Categorii

Angelus (29.6.2020)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Îi sărbătorim astăzi pe sfinții patroni ai Romei, apostolii Petru şi Paul. Şi este un dar să ne întâlnim pentru a ne ruga aici, aproape de locul în care Petru a murit martir şi este înmormântat. Însă, liturgia de astăzi aminteşte un episod cu totul diferit: relatează că Petru a fost eliberat de moarte cu mai mulţi ani înainte. A fost arestat, se afla în închisoare şi Biserica, temându-se pentru viaţa lui, se ruga neîncetat pentru el. Atunci un înger a coborât pentru a-l elibera din închisoare (cf. Fap 12,1-11). Însă chiar şi după mulţi ani, când Petru era prizonier la Roma, Biserica s-a rugat cu siguranță. Totuşi, cu acea ocazie viaţa sa n-a fost cruţată. Cum de înainte a fost eliberat de încercare şi după aceea nu?

Pentru că există un parcurs în viaţa lui Petru, care poate lumina parcursul vieţii noastre. Domnul i-a acordat atâtea haruri şi l-a eliberat de rău: aşa face şi cu noi. Mai mult, adesea noi mergem la El numai în momentele de nevoie, pentru a cere ajutor. Însă Dumnezeu vede mai departe şi ne invită să mergem mai departe, să căutăm nu numai darurile sale, ci să-l căutăm pe El, care este Domnul tuturor darurilor; să-i încredințăm nu numai problemele, ci să-i încredințăm viaţa. În acest mod poate în sfârşit să ne dea cel mai mare har, acela de a dărui viaţa. Da, a dărui viaţa. Cel mai important lucru din viaţă este să facem din viaţă un dar. Şi acest lucru este valabil pentru toţi: pentru părinți faţă de copii şi pentru copii faţă de părinţii bătrâni. Şi aici îmi vin în minte atâția bătrâni, care sunt lăsați singuri de familie, ca şi cum – îmi permit să spun – ca şi cum ar fi material de rebutat. Şi aceasta este o dramă din timpurile noastre: singurătatea bătrânilor. Viaţa copiilor şi a nepoților nu devine dar pentru bătrâni. A deveni dar pentru cel care este căsătorit şi pentru cel care este consacrat; este valabil peste tot, la casă şi la locul de muncă, şi faţă de oricine este aproape de noi. Dumnezeu dorește să ne facă să creștem în dăruire: numai aşa devenim mari. Noi creștem dacă ne dăruim altora. Să privim la sfântul Petru: n-a devenit un erou pentru că a fost eliberat din închisoare, ci pentru că şi-a dat viaţa aici. Darul său a transformat un loc de execuţii în locul frumos de speranţă în care ne aflăm.

Iată ce trebuie să-i cerem lui Dumnezeu: nu numai harul momentului, ci harul vieţii. Evanghelia ne arată astăzi tocmai dialogul care a schimbat viaţa lui Petru. El s-a simţit întrebat de Isus: „Cine sunt eu pentru tine?”. Şi a răspuns: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu”. Şi Isus: „Fericit eşti tu, Simon, fiul lui Iona” (Mt 16,16-17). Isus îl numește fericit. Eşti fericit pentru că ai spus asta. Să observăm: Isus spune Tu eşti fericit lui Petru care îi spusese Tu eşti Dumnezeul cel viu. Așadar, care este secretul unei vieți fericite, care este secretul unei vieți împlinite? A-l recunoaște pe Isus, însă pe Isus ca Dumnezeu cel viu, nu ca o statuie. Pentru că nu contează a ști că Isus a fost mare în istorie, nu contează atât a aprecia ceea ce a spus sau a făcut: contează ce loc îi dau eu în viaţa mea, ce loc îi dau eu lui Isus în inima mea. În acel moment Simon l-a auzit pe Isus spunându-i: „Tu eşti Petru şi pe această piatră este zidită Biserica sa” (v. 18). N-a fost numit „piatră” pentru că era un om solid şi credibil. Nu, va face multe greșeli după aceea, nu era atât de credibil, va face atâtea greșeli, chiar va ajunge să-l renege pe Învățător. Însă a ales să construiască viaţa pe Isus, piatra; nu – spune textul – pe „carne şi sânge”, adică pe el însuși, pe capacitățile sale, ci pe Isus (cf. v. 17), care este piatra. Isus este stânca pe care Simon a devenit piatră. Acelaşi lucru putem să-l spunem despre apostolul Paul, care s-a dăruit total Evangheliei, considerând toate celelalte gunoi, pentru a-l câștiga pe Cristos.

Astăzi, în faţa apostolilor, putem să ne întrebăm: „Şi eu, cum îmi orânduiesc viaţa? Mă gândesc numai la necesităţile de moment sau cred că adevărata mea necesitate este Isus, care face din mine un dar? Şi cum construiesc viaţa, pe capacitățile mele sau pe Dumnezeul cel viu?”. Sfânta Fecioară Maria, care s-a încredințat în întregime lui Dumnezeu, să ne ajute să-l punem la baza fiecărei zile; şi ea să mijlocească pentru noi pentru ca să putem, cu harul lui Dumnezeu, să facem din viaţa noastră un dar.

_______________

După Angelus

Iubiți fraţi şi surori,

Înainte de toate adresez salutul meu tuturor romanilor şi celor care trăiesc în acest oraș, în sărbătoarea sfinților patroni, apostolii Petru şi Paul. Prin mijlocirea lor, mă rog ca la Roma fiecare persoană să poată trăi cu demnitate şi să poată întâlni mărturia bună a Evangheliei.

În această zi este tradiție ca să vină la Roma o delegație a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, însă anul acesta n-a fost posibil din cauza pandemiei. De aceea, trimit în mod spiritual o îmbrățișare fratelui iubit patriarhul Bartolomeu, în speranţa de a putea relua cât mai curând vizitele noastre reciproce.

Celebrând solemnitatea sfântului Petru şi a sfântului Paul, aş vrea să-i amintesc pe atâția martiri care au fost decapitați, arşi de vii şi uciși, în special în timpul împăratului Nero, chiar pe acest pământ pe care voi vă aflați acum. Acesta este pământ însângerat de fraţii noştri creştini. Mâine vom celebra comemorarea lor.

Vă salut pe voi, dragi pelerini prezenți aici: văd steaguri din Canada, din Venezuela, din Columbia şi altele… Multe salutări! Vizita la mormintele apostolilor să întărească credinţa voastră şi mărturia voastră.

Şi urez tuturor o sărbătoare frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.