Categorii

Angelus, Centru de Studii din Ecatepetec, Duminică, 14 februarie 2016

Papa-Mexic-AngelusIubiţi fraţi,

În prima lectură din această duminică, Moise dă o recomandare poporului. În momentul recoltării, în momentul abundenţei, în momentul primelor roade să nu uiţi de originile tale, să nu uiţi de unde provii. Aducerea de mulţumire se naşte şi creşte într-o persoană şi într-un popor care este capabil să comemoreze. Îşi are rădăcinile în trecut, care printre lumini şi umbre a generat prezentul. În momentul în care putem aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru că pământul a dat rodul său şi astfel putem să producem pâinea, Moise invită poporul său să-şi amintească enumerând situaţiile dificile prin care a trebuit să treacă (cf. Dt 26,5-11).

În această zi de sărbătoare, în această zi putem să celebrăm cât de bun a fost Domnul cu noi. Să-i aducem mulţumire pentru oportunitatea că suntem reuniţi în a-i prezenta Tatălui Bun primele roade ale fiilor şi nepoţilor noştri, ale viselor şi proiectelor noastre. Primele roade ale culturilor noastre, ale limbilor noastre şi ale tradiţiilor noastre. Primele roade ale angajării noastre…

Prin cât a trebuit să treacă fiecare dintre voi pentru a ajunge până aici! Cât a trebuit să „mergeţi” pentru a face din această zi o sărbătoare, o aducere de mulţumire! Cât au mers alţii care n-au putut să vină, dar graţie lor am putut să mergem înainte.

Astăzi, urmând invitaţia lui Moise, vrem ca popor să comemorăm, vrem să fim popor al amintirii vii a trecerii lui Dumnezeu prin poporul său, în poporul său. Vrem să-i privim pe fiii noştri ştiind că vor moşteni nu un pământ, o limbă, o cultură şi o tradiţie, ci vor moşteni şi rodul viu al credinţei care aminteşte de trecerea sigură a lui Dumnezeu prin acest ţinut. Certitudinea apropierii sale şi a solidarităţii sale. O certitudine care ne ajută să ne ridicăm capul şi să aşteptăm cu dorinţă vie aurora.

Cu voi mă unesc şi la această comemorare recunoscătoare. La această amintire vie a trecerii lui Dumnezeu în viaţa voastră. Privindu-i pe fiii voştri nu pot să nu-mi însuşesc cuvintele pe care într-o zi fericitul Paul al VI-lea le-a adresat poporului mexican: „Un creştin nu poate să nu demonstreze solidaritatea sa pentru a rezolva situaţia celor la care încă nu a ajuns pâinea culturii sau oportunitatea unei munci onorabile […] nu poate să rămână insensibil în timp ce noile generaţii nu găsesc calea pentru a realiza aspiraţiile lor legitime”. Şi apoi continuă fericitul Paul al VI-lea cu o invitaţie de „a fi mereu în prima linie în toate eforturile pentru a îmbunătăţi situaţia celor care suferă de lipsuri”, să vedem „în fiecare om un frate şi în fiecare frate pe Cristos” (Radio-mesaj adresat poporului mexican la a 75-a aniversare a încoronării a Sfintei Fecioare Maria de Guadalupe, 12 octombrie 1970: L’Osservatore Romano, 18 octombrie 1970).

Doresc să vă invit astăzi să fiţi în prima linie, să fiţi întreprinzători în toate iniţiativele care pot ajuta ca să se facă din acest binecuvântat pământ mexican un pământ de oportunitate. Unde să nu fie nevoie de a emigra pentru a visa; unde să nu fie nevoie să fii exploatat pentru a munci; unde să nu fie nevie să se facă din disperarea şi din sărăcia multora oportunismul câtorva.

Un pământ care să nu trebuiască să plângă bărbaţi şi femei, tineri şi copii care ajung să fie distruşi în mâinile traficanţilor morţii.

Acest ţinut are gustul Guadalupanei, aceea care mereu ne-a precedat în iubire; ei îi spunem din adâncul inimii:

Sfântă Fecioară „ajută-ne să strălucim în mărturia comuniunii, a slujirii, a credinţei arzătoare şi generoase, a dreptăţii şi a iubirii faţă de cei săraci, pentru ca bucuria Evangheliei să ajungă până la marginile pământului şi nicio periferie să nu fie lipsită de lumina sa” (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 288).

Franciscus

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.