Categorii

Angelus (7.2.2016)

Angelus-07022016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică relatează – în redactarea sfântului Luca – chemarea primilor discipoli ai lui Isus (Lc 5,1-11). Faptul are loc într-un context de viaţă cotidiană: sunt câţiva pescari pe malul lacului Galileii, care, după o noapte de muncă petrecută fără să pescuiască nimic, îşi spală şi îşi aranjează năvoadele. Isus urcă în barca unuia dintre ei, aceea a lui Simon, numit Petru, şi îi cere să o îndepărteze un pic de mal şi începe să predice Cuvântul lui Dumnezeu mulţimii care s-a adunat în număr mare. Când a terminat de vorbit, îi spune să înainteze în larg şi să arunce năvoadele. Simon deja îl cunoscuse pe Isus şi experimentase puterea miraculoasă a cuvântului său, de aceea îi răspunde: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele” (v. 5). Şi această credinţă a sa nu este dezamăgită: de fapt, năvoadele s-au umplut cu o aşa cantitate de peşti încât aproape se rupeau (cf. v. 6).

În faţa acestui eveniment extraordinar, pescarii sunt cuprinşi de mare uimire. Simon Petru se aruncă la picioarele lui Isus spunând: „Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!” (v. 8). Acel semn miraculos l-a convins că Isus nu este numai un învăţător formidabil, al cărui cuvânt este adevărat şi puternic, ci El este Domnul, este manifestarea lui Dumnezeu. Şi această prezenţă apropiată trezeşte în Petru un puternic simţământ al propriei meschinării şi nevrednicii. Dintr-un punct de vedere uman, crede că trebuie să fie distanţă între cel păcătos şi Cel Sfânt. De fapt, tocmai condiţia sa de păcătos cere ca Domnul să nu se îndepărteze de el, în acelaşi mod în care un medic nu se poate îndepărta de cel care este bolnav.

Răspunsul lui Isus dat lui Simon Petru este asigurator şi hotărât: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!” (v. 10). Şi din nou pescarul din Galileea, punându-şi încrederea în acest cuvânt, lasă totul şi-l urmează pe Cel care a devenit Învăţătorul şi Domnul său. Şi aşa au făcut şi Iacob şi Ioan, colegi de muncă ai lui Simon. Aceasta este logica ce conduce misiunea lui Isus şi misiunea Bisericii: a merge în căutare, „a pescui” bărbaţii şi femeile, nu pentru a face prozelitism, ci pentru a reda tuturor deplina demnitate şi libertate, prin iertarea păcatelor. Acesta este esenţialul creştinismului: a răspândi iubirea regeneratoare şi gratuită a lui Dumnezeu, cu atitudine de primire şi de milostivire faţă de toţi, pentru ca fiecare să poată întâlni duioşia lui Dumnezeu şi să aibă plinătatea vieţii. Şi aici, în manieră deosebită, mă gândesc la confesori: sunt primii care trebuie să dea milostivirea Tatălui urmând exemplul lui Isus, aşa cum au făcut şi cei doi fraţi sfinţi, părintele Leopold şi părintele Pius.

Evanghelia de astăzi ne interpelează: ştim să ne încredem cu adevărat în cuvântul Domnului? Sau ne lăsăm descurajaţi de eşecurile noastre? În acest An Sfânt al Milostivirii suntem chemaţi să-i întărim pe cei care se simt păcătoşi şi nevrednici în faţa Domnului şi doborâţi datorită propriilor greşeli, spunându-le aceleaşi cuvinte ale lui Isus: „Nu te teme”. „Este mai mare milostivirea Tatălui decât păcatele tale! Este mai mare, nu te teme!”. Să ne ajute Fecioara Maria să înţelegem tot mai mult că a fi discipoli înseamnă a pune picioarele noastre pe urmele lăsate de Învăţător: sunt urmele harului divin care regenerează viaţă pentru toţi.

_______________

După Angelus

Cu vie îngrijorare urmăresc soarta dramatică a populaţiilor civile implicate în luptele violente în iubita Sirie şi constrânse să părăsească totul pentru a scăpa de ororile războiului. Doresc ca, prin solidaritate generoasă, să se acorde ajutorul necesar pentru a le asigura supravieţuire şi demnitate, în timp ce fac apel la Comunitatea internaţională ca să nu precupeţească niciun efort pentru a aduce urgent la masa negocierilor părţile în cauză. Numai o soluţie politică a conflictului va fi capabilă să garanteze un viitor de reconciliere şi de pace pentru această iubită şi chinuită ţară, pentru care vă invit să ne rugăm mult; şi acum, toţi împreună, s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria pentru iubita Sirie: Bucură-te Marie…

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viaţă, cu tema „Milostivirea face să înflorească viaţa”. Mă unesc cu episcopii italieni pentru a cere din partea diferiţilor subiecţi instituţionali, educativi şi sociali o angajare reînnoită în favoarea vieţii umane de la concepere până la sfârşitul său natural. Societatea noastră trebuie ajutată să se vindece de toate atentatele la adresa vieţii, îndrăznind o schimbare interioară, care se manifestă şi prin fapte de milostenie. Salut şi încurajez pe profesorii universitari din Roma şi pe cei care sunt angajaţi să dea mărturie despre cultura vieţii.

Mâine se celebrează Ziua de rugăciune şi reflecţie împotriva traficului de persoane, care oferă tuturor oportunitatea de a-i ajuta pe noii sclavi de astăzi să rupă lanţurile grele ale exploatării pentru a-şi recăpăta libertatea şi demnitatea lor. Mă gândesc îndeosebi la atâtea femei şi bărbaţi şi la atâţia copii! Trebuie făcut orice efort pentru a elimina acest delict şi această ruşine intolerabilă.

Tot mâine, în Extremul Orient şi în diferite părţi ale lumii, milioane de bărbaţi şi femei celebrează Anul Nou lunar. Urez tuturor să experimenteze seninătate şi pace în sânul familiilor lor, care constituie primul loc în care se trăiesc şi se transmit valorile iubirii şi fraternităţii, ale convieţuirii şi împărtăşirii, ale atenţiei şi grijii faţă de celălalt. Fie ca noul an să aducă roade de compasiune, milostivire şi solidaritate. Şi pe aceşti fraţi şi surori din Extremul Orient, care mâine vor sărbători Anul Nou Lunar, să-i salutăm cu aplauze de aici!

Salut toţi pelerinii, grupurile parohiale şi asociaţiile care provin din Italia, Spania, Portugalia, Ecuador, Slovacia şi alte ţări. Sunt prea multe pentru a le prezenta pe toate! Citez numai pe candidaţii la mir, cei din diecezele de Treviso, Padova, Cuneo, Lodi, Como şi Crotone. Sunt toţi aici, îi văd! Şi salut comunitatea sacerdotală din Colegiul Mexican din Roma, cu alţi mexicani: mulţumesc pentru angajarea voastră de a însoţi cu rugăciunea călătoria apostolică în Mexic pe care o voi face peste câteva zile, precum şi întâlnirea pe care o voi avea la Havana cu iubitul meu frate Kiril.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.