Categorii

Angelus (30.10.2016)

angelus-30102016Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de astăzi ne prezintă un fapt petrecut la Ierihon, când Isus a ajuns în oraş şi a fost primit de mulţime (cf. Lc 19,1-10). La Ierihon trăia Zaheu, şeful „vameşilor”, adică al perceptorilor de taxe. Zaheu era un colaborator bogat al detestaţilor ocupatori romani, un exploatator al poporului său. Şi el, din curiozitate, voia să-l vadă pe Isus, însă condiţia sa de păcătos public nu-i permitea să se apropie de Învăţător; mai mult, era mic de statură şi pentru aceasta se urcă într-un sicomor, de-a lungul străzii pe unde trebuia să treacă Isus.

Când ajunge aproape de acel copac, Isus ridică privirea şi îi spune: „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!” (v. 5). Putem să ne imaginăm uimirea lui Zaheu! Dar pentru ce spune Isus „trebuie să rămân în casa ta”? Despre care datorie este vorba? Ştim că datoria sa supremă este să realizeze planul Tatălui cu privire la întreaga omenire, care se împlineşte la Ierusalim cu osândirea sa la moarte, răstignirea şi, a treia zi, învierea. Este planul de mântuire al milostivirii Tatălui. Şi în acest plan este şi mântuirea lui Zaheu, un om necinstit şi dispreţuit de toţi şi de aceea are nevoie să se convertească. De fapt, Evanghelia spune că, atunci când Isus l-a chemat, „toţi murmurau spunând: «A intrat să fie găzduit la un om păcătos!»” (v. 7). Poporul vede în el un nemernic, care s-a îmbogăţit pe pielea aproapelui. Şi dacă Isus ar fi spus: „Coboară, tu, profitorule, trădător al poporului! Vino să vorbeşti cu mine pentru a regla conturile!”. Cu siguranţă poporul ar fi aplaudat. În schimb au început să murmure: „Isus merge în casa lui, a păcătosului, a profitorului”.

Isus, condus de milostivire, îl căuta chiar pe el. Şi când intră în case lui Zaheu spune: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât şi el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut” (v. 9-10). Privirea lui Isus merge dincolo de păcate şi de prejudecăţi. Şi acest lucru este important! Trebuie să-l învăţăm. Privirea lui Isus merge dincolo de păcate şi de prejudecăţi; vede persoana cu ochii lui Dumnezeu, care nu se opreşte în faţa răului din trecut, ci întrevede binele viitor; Isus nu se resemnează cu închiderile, ci deschide mereu, mereu deschide noi spaţii de viaţă; nu se opreşte la aparenţe, ci priveşte inima. Şi aici a privit inima rănită a acestui om: rănită de păcatul lăcomiei, de atâtea lucruri  urâte pe care le-a făcut Zaheu. Priveşte acea inimă rănită şi merge acolo.

Uneori noi încercăm să corectăm sau să convertim un păcătos certându-l, reproşându-i greşelile sale şi comportamentul său nedrept. Atitudinea lui Isus cu Zaheu ne indică un alt drum: acela de a-i arăta celui care greşeşte valoarea sa, acea valoare pe care Dumnezeu continuă s-o vadă în pofida a orice, în pofida tuturor greşelilor sale. Asta poate să provoace o surpriză pozitivă, care înduioşează inima şi determină persoana să scoată afară binele pe care îl are în sine. Faptul de a da încredere persoanelor le face să crească şi să se schimbe. Aşa se comportă Dumnezeu cu noi toţi: nu este blocat de păcatul nostru, ci îl depăşeşte cu iubirea şi ne face să simţim nostalgia binelui. Toţi am simţit această nostalgie a binelui după o greşeală. Şi aşa face Dumnezeu Tatăl nostru, aşa face Isus. Nu există o persoană care nu are ceva bun. Şi asta priveşte Dumnezeu pentru a o scoate afară din rău.

Fecioara Maria să ne ajute să vedem binele care există în persoanele pe care le întâlnim în fiecare zi, pentru ca toţi să fie încurajaţi să evidenţieze imaginea lui Dumnezeu imprimată în inima lor. Şi aşa putem să ne bucurăm pentru surprizele milostivirii lui Dumnezeu! Dumnezeul nostru, care este Dumnezeu surprizelor!

_______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Ieri, la Madrid, au fost proclamaţi fericiţi José Antón Gómez, Antolín Pablos Villanueva, Juan Rafael Mariano Alcocer Martínez şi Luis Vidaurrázaga Gonzáles, martiri, ucişi în Spania în secolul trecut, în timpul persecuţiei împotriva Bisericii. Erau preoţi benedictini. Să-l lăudăm pe Domnul şi să încredinţăm mijlocirii lor pe fraţii şi surorile care din păcate şi astăzi, în diferite părţi ale lumii, sunt persecutaţi datorită credinţei în Cristos.

Exprim apropierea mea de populaţiile din Italia centrală lovite de cutremur. Şi în această dimineaţă a fost o zguduitură puternică. Mă rog pentru cei răniţi şi pentru familiile care au suferit daune mari, precum şi pentru personalul angajat în ajutoare şi în asistenţă. Domnul Înviat să le dea forţă şi Sfânta Fecioară Maria să-i păzească.

Salut cu afect toţi pelerinii din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pe cei care provin din Ljubljana (Slovenia) şi din Sligo (Irlanda). Salut participanţii la pelerinajul mondial al celor care lucrează în saloanele de coafură şi cosmetică, Federaţia Naţională Cortegii şi Jocuri istorice, grupurile de tineri din Petosino, Pogliano Milanese, Carugate şi Padova. Salut şi pelerinii de la UNITALSI din Sardegna.

În următoarele două zile voi face o călătorie apostolică în Suedia, cu ocazia comemorării Reformei, la care vor fi adunaţi împreună catolici şi luterani în amintire şi în rugăciune. Vă cer vouă tuturor să vă rugaţi pentru ca această călătorie să fie o nouă etapă în drumul de fraternitate spre comuniunea deplină.

Vă urez o duminică frumoasă – este un soare frumos… – şi o frumoasă sărbătoare a Tuturor Sfinţilor. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.