invit acum să ne rugăm împreună Tatăl Nostru.

Francisc

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.