Categorii

Anuarul Pontifical 2017 şi „Annuarium Statisticum Ecclesiae” 2015

Îngrijit de Oficiul de Statistică din Secretariatul de Stat

Anuarul Pontifical 2017 şi Annuarium Statisticum Ecclesiae 2015, a căror redactare a fost îngrijită de Oficiul Central de Statistică a Bisericii, sunt în aceste zile în distribuire în librării.

Munca de tipărire a ambelor volume a fost îngrijită de Tipografia Vaticana.

Din lectura datelor prezentate se pot scoate câteva noutăţi referitoare la viaţa Bisericii catolice în lume, începând din 2016.

În această perioadă au fost înfiinţate 4 noi Scaune Episcopale, 1 Eparhie, 2 Exarhate Apostolice, 1 Ordinariat şi a fost ridicat 1 Exarhat Apostolic la rangul de Eparhie.

Datele statistice din Annuarium Statisticum, referite la anul 2015, furnizează o analiză sintetică a principalelor dinamici referitoare la evoluţia Bisericii catolice din toată lumea.

În continuare se descriu trendurile evolutive, în cincinalul care tocmai a trecut, fie al catolicilor botezaţi fie al clericilor, călugărilor cu voturi care nu sunt preoţi şi al călugăriţelor cu voturi şi al numărului vocaţiilor sacerdotale. Cu scopul de a percepe cât mai bine granularitatea genuină a datelor, informaţiile sunt furnizate la nivel global precum şi pentru fiecare zonă geografică. Viceversa, cu obiectivul de a filtra prin efectele care pot fi atribuite exclusiv dinamicilor demografice, seriile istorice sunt raportate la numărul de locuitori din teritoriu. În această notă, datele din 2015, în afară de a fi confruntate sistematic cu cele referitoare la anul precedent, sunt confruntate şi cu cele din cincinalul care a început în 2010, cu obiectivul de a extrapola dinamicile evolutive prevalente în perioada medie. Arcul de timp analizat acoperă în ansamblu ultimii doi ai pontificatului Papei Benedict şi primii trei ani ai actualului pontifical al Papei Francisc, cu indicaţii importante cu privire la Biserica catolică în noul mileniu.

Numărul de catolici botezaţi în lume a crescut la nivel planetar, trecând de la 1.272 milioane la 1.285 milioane în 2015, cu o creştere de 1%. Asta înseamnă 17,7% din populaţia totală. Dacă se adoptă o perspectivă de perioadă medie, de exemplu cu referinţă la 2010, se constată o creştere mai robustă, egală cu 7,4%. Dinamica acestei creşteri este diferită de la continent la continent: de fapt, în timp ce în Africa se înregistrează o creştere de 19,4%, numărul catolicilor trecând, în aceeaşi perioadă, de la 186 la 222 de milioane, în schimb în Europa se manifestă o situaţie de stabilitate (în 2015, catolicii erau aproape 286 de milioane şi sunt un pic mai mulţi cu 800 de mii faţă de 2010 şi cu 1,3 milioane mai puţin faţă de 2014). Această stabilitate trebuie imputată situaţiei demografice bine cunoscute, a cărei populaţie este în uşoară creştere şi chiar este prevăzută în descreştere clară în următorii ani. Situaţii intermediare între cele două descrise mai sus sunt cele înregistrate în America şi în Asia, unde creşterea numărului catolicilor este desigur importantă (respectiv +6,7% şi +9,1%), dar complet în linie cu dezvoltarea demografică din aceste două continente. Aspect staţionar, cu privire la valori absolute în mod clar inferioare, şi cât priveşte Oceania.

Deoarece aceste dinamici sunt corelate cu cele demografice, o informaţie mai bună poate fi luată din raportul dintre catolicii botezaţi şi numărul de locuitori. De exemplu, în Africa tendinţa spre creştere este constantă, în timp ce este mai reţinută în Asia şi în Oceania. Se poate sublinia şi că în diferitele continente numărul relativ de catolici variază între dimensiuni profund diferite: se merge, pentru anul cel mai recent, de la 3,2 catolici la fiecare 100 de locuitori în Asia, la 63,7 în America. Acest număr relativ de catolici este de 19,4 în Africa, de 26,4 în Oceania şi de 39,9 în Europa.

Rezultă confirmată şi ponderea crescută a continentului african, ai cărui credincioşi botezaţi urcă de la 15,5% la 17,3% din cei mondiali, şi scăderea clară în schimb a celui european, pentru care incidenţa coboară de la 23,8% din 2010 la 22,2% din 2015; în schimb America rămâne continentul la care aparţin aproape 49% dintre catolicii botezaţi. Incidenţa continentului asiatic se menţine în jur de 11% dintre catolicii de pe planetă în 2015. Rămâne stabilă ponderea catolicilor în Oceania, deşii cu o consistenţă care nu ajunge la 0,8% din populaţia catolică mondială.

