Categorii

Astăzi este timpul misiunii. Colocviu cu cardinalul Filoni care încheie slujirea sa de prefect al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor

„În dumneavoastră am avut o călăuză sigură, de la dumneavoastră am învățat abnegația, adică a spune «nu» nouă înșine pentru a sluji mai liber Biserica: o atitudine de viaţă pe care o lăsați ca moștenire fiecăruia dintre noi”. Cu aceste cuvinte arhiepiscopul Giampietro Dal Toso, secretar adjunct al Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor şi preşedinte al Operelor Misionare Pontificale, l-a salutat pe cardinalul Fernando Filoni, care la 15 ianuarie termină mandatul său la conducerea Propaganda Fide, unde rămâne „prefect emerit”, pentru a începe slujirea sa ca mare maestru al Ordinului ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Trasând într-un colocviu cu L’Osservatore Romano un bilanţ al celor aproape nouă ani de activitate în dicasterul misionar, cardinalul a amintit „încurajarea lui Benedict al XVI-lea, la începutul mandatului său în congregație”. Atunci nu era vorba despre o lume necunoscută de el, deoarece Filoni a fost nunțiu apostolic în diferite reprezentanțe pontificale în teritorii dependente de Propaganda Fide (ca Hong Kong, Iran, Filipine). Acea respirație internațională şi acea privire îndreptată spre prezența Bisericii în dinamicele istorice, sociale şi politice tipice fiecărui context, a caracterizat munca prefectului în perioada care se încheie: „Congregația – afirmă el – are o mare responsabilitate faţă de atâtea țări din Africa, Asia, Oceania, America, deoarece sunt peste 1200 circumscripțiile ecleziastice sub jurisdicția sa”. Fiecare dintre acestea reprezintă pietricica dintr-un mozaic care compune faţa Bisericii catolice în lumea contemporană: pentru aceasta cardinalul Filoni a ales să călătorească pentru a-şi da seama direct „de viaţa şi de misiunea tinerelor Biserici. Am făcut în acești ani circa cincizeci de călătorii şi papa Francisc mi-a spus adesea că aprecia faptul că nu rămâneam nemișcat în spatele unui birou”, aminteşte el. Acele călătorii i-au oferit posibilitatea de „a cunoaște din interior bogăția tinerelor Biserici şi a le constata angajarea misionară”. De fapt, nu erau vizite cu caracter celebrativ, cât mai degrabă o mișcare grijulie spre periferii cu scopul de a întâlni şi a asculta Bisericile locale: „Colocviile cu episcopii, reuniunile cu preoţi şi călugări, cu seminariști şi laici, au fost oportunități rodnice de schimb, utile pentru ei să cunoască activitatea congregației, utile pentru mine să înțeleg exigențele lor”, afirmă cardinalul.

În acest proces de ascultare şi cunoaștere, rămâne misiunea fundamentală a dicasterului misionar: aceea de a contribui la numirea episcopilor şi vicarilor apostolici pentru toate diecezele încredințate. Afirmă cardinalul Filoni: „Această slujire duce înainte mandatul lui Cristos: se continuă lucrarea colegiului apostolic căruia Domnul i-a încredințat evanghelizarea. Este o angajare foarte delicată şi exigentă, dar nu există nimic mai frumos: a putea contribui, prin harul lui Dumnezeu, la viaţa Bisericii în lume”. Procesul de selecție cere timp şi atenţie: in primis se face un studiu atent al fiecărei circumscripții ecleziastice, după o abordare cât mai democratică posibil: „De fapt, prin nunțiaturi – remarcă el – se interpelează episcopi, preoţi, călugări şi unii laici. Din așteptările lor se poate intui tipul de păstor care foloseşte acelei Biserici. Rezultă indicații despre eventuali candidați despre care, într-o a doua fază, se studiază şi se evaluează apoi viaţa şi activitatea pastorală, după criterii de demnitate şi capacitate. Astfel se ajunge la terna care trebuie supusă evaluării părinţilor cardinali şi episcopilor membri ai congregației şi, în sfârşit evaluării Sfântului Părinte pentru alegerea definitivă. Uneori în această lucrare este nevoie de ani, fiind vorba de teritorii îndepărtate, unde nu sunt ușoare comunicările”.

