Categorii

Anul 2019 al Sfântului Părinte. Papa Francisc: un Crăciun „franciscan” care pornește de la iesle

Un mic târg cu puţin peste 1.500 de suflete, în inima Italiei, la 700 de metri altitudine, unde totul este înconjurat de verde şi pare că a rămas intact ca în Evul Mediu. A început astfel, la Greccio, timpul de Crăciun al papei Francisc, ca niciodată anul acesta are gustul sfântului al cărui nume a ales să-l ia, prim pontif care a îndrăznit un asemenea gest.

De la 1 decembrie încoace – zi a vizitei la locul unde Francisc de Assisi a pregătit prima iesle vie din istorie şi unde a ales să semneze scrisoarea apostolică despre iesle, Admirabile signum – s-au înmulțit apelurile lui Bergoglio de a face ieslea, redescoperind această veche tradiție care învaţă mai ales familiile că „Evanghelia este vie” şi în case devine o „Evanghelie familială”, cu Sfânta Familie ca oaspete de excepție şi Isus ca invitat special căruia fiecare dintre noi îi deschide ușa pentru a-l lăsa să intre. Şi tot sfântului Francisc papa a dedicat una din întâlnirile ecleziale cele mai importante din acest an 2019 care se apropie de sfârşit: Sinodul despre Amazonia. Şi într-una din călătoriile-simbol din acest an, cea în Japonia, Francisc l-a citat pe sfântul din Assisi, în etapa de la Nagasaki, înainte de a rosti apelul său de la Memorialul păcii din Hiroshima în faţa supraviețuitorilor holocaustului nuclear. În sfârşit, la opt sute de ani de la întâlnirea lui Francisc cu sultanul din Egipt, papa şi marele imam de la Al-Azhar au semnat la Abu Dhabi, în februarie, Documentul despre fraternitatea umană, valoare centrală în spiritualitatea franciscană şi unic antidot posibil pentru a garanta un viitor de pace într-o lume marcată de conflicte, violenţe, răbufniri de ură şi intoleranță împotriva celui care este diferit sau rămâne în urmă.

Evanghelie domestică. „Nu este important cum se pregătește ieslea, ceea ce contează este ca să vorbească vieţii noastre”, scrie papa în scrisoarea apostolică despre iesle semnată la Greccio. „Este ca o Evanghelie vie”, fundamentul unei „frumoase tradiții” care trebuie susținută şi realizată „în familie, la locurile de muncă, în școli, în spitale, în închisori, în piețe”. „Ieslea ne arată, ne face să atingem acest eveniment unic şi extraordinar care a schimbat cursul istoriei, şi de la care se ordonează numărarea anilor, înainte şi după nașterea lui Cristos”, sintetizează Francisc. În noaptea de Crăciun din 1223, sfântul Francisc, cu simplitatea acelui gest, „a realizat o mare operă de evanghelizare”, care constă în „a repropune frumusețea credinţei noastre cu simplitate”. Greccio, în această perspectivă, devine „un refugiu al sufletului care se ascunde pe stâncă pentru a se lăsa învăluit în tăcere”. Papa a dedicat ieslei şi ultima audiență generală înainte de Crăciun, invitând încă o dată să fie făcută mereu în casele noastre: „Când noi facem ieslea acasă, este ca şi cum am deschide ușa şi am spune: «Isuse, intră!», înseamnă a face concretă această apropiere, această invitaţie adresată lui Isus pentru ca să vină în viaţa noastră. Pentru că dacă El locuieşte în viaţa noastră, viaţa se renaște. Şi dacă viaţa se renaște, este cu adevărat Crăciun”, cuvintele finale rostite liber. Ieslea este o „Evanghelie familială”, imaginea centrală a catehezei: făcând ieslea „putem să invităm şi Sfânta Familie în casa noastră, unde sunt bucurii şi preocupări, unde în fiecare zi ne trezim, mâncăm şi dormim aproape de persoanele cele mai dragi”.

Nu dușmani, ci fraţi. „Să nu mai fie niciodată războiul, pacea este dezarmată”, firul roșu care leagă etapele de la Hiroshima şi Nagasaki, în timpul călătoriei istorice în Japonia, ţară de misiune râvnită de tânărul Bergoglio şi în care a ajuns numai ca succesor la scaunul lui Petru. La sfârşitul discursului despre armele nucleare rostit la Atomic Bomb Hypocenter Park din Nagasaki, exact în locul unde a explodat bomba atomică, papa a citat rugăciunea păcii atribuită sfântului Francisc de Assisi, propusă şi celui care nu mărturiseşte credinţa catolică: „Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale: unde este ură, eu să aduc iubirea; unde este ofensă, eu să aduc iertarea; unde este îndoială, eu să aduc credinţa; unde este disperare, eu să aduc speranţa; unde este întuneric, eu să aduc lumina; unde este tristețe, eu să aduc bucuria”.

Fraternitatea este cuvântul-cheie al Documentului semnat în mod surprinzător cu marele imam de Al-Azhar, în timpul călătoriei apostolice în Emiratele Arabe. Şi tot Francisc este ca model şi călăuză a Sinodului pentru Amazonia: pentru a celebra cei 40 de ani de la proclamarea papală a Sărăcuțului din Assisi ca patron al susținătorilor ecologiei, Bergoglio a voit să planteze în Grădinile Vaticane un gorun care provine chiar din orășelul din Umbria, simbol al „ecologiei integrale” în centrul enciclicei Laudato si’.

De M. Michela Nicolais

(După agenția SIR, 28 decembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.