Categorii

Armenia, Papa vrea să amintească „Marele Rău”. Cu rugăciunea

Papa-Armenia-Marele-RăuPapa pleacă vineri 24 iunie în Armenia, pentru o călătorie care are o profundă semnificaţie ecumenică. Episcopul de Roma nu va locui în sediul nunţiaturii sau la arhiepiscopul Bisericii catolice armene, ci va fi găzduit de catholicosul Karekin al II-lea, în reşedinţa din Etchmiadzin, „Vaticanul” Bisericii apostolice armene. Exact cum a făcut Francisc, care a găzduit câţiva conducători de Biserici surori apostolice şi ai ortodoxiei la Sfânta Marta, unde locuieşte şi faptul de a trăi sub acelaşi acoperiş câteva zile a fost ocazia nu numai pentru dialoguri şi schimburi informale, ci şi pentru momente de rugăciune. Ecumenismul, dialogul dintre Biserici, este deosebit de important nu numai pentru Bisericile înseşi, în interior, ci şi pentru mărturie faţă de o lume sfâşiată de ură şi conflicte. Şi legătura care uneşte catolicii şi armenii apostolici este într-adevăr strânsă, ţesută din prietenie şi colaborare: Biserica armeană condusă de catholicos este aceea cu care înainte de altele catolicii ar putea să celebreze împreună euharistia.

Aşadar este important a porni de la această semnificaţie a călătoriei pentru a înţelege cum Pontiful şi mai în general Sfântul Scaun nu vor să transforme pelerinajul în Armenia într-o ocazie pentru a reaprinde şi a reînflăcăra polemici şi ciocniri politico-diplomatice. Când era arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio a cultivat o prietenie solidă cu comunitatea armeană din Argentina: a celebrat aniversările genocidului cerând ca „Marele Rău” să fie recunoscut şi să fie comemorat.

În aprilie 2015, Francisc a voit să celebreze în bazilica „Sfântul Petru”, în prezenţa preşedintelui armean şi a catholicosului, centenarul masacrelor săvârşite împotriva poporului din Armenia. Şi cu acea ocazie, deşi citând cuvintele conţinute în declaraţia comună semnată de Ioan Paul al II-lea şi de Karekin al II-lea în 2001, a definit genocidul armean ca „primul genocid din secolul al XX-lea”. Un gest, acela al celebrării din Vatican şi al cuvintelor folosite de Pontif, care a provocat tensiuni puternice cu Turcia.

Benedict al XVI-lea, contrar Papei Wojtyła, n-a folosit niciodată cuvântul „genocid”, şi primindu-l pe Nerses Bedros al XIX-lea Tarmouni, patriarh de Cilicia al armenilor, însoţit de componenţii Sinodului patriarhal, la 20 martie 2006 a preferat să folosească numele „în mod trist semnificativ de Metz Yeghèrn, «Marele Rău»”.

Când a fost făcut public programul călătoriei lui Francisc în Armenia, a fost anunţată o Declaraţie comună pe care Karekin al II-lea şi Papa ar fi trebuit s-o semneze în după-amiaza zilei de duminică 26 iunie la Etchmiadzin.

Însă în timpul briefing-ului cu jurnaliştii cu privire la călătorie, directorul Sălii de Presă vaticane, părintele Federico Lombardi, a explicat că „actualmente” acea Declaraţie „nu este prevăzută”. Probabil că între Sfântul Scaun şi Catholicosatul armean încă nu s-a găsit un acord cu privire la textul care se referă tocmai la „Marele Rău”. În această privinţă sunt revelatoare ale aşteptărilor armene cuvintele folosite de ministrul de externe al Armeniei, Garen Nazarian, care, intervievat de Zenit, a amintit Papa Francisc, celebrând centenarul, „într-un anumit sens, a invitat Turcia să se împace cu propriul trecut”.

De altfel, în ultima săptămână Episcopul de Roma a avut ocazia de a se exprima tocmai cu privire la folosirea termenului „genocid”. Sâmbătă 18 iunie, dialogând îndelung cu tinerii de la Villa Nazareth, Francisc într-un răspuns a afirmat: „Este destinul creştinilor: mărturia – reiau cuvântul mărturie – până la situaţii dificile. Mie nu-mi place, şi vrea s-o spun clar, mie nu-mi place când se vorbeşte despre un genocid al creştinilor, de exemplu în Orientul Mijlociu: acesta este un reducţionism, este un reducţionism. Adevărul este o persecuţie care îi duce pe creştini la fidelitate, la coerenţă în propria credinţă. Să nu facem un reducţionism sociologic din ceea ce este un mister al credinţei: martiriul”. Este adevărat că exemplul nu era referit la Armenia – unde masacrele au avut proporţii impresionante, dat fiind faptul că victimele au fost un milion şi jumătate, şi au fost săvârşite nu numai pentru motive religioase – ci mai degrabă la Orientul Mijlociu şi la ceea ce se întâmplă cu ISIS.

În orice caz acele cuvinte ale Papei au apărut semnificative ale intenţiei de a celebra martiriul creştinilor şi „Marele Rău” – expresie de altfel mai obişnuit folosită chiar de armeni şi desigur nu mai puţin puternică decât „genocid” – dar fără a oferi ideea pentru a transforma un pelerinaj de prietenie la rădăcinile credinţei creştine comune, o călătorie ecumenică al cărei scop este de a face să strălucească în faţa lumii o mărturie de dialog, de colaborare şi de unitate, în ceva diferit. Adică într-un focar de noi tensiuni internaţionale în timpuri în care sunt deja suficiente şi foarte grave. Prezenţa lui Francisc în rugăciune la Tzitzernakaberd Memorial Complex, memorialul „Marelui Rău” în dimineaţa de sâmbătă 25 iunie este deja foarte densă de semnificaţie şi va fi un semn şi o invitaţie de a comemora pentru ca ororile inumane să nu se mai repete niciodată.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 23 iunie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.