Categorii

Angelus (8.11.2015)

Papa-AngelusIubiţi fraţi şi surori, bună ziua cu acest soare frumos!

Textul din Evanghelia din această duminică se compune din două părţi: una în care se descrie cum nu trebuie să fie discipolii lui Cristos; cealaltă în care este propus un ideal exemplar de creştin.

Să începem de la prima: ce nu trebuie să facem. În prima parte Isus le reproşează cărturarilor, învăţători ai legii, trei defecte care se manifestă în stilul lor de viaţă: mândria, aviditatea şi ipocrizia. Lor – spune Isus – le place „să fie salutaţi prin pieţe, să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe” (Mc 12,38-39). Dar sub aparenţe aşa de solemne se ascund falsitatea şi nedreptatea. În timp ce se împăunează în public, folosesc autoritatea lor pentru „a devora casele văduvelor” (cf. v. 40), care erau considerate, împreună cu orfanii şi străinii, persoanele cele mai lipsite de apărare şi mai puţin ocrotite. În sfârşit, cărturarii „se roagă îndelung pentru a fi văzuţi” (v. 40). Şi astăzi există riscul de a asuma aceste atitudini. De exemplu, când se separă rugăciunea de dreptate, pentru că nu se poate da cult lui Dumnezeu şi să se provoace daună săracilor. Sau când se spune că este iubit Dumnezeu şi în schimb se pune înaintea Lui propria glorie deşartă, propriul avantaj.

Şi în această linie se situează a doua parte a Evangheliei de astăzi. Scena este localizată în templul din Ierusalim, exact în locul în care oamenii aruncau monede ca ofrandă. Există mulţi bogaţi care aruncă multe monede şi există o femeie săracă, văduvă, care pune doar doi bănuţi, două monede mici. Isus o observă atent pe acea femeie şi atrage atenţia discipolilor cu privire la contrastul clar al scenei. Bogaţii au dat, cu mare ostentaţie, ceea ce pentru ei era surplus, în timp ce văduva, cu discreţie şi umilinţă, a dat „tot ce mai avea la viaţa ei” (v. 44); pentru aceasta – spune Isus – ea a dat mai mult decât toţi. Din cauza sărăciei sale extreme, ar fi putut să ofere o singură monedă pentru templu şi s-o ţine pentru ea pe cealaltă. Dar ea nu vrea să înjumătăţească cu Dumnezeu: se privează de tot. În sărăcia sa a înţeles că, avându-l pe Dumnezeu, are totul; se simte iubită total de El şi la rândul său îl iubeşte total. Ce exemplu frumos bătrânica aceea!

Isus astăzi ne spune şi nouă că metrul de judecată nu este cantitatea, ci plinătatea. Există o diferenţă între cantitate şi plinătate. Tu poţi să ai atâţia bani, dar să fi gol: nu există plinătate în inima ta. Gândiţi-vă, în această săptămână, la diferenţa care există între cantitate şi plinătate. Nu este chestiune de portofel, ci de inimă. Există diferenţă între portofel şi inimă… Există maladii cardiace, care fac să coboare inima la portofel… Şi asta nu e bine! A-l iubi pe Dumnezeu „cu toată inima” înseamnă a avea încredere în El, în providenţa sa, şi a-l sluji în fraţii mai săraci fără a aştepta nimic în schimb.

Îmi permit să vă povestesc o anecdotă, care s-a întâmplat în dieceza mea precedentă. Erau la masă o mamă cu trei copii; tata era la muncă; mâncau friptură… În acel moment bat la uşă şi unul dintre copii – mici, 5, 6 ani, 7 ani cel mai mare – vine şi spune: „Mamă, este un cerşetor care cere de mâncare”. Şi mama, o creştină bună, îi întreabă: „Ce facem?” – „Să-i dăm, mamă…” – „Bine”. Ia furculiţa şi friptura şi taie jumătate din fiecare bucată de friptură. „Ah, nu, mamă, nu! Aşa nu! Ia din frigider” – „Nu! Să facem trei sendvişuri aşa!”. Şi copiii au învăţat că adevărata caritate se dă, se face nu din ceea ce rămâne, ci din ceea ce ne este necesar. Sunt sigur că în după-amiaza aceea le-a fost un pic foame… Dar aşa se face!

