Categorii

Angelus (31.1.2016)

Angelus-31012016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Relatarea evanghelică de astăzi ne conduce încă o dată, ca duminica trecută, în sinagoga din Nazaret, satul din Galileea, unde Isus a crescut în familie şi este cunoscut de toţi. El, care de puţin timp a plecat pentru a-şi începe activitatea sa publică, se întoarce acum pentru prima dată şi se prezintă în comunitate, reunită sâmbăta în sinagogă. Citeşte textul din Isaia care vorbeşte despre viitorul Mesia şi la sfârşit declară: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” (Lc 4,21). Consătenii lui Isus, mai întâi uluiţi şi în uimiţi, apoi încep să strâmbe din nas, să murmure între ei şi să spună: de ce acesta, care pretinde că este Consacratul Domnului, nu repetă aici, în satul său, minunile pe care se spune că le-a făcut în Cafarnaum şi în satele învecinate? Atunci Isus afirmă: „Niciun profet nu este acceptat în patria sa”, şi face apel la marii profeţi din trecut Ilie şi Elizeu, care au făcut minuni în favoarea păgânilor pentru a denunţa necredinţa poporului lor. În acest moment, cei prezenţi se simt ofensaţi, se ridică supăraţi, îl alungă afară pe Isus şi ar vrea să-l arunce în prăpastie. Însă El, cu forţa păcii sale, „trecând prin mijlocul lor, a plecat” (v. 30). Ora sa încă n-a venit.

Acest text al evanghelistului Luca nu este pur şi simplu relatarea unei certuri între consăteni, aşa cum se întâmplă uneori în cartierele noastre, provocate de invidii şi de gelozii, ci scoate în evidenţă ispita la care este expus mereu omul religios – noi toţi suntem expuşi – şi de care trebuie să ne depărtăm cu hotărâre. Şi care este această ispită? Este ispita de a considera religia ca o investiţie umană şi, prin urmare, a „contracta” cu Dumnezeu căutând propriul interes. În schimb, în adevărata religie, este vorba de a primi revelaţia unui Dumnezeu care este Tată şi care are grijă de fiecare creatură a sa, chiar şi de cea mai mică şi nesemnificativă în ochii oamenilor. Tocmai în asta constă slujirea profetică a lui Isus: a vesti că nicio condiţie umană nu poate constitui motiv de excludere – nicio condiţie umană nu poate fi motiv de excludere! – din inima Tatălui şi că singurul privilegiu în ochii lui Dumnezeu este acela de a nu avea privilegii. Singurul privilegiu în ochii lui Dumnezeu este acela de a nu avea privilegii, de a nu avea naşi, de a fi abandonaţi în mâinile sale.

„Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre!” (Lc 4,21). „Astăzi”, proclamat de Cristos în ziua aceea, este valabil pentru orice timp; răsună şi pentru noi în această piaţă, amintindu-ne actualitatea şi necesitatea mântuirii aduse de Isus omenirii. Dumnezeu vine în întâmpinarea bărbaţilor şi femeilor din toate timpurile şi locurile în situaţia concretă în care ei se află. Vine şi în întâmpinarea noastră. Mereu El e cel care face primul pas: vine să viziteze cu milostivirea sa, să ne ridice din praful păcatelor noastre; vine să ne întindă mâna pentru a ne face să ne ridicăm prăpastia în care ne-a făcut să cădem orgoliul nostru şi ne invită să primim adevărul consolator al Evangheliei şi să mergem pe căile binelui. Dar El vine mereu să ne viziteze, să ne caute.

Să ne întoarcem în sinagogă. Desigur, în acea zi, în sinagoga din Nazaret, era şi Maria, Mama. Putem să ne imaginăm rezonanţele inimii sale, o mică anticipaţie a ceea ce va suferi sub Cruce, văzându-l pe Isus, acolo în sinagogă, mai înainte admirat, apoi provocat, apoi insultat, ameninţat cu moartea. În inima sa, plină de credinţă, ea păstra orice lucru. Să ne ajute ea să no convertim de la un dumnezeu al minunilor la minunea lui Dumnezeu, care este Isus Cristos.

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Se celebrează astăzi Ziua Mondială a Bolnavilor de Lepră. Această boală, deşi este în regres, loveşte din păcate încă mai ales persoanele mai sărace şi marginalizate. Este important de a menţine vie solidaritatea cu aceşti fraţi şi surori, rămaşi invalizi ca urmare a acestei boli. Lor le asigurăm rugăciunea noastră şi asigurăm sprijinul nostru celor care îi asistă. Buni laici, bune surori, buni preoţi.

Vă salut cu afect pe voi toţi, dragi pelerini veniţi din diferite parohii din Italia şi din alte ţări, precum şi asociaţiile şi grupurile. Îndeosebi, salut studenţii din Cuenca şi pe cei din Torreagüera (Spania). Salut credincioşii din Taranto, Montesilvano, Macerata, Ercolano şi Fasano.

Şi acum îi salut pe tinerii şi pe tinerele din Acţiunea Catolică din Dieceza de Roma! Acum înţeleg pentru ce era atâta gălăgie în Piaţă! Dragi tineri, şi în acest an, însoţiţi de cardinalul vicar şi de asistenţii voştri, aţi veni numeroşi la sfârşitul „Caravanei Păcii”.

Anul acesta, mărturia voastră de pace, însufleţită de credinţa în Isus, va fi şi mai bucuroasă şi conștientă, pentru că este îmbogăţită de gestul, pe care tocmai l-aţi făcut, de a trece prin Poarta Sfântă. Vă încurajez să fiţi instrumente de pace şi de milostivire printre cei de vârsta voastră! Acum să ascultăm mesajul pe care prietenii voştri, aici lângă mine, ni-l vor citi.

[citirea mesajului]

Şi acum tinerii din piaţă vor de drumul la baloane, simbol al păcii.

Şi urez tuturor duminică frumoasă şi poftă bună. Şi vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. La revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.