Un alt capitol pe care cardinalul Filoni îl ilustrează, despre activitatea desfășurată la Propaganda Fide, este „încurajarea la evanghelizare adresată mai ales Bisericilor locale stabilite de acum în diferitele continente. Suntem într-o fază de trecere: de fapt, până la Conciliul al II-lea din Vatican, lucrarea misionară era încredinţată prevalent ordinelor călugărești specifice, care continuă astăzi să însoțească şi să susțină, în multe aspecte pastorale, mici comunităţi locale în atâtea părţi ale lumii. Actualmente este indispensabilă colaborarea tuturor credincioșilor, în mod direct sau indirect, la opera misionară”. Cardinalul explică: „Dacă în trecut vestirea Evangheliei era apanajul preoţilor şi călugărilor, astăzi există o participare extraordinară a laicilor: şi între ei, noutate provocată de Duhul Sfânt, există şi cupluri de soți şi familii cu copii care participă cu fervoare la opera de evanghelizare: acesta este un semn de speranţă”.

„Nu putem uita – afirmă prefectul emerit – că două treimi din umanitate nu cunosc Evanghelia: mandatul de a o vesti la toate popoarele din lume nu poate să dispară, dar este posibil numai dacă-l iubim pe Isus Cristos şi împreună cu el umanitatea”. Rod al acestei griji iubitoare este imensa operă de formare şi instruire făcută sau susținută de Propaganda Fide în lume: „Mă gândesc la educaţia primară îngrijită de atâția misionari în sate din locurile cele mai risipite; mă gândesc la formarea asigurată copiilor şi tinerilor în institute secundare sau la cea universitară, în numeroase țări”. În afară de asta, aminteşte cardinalul, „dicasterul se îngrijește direct de formarea noilor episcopi (prin seminarii specifice), a rectorilor şi a profesorilor care predau în seminariile din teritoriile lor. În fiecare an congregația, grație sprijinului Operelor Misionare Pontificale, oferă apoi circa cinci sute de burse de studiu seminariștilor, preoţilor şi călugărițelor din Bisericile tinere. Am îngrijit cu atenţie specială această angajare de formare pentru a răspunde așteptărilor Bisericilor din Africa, Asia, America Latină”.

Şi dacă se poate observa că, în ultimii ani, tradiţionala colectă pentru misiuni făcută în toate Bisericile din lume cu ocazia Zilei Misionare Mondiale – care furnizează resurse Operelor Misionare Pontificale – a înregistrat o scădere progresivă, cardinalul Filoni afirmă: „Aş vrea să-i îndemn pe toţi să aibă la inimă această cooperare misionară specială: dacă fiecare botezat al dona echivalentul unui singur dolar pe an pentru misiuni, s-ar reuși să se răspundă exigențelor vastelor populaţii sărace, vulnerabile sau nevoiașe”.

Şi apoi spune el: „Astăzi nu ne mai putem gândi la opera misionară, ca în secolele trecute, numai în termeni teritoriali. Şi în continentele cu veche tradiție creştină este nevoie de o reînnoită vestire a Evangheliei. De la misiunea ad gentes, astăzi este timpul misiunii inter gentes: este marea provocare pentru viitor. Fiecare botezat este un misionar”. Aşa îşi ia rămas-bun cardinalul: „La sfârşitul mandatului meu la Propaganda Fide, sunt recunoscător celor care m-au însoţit cu rugăciunea şi cu contribuția lor umană şi solidară. Să punem această lucrare în mâinile Domnului”. Așadar, „Vergelt’s Gott”, adică „Dumnezeu să vă răsplătească”, a spus monseniorul Dal Toso, cu tradiţionala urare din Alto Adige: „Dumnezeu să vă răsplătească în mângâiere, binecuvântare, însoțire”.

De Paolo Affatato

(După L’Osservatore Romano, 15 ianuarie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.