Categorii

Audienţă acordată angajaţilor Sfântului Scaun şi Vaticanului pentru urările de Crăciun (21 decembrie 2015)

Papa-salut-angajatiIubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!

Crăciunul care este de acum aproape ne oferă ocazia frumoasă de a ne întâlni şi a ne adresa urările.

Înainte de toate doresc să vă mulţumesc pentru munca voastră, pentru angajarea pe care o depuneţi pentru a face lucrurile bine, mereu, chiar şi atunci când nu este nicio recunoaştere: de atâtea ori unul face un lucru bine şi acesta nu este recunoscut… Aş vrea să mulţumesc în mod deosebit acelora dintre voi care de atâţia ani fac acelaşi tip de muncă, o muncă adesea ascunsă, şi încearcă să facă lucrurile aşa cum trebuie. Ştim că asta e normal, este pur şi simplu a-şi face propria datorie; dar ştim şi că pentru noi fiinţele umane nu este uşor, noi nu suntem maşini – slavă Domnului! – şi uneori avem nevoie de un stimulent, sau să schimbăm un pic… Vă felicit că simţiţi un orgoliu corect de a face cât mai bine lucrurile normale de fiecare zi. Mulţumesc! Să mergem înainte, în diferitele locuri de muncă, colaborând împreună, cu răbdare, încercând să ne ajutăm reciproc.

Şi în timp ce vă mulţumesc, vreau şi să vă cer iertare pentru scandalurile care au fost în Vatican. Dar aş vrea ca atitudinea mea şi a voastră, în special în aceste zile, să fie mai ales aceea de a ne ruga, a ne ruga pentru persoanele implicate în aceste scandaluri, pentru cel acela care a greşit să se corecteze şi să poată regăsi drumul corect.

Există un alt lucru pe care vreau să vi-l spun, probabil cel mai important: vă încurajez să vă îngrijiţi de căsătoria voastră şi de copiii voştri. Îngrijiţi-vă, nu neglijaţi: jucaţi-vă cu copiii. Căsătoria este ca o plantă. Nu este ca un dulap, care se pune acolo, în cameră, şi e suficient a-l şterge de praf din când în când. O plantă este vie, trebuie îngrijită în fiecare zi: a vedea cum este, a pune apă, şi aşa mai departe. Căsătoria este o realitate vie: viaţa de cuplu nu trebuie considerată niciodată un lucru sigur, în nicio fază a parcursului unei familii. Să ne amintim că darul cel mai preţios pentru copii nu sunt lucrurile, ci iubirea părinţilor. Şi nu înţeleg numai iubirea părinţilor faţă de copii, ci chiar iubirea părinţilor între ei, adică relaţia conjugală. Acest lucru vă face atât de bine vouă dar şi copiilor voştri! Nu neglijaţi familia!

Aşadar, înainte de toate a cultiva „planta” căsătoriei, care sunteţi voi soţii, şi în acelaşi timp a îngriji relaţia cu copiii voştri, şi aici, insistând mai mult pe raportul uman decât pe lucruri. Vorbiţi cu copiii, ascultaţi-i, întrebaţi-i ce gândesc. Acest dialog între părinţi şi copii face atât de bine! Îi face pe copii să crească în maturitate. Să insistăm asupra milostivirii, în relaţiile zilnice, între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, între fraţi şi surori; şi să ne îngrijim de bunici: bunicii sunt atât de importanţi în familie. Bunicii au amintirea, au înţelepciunea. Nu-i lăsaţi deoparte pe bunici! Sunt foarte importanţi. Îmi spunea o tânără doamnă că are un fiu de şapte ani şi cu ea locuieşte bunica de nouăzeci de ani: aceasta nu se simte foarte bine şi au sfătuit-o să se interneze într-un azil de bătrâni. Şi această femeie înţeleaptă, care nu a studiat la universitate, a răspuns celui care o sfătuia să o ducă pe bunica în azilul de bătrâni: „Nu! Eu vreau ca fiul meu să crească alături de bunica!”. Ştia bine ce le fac bunicii nepoţilor. Îngrijirea păcii în familie: sunt certuri în familie, ştim cu toţii asta. Dar când într-o căsătorie nu sunt certuri pare anormal. Important este ca să nu se termine ziua fără a face pace. Fraţi care nu se ceartă? Dar, mereu! Dar a face pace. Şi voi, părinţilor, când copiii voştri s-au certat, înainte de a merge la culcare, spuneţi-le: „Faceţi pace, daţi-vă mâna, daţi-vă un sărut”. Trebuie învăţată această înţelepciune de a face pace. Aţi făcut război în timpul zilei? Încă este cald acest război? Nu lăsaţi să devină rece: pentru că „războiul rece” din ziua următoare este mai periculos decât „războiul cald”. Aţi înţeles? Să faceţi pace seara, mereu!

Jubileul trebuie trăit şi în biserica familială, nu numai în marile evenimente! Mai mult, Domnului îl iubeşte pe cel care practică milostivirea în circumstanţele obişnuite. Asta vreau să vă urez: să experimentaţi bucuria milostivirii, începând de la familia voastră.

Mulţumesc pentru munca voastră, iertare pentru scandaluri şi mergeţi înainte. Mergeţi înainte în această comunitate şi duceţi salutul meu şi urările mele celor dragi ai voştri, bătrânilor şi bolnavilor. Şi vor rog, continuaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc iarăşi şi Crăciun fericit!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.