Aprofundând detaliul teritorial pentru fiecare ţară şi observând datele referitoare la 2015, se observă că Brazilia, în ansamblul celor zece ţări din lume cu mai mare consistenţă de catolici botezaţi, se poziţionează pe primul loc (cu 172,2 milioane sau cu 26,4% din totalul catolicilor de pe întregul continent american). Brazilia este urmată, în ordine, de Mexic (110,9 milioane), Filipine (83,6 milioane), SUA (72,3 milioane), Italia (58,0 milioane), Franţa (48,3 milioane), Columbia (45,3 milioane), Spania (43,3 milioane), Republica Democratică din Congo (43,2 milioane) şi de Argentina (40,8 milioane). Consistenţa totală a catolicilor, pentru ţările care ocupă primele zece poziţii, este de 717,9 milioane, adică 55,9% dintre catolicii mondiali.

Statisticile referitoare la 2015 indică şi că numărul clericilor în lume este egal cu 466.215, cu 5.304 episcopi, 415.656 preoţi şi 45.255 diaconi permanenţi.

Numărul de episcopi a crescut în cursul timpului, satisfăcând exigenţele unui număr crescut de credincioşi şi ale unei reechilibrări numerice şi funcţionale faţă de corpul sacerdotal. În ultimul cincinal s-a înregistrat o creştere de 3,9%. Această mişcare de creştere se întâlneşte în toate continentele, deşi variaţia se prezintă mai accentuată pentru continentul asiatic (+5,4%) şi pentru Europa (4,2%) şi sub tendinţa generală pentru America (+3,7%) şi pentru Africa (+2,3%). De asemenea se poate semnala că ponderea referitoare la fiecare continent a rămas, în această perioadă, aproximativ neschimbată şi corespunzătoare importanţei referitoare a fiecărei realităţi continentale. În mod deosebit în 2015, America cuprinde 37,4% dintre toţi prelaţii, urmată de Europa (cu 31,6%), de Asia (cu 15,1%), de Africa (13,4%) şi de Oceania (2,5%).

Anul 2015 marchează o scădere a numărului preoţilor faţă de anul precedent, inversând astfel trendul crescător care a caracterizat anii de la 2000 la 2014. Diminuarea între 2014 şi 2015 este de 136 de unităţi şi interesează îndeosebi continentul european (-2.502 de unităţi), dat fiind că pentru celelalte continente se înregistrează, de la un an la altul, variaţii pozitive: +1.133 unităţi pentru Africa, +47 pentru America, +1.104 pentru Asia şi +82 pentru Oceania. Numărul global al preoţilor în lume în 2015, faţă de cel din 2010, a avut o creştere de 0,83% (trecând de la 412.236 la 415.656). Dacă Africa şi Asia arată o dinamică susţinută (respectiv, +17,4% şi +13,3%) şi America se menţine cât de cât staţionară (+0,35%), Europa şi Oceania înregistrează, în schimb, în aceeaşi perioadă, niveluri de variaţie în mod categoric negative şi egale, respectiv, cu -5,8% şi cu -2,0%. Apoi dacă se priveşte la distincţia dintre diecezani şi călugări, apare clar evoluţia divergentă a celor două categorii de lucrători pastorali. Faţă de cei dintâi care, în ansamblu, înregistrează o creştere de 1,6%, trecând astfel de la 277.009 unităţi în 2010 la 281.514 în 2015, ceilalţi sunt în flexiune constantă (-0,8% în perioada examinată), atestându-se cu puţin mai mult de 134 de mii în 2015. Preoţii călugări în afară de a fi în linie cu data agregată, în scădere în Europa şi Oceania, arată o semnificativă repliere şi în continentul american, unde numără puţin mai mult de 38 de mii de unităţi în 2015, de peste 40 de mii în 2010. La variaţia numerică faţă de anul 2010 s-a alăturat o evidentă variaţie structurală în cadrul continentelor şi al sub-continentelor. Raporturile de compoziţie instituite între consistenţa din aceste zone şi cea mondială arată, de fapt, că Africa, America centro-continentală şi cea de Sud şi Asia Sud Orientală văd crescut ponderea lor din 2010 până în 2015, Asia Medio Orientală şi Oceania rămân practic staţionare faţă de această caracteristică, în sfârşit America de Nord şi Europa arată o pondere descrescătoare. În mod deosebit, dacă în 2010 în Europa preoţii reprezentau 46,1% din totalul mondial, coboară la puţin mai mult de 43% în 2015 cu o scădere de trei procente. Examinând raportul dintre numărul catolicilor botezaţi prezenţi în diferitele zone continentale şi cel al preoţilor se observă că, în timp ce în 2010 fiecărui preot se atribuiau în medie 2.900 de catolici, în 2015 această cotă urcă la 3.091. Deosebit de critică este situaţia în America, unde raportul catolici pentru un preot depăşeşte 5.000 de unităţi şi se menţine în expansiune în perioada analizată. Însă prezenţa sacerdotală slăbeşte şi în Europa, aceasta din urmă având, cu 1.595 pentru un preot, raportul cel mai avantajos în termeni absoluţi. Se îmbunătăţeşte încărcătura pastorală a preoţilor în Asia (de la 2.269 de catolici pentru un preot la 2.185), în timp ce ea este stabilă în Africa având un indicator care se situează în jurul a 5.000 de catolici pentru un preot.

