Categorii

Angelus (8.01.2017)

angelus-08012017Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi, sărbătoarea Botezului lui Isus, Evanghelia (Mt 3,13-17) ne prezintă scena care a avut loc la fluviul Iordan: în mijlocul mulţimii penitente care înaintează spre Ioan Botezătorul pentru a primi botezul este şi Isus. Stătea la coadă. Ioan ar vrea să-l împiedice spunând: „Eu am nevoie să fiu botezat de tine” (Mt 3,14). De fapt, Botezătorul este conştient de marea distanţă care există între el şi Isus. Însă Isus a venit tocmai pentru a umple distanţa dintre om şi Dumnezeu: dacă El este totul din partea lui Dumnezeu, este totul şi din partea omului şi reuneşte ceea ce era despărţit. Pentru aceasta îi cere lui Ioan să-l boteze, pentru ca să se împlinească toată dreptatea (cf. v. 15), adică să se realizeze planul Tatălui care trece prin calea ascultării şi a solidarităţii cu omul fragil şi păcătos, calea umilinţei şi a apropierii depline a lui Dumnezeu de fiii săi. Pentru că Dumnezeu este atât de aproape de noi, atât de aproape!

În momentul în care Isus, botezat de Ioan, iese din apele fluviului Iordan, glasul lui Dumnezeu Tatăl se aude de sus: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit plăcerea!” (v. 17). Şi în acelaşi timp Duhul Sfânt, sub formă de porumbel, se aşează asupra lui Isus, care începe în mod public misiunea sa de mântuire; misiune caracterizată de un stil, stilul slujitorului umil şi blând, înzestrat numai cu forţa adevărului, aşa cum a profeţit Isaia: „Nu va striga, nu-şi va ridica glasul […]. Trestia frântă nu o va rupe şi fitilul fumegând nu-l va stinge. El va aduce dreptatea cu fidelitate” (42,2-3). Slujitor umil şi blând.

Iată stilul lui Isus, precum şi stilul misionar al discipolilor lui Cristos: a vesti Evanghelia cu blândeţe şi fermitate, fără a striga, fără a striga la cineva, ci cu blândeţe şi fermitate, fără aroganţă sau impunere. Adevărata misiune nu este niciodată prozelitism ci atracţie la Cristos. Dar cum aşa? Cum se face această atracţie la Cristos? Cu propria mărturie, pornind de la puternica unire cu El în rugăciune, în adoraţie şi în caritatea concretă, care este slujire adusă lui Isus prezent în cel mai mic dintre fraţi. Imitându-l pe Isus, păstor bun şi milostiv, şi însufleţiţi de harul său, suntem chemaţi să facem din viaţa noastră o mărturie bucuroasă care luminează drumul, care aduce speranţă şi iubire.

Această sărbătoare ne face să redescoperim darul şi frumuseţea de a fi un popor de botezaţi, adică de păcătoşi – toţi suntem păcătoşi – de păcătoşi mântuiţi de harul lui Cristos, inseraţi realmente, prin lucrarea Duhului Sfânt, în relaţia filială a lui Isus cu Tatăl, primiţi în sânul mamei Biserici, făcuţi capabili de o fraternitate care nu are graniţe şi bariere.

Fecioara Maria să ne ajute pe noi toţi creştinii să păstrăm o conştiinţă mereu vie şi recunoscătoare a Botezului nostru şi să parcurgem cu fidelitate drumul inaugurat de acest Sacrament al renaşterii noastre. Şi mereu umilinţă, blândeţe şi fermitate.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

În contextul sărbătorii Botezului Domnului, astăzi dimineaţă am botezat un frumos grup de nou-născuţi: douăzeci şi opt. Să ne rugăm pentru ei şi pentru familiile lor. Şi ieri după-amiază am botezat un tânăr catecumen. Şi aş vrea să extind rugăciunea mea la toţi părinţii care în această perioadă se pregătesc pentru Botezul unui copil al lor, sau tocmai l-au celebrat. Invoc pe Duhul Sfânt asupra lor şi asupra copiilor, pentru ca acest Sacrament, aşa de simplu şi în acelaşi timp aşa de important, să fie trăit cu credinţă şi cu bucurie.

În afară de asta, aş vrea să vă invit să vă uniţi cu Reţeaua Mondială de Rugăciune a Papei, care răspândeşte, şi prin reţelele sociale, intenţiile de rugăciune pe care le propun în fiecare lună întregii Biserici. Astfel se duce înainte apostolatul rugăciunii şi se măreşte comuniunea.

În aceste zile de atâta frig mă gândesc şi vă invit să ne gândim la toate persoanele care trăiesc pe stradă, lovite de frig şi de atâtea ori de indiferenţă. Din păcate, unii n-au reuşit să trăiască. Să ne rugăm pentru ei şi să cerem Domnului să ne încălzească inima pentru a-i putea ajuta.

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini italieni şi din diferite ţări, îndeosebi grupul de tineri din Cagliari, pe care-i încurajez să continue drumul început cu sacramentul Mirului. Şi le mulţumesc pentru că-mi oferă ocazia de a sublinia că Mirul sau Confirmaţiunea nu este numai un punct de sosire – aşa cum spun unii, „sacramentul lui adio”, nu, nu! – este mai ales un punct de plecare în viaţa creştină. Înainte, cu bucuria Evangheliei!

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.