În faţa nevoilor aproapelui suntem chemaţi să ne privăm – ca aceşti copii, de jumătate din bucăţile de friptură – de ceva indispensabil, nu numai de surplus; suntem chemaţi să dăm timpul necesar, nu numai pe cel care este surplus; suntem chemaţi să dăm imediat şi fără rezerve vreun talent al nostru, nu după ce l-am utilizat pentru scopurile noastre personale sau de grup.

Să cerem Domnului să ne admită la şcoala acestei văduve sărace, pe care Isus, în descumpănirea discipolilor, o urcă la catedră şi o prezintă ca învăţătoare a Evangheliei vii. Prin mijlocirea Mariei, femeia sărmană care şi-a dat toată viaţa sa lui Dumnezeu pentru noi, să cerem darul unei inimi sărace, dar bogate de o generozitate bucuroasă şi gratuită.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ştiu că mulţi dintre voi sunteţi tulburaţi de ştirile care au circulat în zilele trecut cu privire la documente rezervate ale Sfântului Scaun care au fost sustrase şi publicate.

Pentru asta aş vrea să vă spun înainte de toate că a fura acele documente este un delict. Este un act deplorabil care nu ajută. Eu însumi am cerut să se facă acel studiu şi acele documente deja le cunoşteam bine eu şi colaboratorii mei şi au fost luate măsuri care au început să dea roade, chiar unele vizibile.

De aceea vreau să vă asigur că acest fapt trist nu mă abate desigur de la lucrarea de reformă pe care o ducem înainte cu colaboratorii mei şi cu sprijinul vostru al tuturor. Da, cu sprijinul întregii Biserici, pentru că Biserica se reînnoieşte cu rugăciunea şi cu sfinţenia zilnică a fiecărui botezat.

Deci vă mulţumesc şi vă cer să continuaţi să vă rugaţi pentru Papa şi pentru Biserică, fără să vă lăsaţi tulburaţi ci mergând înainte cu încredere şi speranţă.

***

Astăzi în Italia se celebrează Ziua Mulţumirii, care în acest an are ca temă „Solul, bun comun”. Mă asociez cu Episcopii dorind ca toţi să acţioneze ca administratori responsabili ai unui bun colectiv preţios, pământul, ale cărui roade au o destinaţie universală. Sunt aproape cu recunoştinţă de lumea agricolă şi încurajez să se cultive pământul în aşa fel încât să i se păstreze fertilitatea pentru ca să producă hrană pentru toţi, astăzi şi pentru generaţiile viitoare. În acest context se desfăşoară la Roma Ziua diecezană pentru păstrarea creaţiei, care anul acesta este îmbogăţită de „Marşul pentru pământ”.

Mâine, la Firenze, va începe a 5-a Întâlnire Eclezială Naţională, cu prezenţa Episcopilor şi a delegaţilor din toate diecezele italiene. Este vorba despre un important eveniment de comuniune şi de reflecţie, la care voi avea bucuria de a participa şi eu, în ziua de marţi, după o scurtă trecere de la Prato.

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini. Îndeosebi pe studenţii francezi din regiunea pariziană, pe credincioşii din Japonia şi din Polonia, precum şi pe cei din Scandicci. Îi salut pe reprezentanţii Ordinului Predicatorilor – Dominicanii – care ieri au deschis al optulea centenar al întemeierii. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze mult cu acest prilej. Şi multe mulţumiri pentru tot ceea ce faceţi în şi pentru Biserică!

Şi tuturor doresc o duminică frumoasă. Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.