Populaţia diaconilor permanenţi arată o dinamică evolutivă semnificativă: numărul creşte, în 2015, cu 14,4% faţă de numărul de acum cinci ani, trecând de la 39.564 la 45.255 unităţi. Numărul de diaconi se îmbunătăţeşte în toate continentele cu ritmuri semnificative. În Oceania, unde încă nu ajung la 1% din total, numărul lor creşte cu 13,8%, ajungând la 395 unităţi. Numărul se îmbunătăţeşte şi în zone unde prezenţa lor este relevantă cantitativ. În America şi în Europa, unde există circa 98% din populaţia în ansamblu, numărul diaconilor a crescut, în intervalul de timp analizat, respectiv, cu 16,2% şi 10,5%.

Acţiunea pastorală a clericilor este însoţită şi de alte figuri de lucrători pastorali, între care îndeosebi de călugări cu voturi care nu sunt preoţi şi de călugăriţele cu voturi: la analiza numerică a acestor lucrători se pot face câteva observaţii importante.

Grupul călugărilor cu voturi care nu sunt preoţi constituie o grupare care scade la nivel planetar: existau 54.665 unităţi în 2010 şi au devenit 54.229 în 2015. Flexiunea trebuie atribuită, în ordinea importanţei, grupului european, celui american şi celui oceanic, în timp ce în Africa numărul acestor lucrători a crescut, precum şi în Asia deşi în măsură mai mică. Aceste dinamici determină şi o dislocare numerică diferită, în cursul timpului, între diferite continente: Europa şi America, în 2015, sunt mereu continente cu numărul cel mai mare de călugări cu voturi care nu sunt preoţi (16.004 şi, respectiv, 15,231, la un total mondial de 54.229 unităţi), dar cu o incidenţă relativ mai mică decât cea avută la începutul perioadei analizate.

Călugăriţele cu voturi constituie o populaţie de o anumită consistenţă: în 2015 depăşesc cu 61% numărul de preoţi de pe toată planeta şi sunt actualmente în scădere clară. La nivel global, ele trec de la 721.935 unităţi, în 2010, la 670.320 în 2015, cu o flexiune relativă de 7,1%. Se observă profunde diferenţe de comportament, analizând dinamicile temporale pentru fiecare zonă teritorială.

Africa este continentul cu creşterea mai mare a numărului de călugăriţe, care a trecut de la 66.375 în 2010 la 71.567 în 2015, cu o creştere relativă de 7,8% pentru întreaga perioadă şi un nivel de creştere medie anuală de 1,6%. Urmează zona din Asia de Sud-Est, unde numărul de călugăriţe cu voturi a trecut de la 160.564 în 2010 la 166.786 în 2015, cu o creştere egală cu 3,9% în întreaga perioadă şi un nivel de creştere medie anuală de 0,78%. Sudul şi zona centrală a Americii, între începutul perioadei şi sfârşitul său, arată o scădere: se trece de la 122.213 călugăriţe în 2010 la 112.051 în 2015, cu o descreştere globală de 8,3% şi una medie anuală de -1,7%. În sfârşit, există trei zone continentale unite de o descreştere evidentă: este vorba despre America de Nord (-17,9% în întreaga perioadă şi -3,6 ca nivel de variaţie mediu anual), despre Europa (-13,4% şi -2,7%) şi despre Oceania (-13,8% şi -2,7%). De aceea, aceste zone sunt relevante cu privire la realitatea mondială.

Continuă scăderea care deja de câţiva ani caracterizează mersul vocaţiilor sacerdotale: în 2015 seminariştii din Seminarul Mare sunt 116.843 unităţi, faţă de 116.939 din 2014, 118.251 din 2013, 120.051 din 2012, 120.616 din 2011 şi 118.990 din 2010. Nivelul de vocaţii coboară, la rândul său, de la 99,5 seminarişti pentru un milion de catolici în 2010 la 90,9 în 2015. O analiză sumară dezagregată desfăşurată la nivel de sub-continente evidenţiază că sunt profund diferenţiate între ele comportamentele locale, aşa încât examinarea evoluţiei mondiale a consistenţei numerice a vocaţiilor poate să fie non-exhaustivă.

De exemplu, în Africa, numărul seminariştilor din Seminarul Mare în cincinalul examinat a crescut constant, realizând în întreaga perioadă o creştere de 7,7%. În toate partiţiile Americii s-a asistat la o continuă diminuare a vocaţiilor care s-a concretizat într-o variaţie de -8,1%. În Orientul Mijlociu, diminuarea a fost accentuată până în 2013 şi dinamica succesivă nu arată tendinţe univoce; viceversa, în Asia Sud Orientală, după creşterea iniţială terminată în 2012 (+4,5% faţă de 2010), a urmat o diminuare accentuată care a dus numărul de seminarişti din Seminarul Mare în 2015 la un nivel inferior cu 1,6% faţă de cel maxim din 2012.

În Europa din 2010 până în 2015, numărul seminariştilor a scăzut cu 9,7%. În Oceania, consistenţa cea mai ridicată s-a înregistrat în 2012; dinamica succesivă este în continuă scădere şi numărul seminariştilor în 2015 este mai mic cu 6,9% faţă de cel din 2012. Dintre cei 116.843 seminarişti din toată lumea, în 2015, continentul care manifestă numărul cel mai mare de seminarişti este Asia cu 34.741 unităţi. După ea urmează America având 33.512 unităţi, Africa având 29.007, Europa cu 18.579 şi în sfârşit Oceania cu 1.004 seminarişti. Este diferit dacă se ţine cont de numărul de catolici din fiecare continent. De fapt, evaluând intensitatea vocaţiilor sacerdotale cu numărul de seminarişti pentru un milion de catolici se observă că vocaţiile sunt mai frecvente în Asia (245,7 seminarişti pentru un milion de catolici) şi Africa (130,6). Europa şi America având 65,0 şi, respectiv, 53,6 seminarişti pentru un milion de catolici, ocupă ultimele poziţii. Drept consecinţă a ceea ce s-a prezentat mai sus este evident că ponderea referitoare la diferitele continente, cât priveşte candidaţii la preoţie, s-a modificat în cursul perioadei de timp observate, în mod semnificativ, aşa încât, de exemplu, în timp ce Africa, în 2010, avea 22,6%, în 2015 a trecut la 24,8%, contextual Europa a coborât de la 17,3% la 15,9%.

Analiza despre care e vorba în paragrafele precedente sugerează apariţia unui tablou eterogen în care, alături de persistenţa trendurilor evolutive de acum de lungă perioadă, se succed dinamici relativ mai recente şi în fază de consolidare, în unele cazuri nu în mod necesar în direcţia dorită.

Printre dinamicile deja consolidate se confirmă mersul pozitiv al numărului catolicilor în lume, mai ales în continentul african, a cărui pondere relativă continuă să crească în timp. Cu referire la evoluţia diferiţilor lucrători pastorali, îndeosebi în perioada 2010-2015, se observă o semnificativă creştere a numărului de episcopi, de diaconi permanenţi, de misionari laici şi de cateheţi în faţa unei scăderi evidente a numărului de călugări cu voturi care nu sunt preoţi şi al călugăriţelor cu voturi. Între clerici, în mod deosebit, în timp ce continuă să se îmbunătăţească număr de episcopi în ansamblu faţă de cel al catolicilor, evoluţia preoţilor ar părea că în 2015 bate pasul pe loc, cu o scădere care trebuie atribuită în mod substanţial la două zone geografice: Europa şi America de Nord. Apoi, în cadrul grupului sacerdotal, statisticile denunţă persistenţa de dinamici divergente între preoţi călugări şi diecezani: de fapt, flexiunii observate a celor dintâi îi corespunde o moderată expansiune a celorlalţi.

În sfârşit, realitatea care merită atenţie deosebită este cea referitoare la dinamica vocaţiilor sacerdotale. De fapt, numărul seminariştilor, după ce a atins un maxim în 2011, are o scădere treptată. Singura excepţie rămâne Africa ce nu pare, pentru moment, atinsă de criza vocaţiilor şi se confirmă zona cu cele mai mari potenţialităţi.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.